Este de trei ani profesor la prestigioasa universitate Harvard. Vorbeste opt limbi straine. Nu este cineva la finalul unei cariere de succes, la faza incununarii unei prodigioase activitati de o viata. Este un tinar de doar 30 de ani, din Iasi. Andrei Hagiu e considerat in mediile academice din intreaga tara unul dintre cei mai de succes tineri romani.
"Ziarul de Iasi" va prezinta povestea uimitoare a unui tinar cvasinecunoscut marelui public, dar care este considerat in mediul academic national sau in presa specializata ca fiind cel mai de succes tinar roman. Andrei Hagiu are doar 30 de ani, dar face cinste Iasului, predind la cea mai prestigioasa universitate din topul mondial. Tinarul este profesor de trei ani in cadrul Harvard University. Liceu si universitate in Franta, doctorat in SUA, cercetator si consultant pentru Ministerul de Economie, Comert si Industrie al Japoniei si, mai nou, profesor titular in cadrul Harvard Business School. Asa poate fi caracterizata, pe scurt, cariera fulminanta a lui Andrei. Cum a devenit realizabil un vis la care mii de tineri romani „de top" nici nu indraznesc sa viseze?
O pura intimplare
Andrei Hagiu poate fi un model stralucit pentru orice tinar iesean, si in acelasi timp copilul pe care si-l viseaza orice parinte. A plecat la studiu in strainatate inca de la virsta de 14 ani, insa dintr-o pura intimplare, potrivit spuselor tatalui sau, profesorul Victor Hagiu de la Facultatea de Constructii din cadrul Universitatii Tehnice „Gh. Asachi".
„Sotia mea era de un an de zile in Franta, pentru o specializare in oftalmologie. Andrei terminase clasa a opta la Colegiul Emil Racovita si era inscris tot acolo pentru liceu. Intr-o zi, a venit la sotia mea pentru o consultatie directorul unui liceu de prestigiu francez. Intr-o conversatie, sotia mea i-a povestit ca Andrei a luat premiul II la olimpiada de fizica. El i-a zis sa vina sa dea un test. A dat testul si a fost admis la liceu", marturiseste Victor Hagiu cum s-a facut transferul de la Liceul Racovita la un altul francez.
Tot tatal lui povesteste ca, trei ani mai tirziu, Andrei a absolvit examenul de bacalaureat cu a treia medie nationala pe Franta, insa cu cele mai mari medii la matematica, fizica si franceza din toata tara.
„A fost relativ greu in primul an, insa cred ca m-am adaptat foarte repede si foarte bine. Limba nu a fost o problema: dupa aproximativ sase luni nimeni nu mai putea sa-si dea seama ca nu sint francez", marturiseste acum Andrei.
Examen de patru saptamini
Dupa examenul de bacalaureat a urmat una din cele mai prestigioase scoli de clase pregatitoare (Louis-le-Grand) din Paris, premergatoare facultatii, specifice invatamintului francez. Doi ani mai tirziu, a fost admis la una din cele renumite universitati din Franta, Ecole Polytechnique, in urma unei competitii acerbe: „Concursurile sint nationale, de o duritate si competitivitate rare. Sint in doua etape, scris si oral. Eu, de exemplu, am dat patru saptamini de scris, doua probe de cite patru ore pe zi, dupa care inca o luna de oral", aminteste Andrei.
In anul II la „Ecole Polytechnique" si-a descoperit pasiunea pentru economie, in special microeconomie si economie industriala. Aceasta avea sa devina ulterior marea lui „dragoste", in materie de cariera.
„Am ales sa merg la ENSAE (Ecole Nationale de Statistique et Administration Economique) pentru un an, dupa care am fost admis la un program PhD in economie in SUA, unde am ales Princeton", mai precizeaza Andrei Hagiu.
Si aceasta etapa s-a incheiat cu un succes si o performanta in acelasi timp, dar nu s-a limitat doar la studiiile academice de doctorat. Inca inainte de a incepe doctoratul, a lucrat in cadrul unei firme de consultanta economica, cu care a continuat colaborarea pe parcursul anilor de doctorat in perioada verii, lucrind in sediile firmei din Chicago, Madrid, Roma si Paris. „Asta mi-a permis sa am «inspiratii» pentru teza de doctorat de o natura foarte aplicata a problemelor intr-adevar reale", spune Andrei.
Cum a ajuns in Japonia?
De la Princeton la Harvard a mai fost doar un pas. In anul III de doctorat s-a prezentat la un interviu la Tokyo, in cadrul Ministerului Economiei si Comertului International, in urma depunerii unei candidaturi, pentru ca jumatate de an mai tirziu sa devina cercetator si consultant aici. Astfel, si-a dat teza de doctorat in martie 2004 la Princeton, dupa numai trei ani si jumatate in loc de cinci, pentru ca trei zile mai tirziu sa inceapa colaborarea cu ministerul japonez.
„La vremea respectiva nu aveam o idee precisa a ceea ce voiam sa fac dupa terminarea doctoratului, insa anuntul institutului japonez mi-a trezit interes. Am fost probabil singurul student interesat, deoarece majoritatea doctoranzilor in economie din SUA sint interesati doar de posturi academice in SUA. Este necesara o doza semnificativa de imaginatie pentru a fi interesat de un asemenea post", crede el.
Dupa stagiul de cercetare din Japonia, a candidat la un post academic in SUA. Harvard Business School (HBS) este virful pentru profesori in materie de scoli de afaceri, in ce priveste departamentele de economie din SUA. Fiecare student trimite dosare la toate institutiile la care vrea sa candideze, dupa care incep ofertele. Institutiile aleg intre 5-7 candidati pentru fiecare post deschis, pe care ii invita la vizite de o zi in institutie, timp in care candidatii au intilniri individuale cu toate personalitatile din institutia respectiva.
Punctul culminant este „job market paper-ul", lucrarea cea mai reprezentativa a candidatului, care trebuie sustinuta in fata tuturor membrilor timp de o ora si jumatate. „Eu am trimis circa 30 de dosare si am obtinut oferte de la scoli de afaceri din top 10. HBS recruteaza circa cinci noi profesori juniori in fiecare an. Competitia este acerba, dar se poate cistiga", spune Andrei.
In urma acestui concurs a fost admis la Harvard, ca profesor junior: „Cred ca i-a sedus la mine in afara de cercetarea orientata spre strategii de afaceri, curiozitatea si interesul sincer pentru cercetare menita sa influenteze practica afacerilor. Pentru a reusi la HBS trebuie sa fii extrem de relaxat intr-o discutie, de multe ori in contradictoriu, cu 91 de persoane absolut sclipitoare, dintre care in fiecare clasa cinci din ei vor sti sigur mai mult decit tine despre industria in discutie, din experienta lor personala".
Trei sisteme de invatamint diferite
Evolutia spectaculoasa care a urmat plecarii din Iasi, pina la cea mai buna universitate din lume, i-a permis practic sa intre in contact cu trei sisteme de invatamint foarte diferite: romanesc, francez si american.
Desi este recunoscator profesorilor din Romania, Andrei Hagiu este convins ca „nu ar fi ajuns nici macar in clasele pregatitoare" daca ar fi continuat cu stilul dobindit aici. A remarcat doua mari diferente intre invatamintul roman si cel francez.
Prima este ca in Romania este privilegiata viteza de a ajunge la rezultate greu de obtinut, in timp ce in Franta cele mai importante lucruri sint rigoarea si claritatea in expunerea rationamentelor logice - chiar si cele mai simple, in timp ce a doua mare diferenta este acordata universalismului.
„In liceele franceze toate materiile sint la fel de importante - si sint multe. In Romania exista inca, din cite am inteles, ideea preconceputa ca scolarii cei mai inteligenti merg la olimpiade de matematica si fizica. Ceea ce mi se pare o eroare grava", spune Andrei. Tot el contrazice si ideea preconceputa ca romanii sint mai „tari" la matematica si la fizica decit cei din vest: „Este o iluzie. Intr-adevar, la iesirea din liceu un elev mediu roman a facut mai multe ecuatii decit unul francez, sa nu mai vorbim de americani. Dar cine a zis ca ecuatiile conteaza in pregatirea pentru viata sau ca abilitatea de a rezolva multe ecuatii complicate are ceva de-a face cu inteligenta umana?".
Distanta dintre invatamintul francez si cel american este si ea remarcabila, insa intr-un alt mod. Diferenta cea mai pregnanta este ca sistemul de clase pregatitoare nu are echivalent in SUA: este un sistem extrem de elitist, specific Frantei. „In SUA exista evident universitati de elita, ca Princeton, Harvard, MIT, Yale, Stanford, insa admiterea se face prin dosar, nu prin concurs. Si exista mai multe universitati de elita decit in Frata. Ecole Polytechnique ia 400 de elevi pe an, la o populatie a Frantei de 60 de milioane, in timp ce universitatile din top 5 SUA totalizeaza impreuna vreo 10.000 pe an", explica Andrei.
Consecinta este ca elita Frantei este extrem de concentrata intr-un procent mic de absolventi ai doua mari institutii, in timp ce in SUA exista o diversitate mult mai mare de inalte scoli. „Eu cred ca o elita este in general un lucru daunator, pentru ca tendinta naturala va fi intotdeauna ca acea elita sa interzica accesul celor din exterior care nu au avut acelasi parcurs, chiar daca acestia merita cel putin la fel de mult", mai afirma Andrei.
O alta diferenta importanta, in opinia lui Andrei Hagiu, ar fi ca in SUA studentii merg la aceeasi universitate timp de patru ani si isi aleg specializarea pe care o doresc de la inceput, spre deosebire de Franta, unde exista si universitati „normale", pe linga cele de top. Insa, mai spune, pentru a reusi intr-adevar, cele mai mari sanse le au cei care merg pe filiera pe care a facut-o si el: „stiinte dure".
Intrebat despre vizibilitatea scolilor romanesti in afara tarii, Andrei spune ca nu prea exista, nici in Franta si nici in SUA. Insa, adauga, studentii romani au o reputatie in general excelenta: exista tineri remarcabili in universitatile mari, Princeton, Harvard, Stanford.
Vicecampion national la baschet
"Nimic nu se poate obtine in viata fara munca. Daca vrei poti", spune tatal lui Andrei, Victor Hagiu, profesor la Facultatea de Constructii din cadrul Universitatii Tehnice. „El nu primea un cadou de la nimeni, decit de la noi, parintii lui, daca obtinea rezultate bune. Asta e ideea pe care i-am transmis-o. Mijlocul cel mai bun de a educa este insa educatia fizica - sportul. De la 18 ani, cind a inceput sa stea singur in Paris, apoi New York, Princeton, singurul lucru care i-a asigurat o stabilitate pe linga ambitia lui de fi ceva a fost sportul", continua Victor Hagiu.
Andrei a fost vicecampion national la baschet-juniori, pina la 13-14 ani, inainte de a pleca din Romania. „Cind era in clasa a IV-a l-am dat la inot. Facea sub recordul tarii la 50 de metri, la Ciric. Au venit chiar reprezentanti ai unui centru national de la Ploiesti sa-l ia. N-am vrut sa-l las. Viitorul lui nu era de inotator", spune raspicat tatal sau.
„Viciul meu primordial de la virsta de 11 ani a fost si va ramine baschetul. Am practicat acest sport intens si in cei trei ani de liceu la Cholet, si inca la un nivel destul de ridicat. La Ecole Polytechnique eram golgheterul Echipei 1 de baschet. Odata cu mutarea la Paris, in schimb, am descoperit de asemenea ce inseamna a trai intr-un oras atit de polivalent si atragator: in special in timpul studiilor universitare am inceput sa frecventez institutii de cultura si distractie ceva mai sofisticate. Plus, evident, excursii, care au devenit un viciu de care nu m-am mai vindecat", mai spune Andrei.
Nici de viciul sportului nu a scapat. Desi este profesor la una din cele mai renumite universitati din lume, educatia fizica isi pastreaza locul cuvenit: „Timpul liber mi-l petrec intre sport, in medie 3-4 ore pe zi - gimnastica matinala, alergare, baschet sau karate, in afara de sporturile sezoniere - schi si windsurfing, si studiu. Cred ca echilibrul intre sport si munca intelectuala, urmarit de cind eram mic, este unul dintre aspectele cele mai importante ale personalitatii mele si, fara doar si poate, sursa cea mai importanta de energie si motivatie pe care am dezvoltat-o, dincolo de ceeea ce parintii mei si-au putut imagina vreodata. Sportul nu a fost doar un simplu „hobby", ci o modalitate esentiala de a-mi dezvolta forta de caracter, perseverenta, ambitia. Intodeauna am invatat din sport lectii mult mai generale in toate aspectele vietii: profesionale, sociale si personale".
Are o prietena de la care invata chineza
Printre toate aceste activitati, ne intrebam poate daca Andrei mai are si o viata personala? Ei bine, da. Desi nu este casatorit, Andrei are o viata normala, o prietena in compania careia invata pasi de salsa sau, mai nou, limba chineza, citeste carti de istorie, vizioneaza filme sau face excursii in Asia, imbinind de obicei scopurile profesionale cu pasiunea pentru explorarea culturala.
Parintii au avut insa cel mai important rol in evolutia pe toate planurile. „Ma consider privilegiat in a fi avut parinti care s-au straduit intotdeauna sa-mi cultive absolut toate aspectele si calitatile umane, tinind de educatie, de echilibru psihic, fizic si moral, de comportament in societate, perseverenta si dorinta de ameliorare constanta in orice activitate pe care o intreprind. Datorita mamei mele am invatat ca inteligenta reprezinta ceva mai mult decit a obtine note bune la scoala, iar datorita tatalui meu am dobindit pasiunea pentru a tinde catre ideal, combinind in mod armonios diciplina fizica si intelectuala. Din prima zi de scoala si pina astazi m-am trezit cu aproximativ cu o ora mai devreme decit era necesar, pentru anumite exercitii fizice, desi la inceput el a trebuit sa ma forteze sa mentin acest ritm", povesteste Andrei.
De altfel, spune ca familia se reuneste des, la fiecare mare sarbatoare, cel mai adesea in Franta.
Despre cit cistiga, Andrei a fost relativ discret. Ne-a spus ca salariul primit de la Harvard University este de 140.000 de dolari pe an. Cistiga insa foarte bine din contractele de consultanta. Aici, dupa cum marturiseste, cistiga intre 500 si 1.000 de dolari pe ora, adaugind ca profesorii de la Harvard au foarte multe oferte de consultanta venite din intreaga lume.
Intrebat daca ar lua in calcul sa lucreze in Romania, a sintetizat: „M-as intoarce cu mare placere in momentul in care ar exista si mi s-ar oferi posibilitatea de a-mi folosi capacitatile pe care le-am dezvoltat. Deocamdata ar fi ca si cum as incerca sa promovez un program spatial de explorare a planetei Venus in Uganda".
La Iasi, Andrei Hagiu nu era premiantul clasei
Desi aproape intreaga evolutie a carierei sale pina la Harvard s-a desfasurat in afara granitelor tarii, primii pasi spre cunoastere si performanta i-a facut in Iasi.
„Punctele cele mai tari ale educatiei pe care am primit-o in Romania au fost bazele foarte solide in stiinte exacte: matematica si fizica - ritm extrem de intens, gramatica si limba engleza. Aceste elemente au continuat ulterior sa fie cele mai importante elemente ale formarii mele intelectuale. Gramatica si limba engleza mi-au dezvoltat pasiunea si o anumita facilitate pentru invatarea limbilor straine. Astazi vorbesc opt limbi, din care cinci curent, si resimt o placere inegalabila in a studia o limba noua: chineza", se destainuie.
Isi aminteste ca materiile care nu-i placeau in generala erau istoria si geografia. Chiar si asa, se straduia si avea note bune. „Cea mai mica nota a fost un 4 la biologie, mai mult pentru insolenta decit pentru nestiinta", isi aminteste Andrei. Catinca Cerchez, diriginta si profesoara lui de biologie, de la Colegiul „Emil Racovita", pensionara acum, inca mai pastreaza Caietul dirigintelui, unde are citeva insemne si despre Andrei: „O gindire foarte buna, un copil sensibil. Reactiona neasteptat in anumite situatii, citea mult si suplimentar, pentru ca aducea completari manualelor in timpul orelor. Avea note bune, facea sport de performanta si era orientat spre stiinte exacte".
Profesorii de fizica, matematica si chiar si istorie confirma performantele lui Andrei. „Era foarte bun nativ, nu tipul de tocilar. Era un copil deschis, dar n-a facut haz de desteptaciunea lui. A muncit din greu. Nu era el fruntea clasei , dar cred ca era in primii cinci", spune Doru Turbatu, profesor de matematica.
Chiar si la istorie, desi Andrei spune ca nu l-a pasionat pina in ultimii citiva ani, avea note mari. „Imi amintesc ca erau doi. El si inca unul, al carui nume nu-l mai retin. Mi-aduc aminte ca era un copil bine proportionat fizic. Si frumos. Face parte dintr-o galerie de elevi straluciti, din cei 30 de ani de cind predau eu", spune Liviu Burlec, profesorul de istorie.
Goerge Nisioiu, fost coleg de gimnaziu, si-l aduce aminte de asemenea pe Andrei ca fiind un tip care acumula cunostintele foarte repede, rasfatat de profesori si care promitea mult. Timpul a trecut de atunci, dar o intimplare hazlie a ramas inca vie. „La un moment dat, imi aduc aminte, eram la o etapa a unei olimpiade si cu totii cunosteam pasiunea lui pentru baschet. La jumatatea concursului s-a ridicat si a zis: „ Uitati, eu am scris ce am considerat ca era mai important" si a plecat pentru ca avea meci la Politehnica", isi aminteste George Nisioiu.
„Datorez enorm profesorilor din Iasi fara doar si poate in special celor doi care s-au ocupat de mine in mod personal si dincolo de materia pe care o predau- profesorul de matematica si cel de fizica. Nu mentin legatura decit cu doi colegi din Iasi, dar regret ca am pierdut-o cu acesti doi profesori si sper din inima sa o reinnoiesc la urmatoarea calatorie in Romania", tine sa precizeze Andrei.
Cei mai cunoscuti ieseni de la universitati de top ale lumii
In universitatile de top ale lumii activeaza zeci de tineri ieseni. „Ziarul de Iasi" a relatat pe larg, in urma cu aproximativ doi ani, despre carierele de succes ale citorva dintre acestia.
Unul dintre ei, Adrian Lungu, ocupa functia de lector asociat la Universitatile Princeton si
O alta somitate, de aceasta data in domeniul matematicii, este Daniel Tataru, care a devenit profesor titular la Universitatea Berkeley - California, la doar 35 de ani, fiind considerat chiar de profesorii sai unul dintre cei mai mari matematicieni din lume. La 33 de ani a primit cel mai prestigios premiu pentru matematica din SUA.
Alaturi de Daniel Tataru, Eleny Ionel, studenta in cadrul aceleiasi facultati de la „Cuza", este renumita ca fiind prima femeie profesor titular de matematica din istoria Universitatii Stanford, dupa spusele tatalui ei.
Cristian Cotrutz este un alt reprezentant de renume al Iasului, fiind unul din cei mai recunoscuti cercetatori in domeniul radiologiei oncologice de la Stanford School of Medicine, fost absolvent al Facultatii de Fizica din cadrul Universitatii „Cuza".
Un alt absolvent al Facultatii de Fizica, Ioan Andricioaei, este de asemenea un binecunoscut iesean, ocupind postul de profesor asociat si cercetator la Universitatea Michigan Ann Arbor, situata pe locul 21 in topul celor mai bune universitati din lume.
Neculai Archip, absolvent al Facultatii de Informatica din cadrul Universitatii „Al.I. Cuza", este cercetator in radiologie la Harvard Medical School si totodata membru al Laboratorului Computational de Radiologie, din cadrul Departamentului de Radiologie al Spitalului pentru femei si copii Brigham - Boston.
Ei sint doar o parte din tinerii performanti din Iasi care fac cinste scolilor din care au plecat.
Autor: Cristina LUCACI
Data publicarii: 03/04/2008
Sursa: http://www.ziaruldeiasi.ro/invatamant/ascensiune-formidabila~ni4naj
No comments:
Post a Comment