Tuesday, April 5, 2011

Ulcioare româneşti made in Ungaria şi noua ceramică de Cucuteni

Există, fără îndoială, un raport între spiritualitatea unei comunităţi etnice şi piaţa produselor de piaţă generată de aceasta. În urmă cu câţiva ani, un călător român iubitor de cultură tradiţională a descoperit, în peregrinările sale prin Ungaria, foarte multe ulcioare ciudate, cu figuri zoomorfe şi antropomorfe, care nu prea ţineau de cultura şi spiritualitatea maghiară. N-a ezitat să-şi exprime surpriza plăcută de a descoperi tocmai acolo, într-o ţară care nu are tradiţie în prelucrarea lutului, o piaţă atât de articulată cu asemenea obiecte ceramice. Încercând să afle mai multe despre originea acelor obiecte, i s-a dat un răspuns care l-a lăsat perplex: obiecte erau de dată foarte recentă, de numai câţiva ani, şi nu ţineau, într-adevăr, de tradiţiile poporului maghiar. Au fost preluate, pur şi simplu, multiplicate şi scoase pe piaţă. Iar sursa modelelor era o carte apărută în 1997 la... Muzeul Ţăranului Român! Cartea, care este un album de artă, se numeşte „Ulcioare de nuntă” şi aparţine etnografului Georgeta Roşu, director general adjunct la MTR.


Uluitor nu este faptul în sine, anume că în Ungaria se vând ulcioare româneşti, ci nefirescul fenomenului: spiritualitatea unui popor generează în altă ţară o piaţă prosperă, în timp ce în ţara de origine această sursă de câştig este total ignorată.
Adică să cumperi de la Budapesta ulcioare de Oboga, Româna sau Corbeni, în timp ce, în aceste amărâte localităţi din judeţul Olt, olăritul este aproape pe cale de dispariţie, constituie o mare palmă dată Ministerului Culturii din România. Greu, şi cu o inexplicabilă întârziere, meşteşugarii români se îndreaptă totuşi spre tradiţia neoliticului, încercând să producă manufacturier ceramică de Cucuteni (reproduceri ale obiectelor aflate deja în patrimoniul muzeelor). Un singur artizan expune, la târgurile organizate de Muzeul Satului, asemenea „ciudăţenii” ceramice. E vorba de Jorj Dimitriu din Bucureşti care, împreună cu soţia lui, Olimpia, a renunţat la arta fotografică, pentru a se dedica ceramicii de Cucuteni. În acelaşi timp, entuziasmul unor iubitori de tradiţie arhaică (printre care Tudor Gheorghe şi Ion Creţeanu) au reuşit să inducă, unor primari cu mintea deschisă din câteva sate ale Olteniei, pofta renaşterii vechilor meşteşuguri casnice şi a obiceiurilor tradiţionale. A început astfel, timid şi cu multe ezitări, reactivarea patrimoniului imaterial de spiritualitate, cu efecte asupra pieţii aferente.

Justin Capră în faţa oalelor de la Cucuteni, la Muzeul Satului

Justin Capră şi Jorj Dimitriu, autorul vaselor

Justin Capră, Ana Maria Creţeanu, Ion Creţeanu, Jorj Dimitriu

Autor: Miron Manega

Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/clubul-presei-transatlantice/view/ulcioare-romanesti-made-in-ungaria-si-noua-ceramica-de-cucuLinkteni

No comments:

Si Deus nobiscum, quis contra nos?
Îndrăzneşte să cunoşti!
Ducit Amor Patriae
Tot ceea ce este necesar ca răul să triumfe este ca oamenii buni să stea cu mâinile în sân.
(Edmund Burke)
Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare! (Albert Einstein)
Nu voi fi un om obişnuit pentru că am dreptul să fiu extraordinar. (Peter O`Toole)
Modestia este, faţă de merit, ceea ce este umbra pentru figurile dintr-un tablou: îi dau forţă şi relief. (La Bruyere)
Maestru este numai acela care este dăruit cu harul de a învăţa pe alţii. Cu adevărat maestru este numai cel care, având el însuşi multă bogăţie sufletească, ştie să dea tot, ştiinţă, pricepere şi suflet, fără intenţii preconcepute şi fără să aştepte nimic în schimb. (Octavian Fodor)

Talent hits a target no one else can hit, genius hits a target no one else can see. (Schopenhauer)
We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act, but a habit. (Aristotle)