Criza economică în care ne zbatem ca peştele pe uscat, criză ce face să se închidă spitalele, să se golească ţara de tineri, de medici, sau să ajungă educaţia la nivelul disperării, are o cauză foarteclară, anume lipsa banilor de la buget.
O privire mai atentă ne arata însă urmatoarele:
1. Fondurile europene sunt extrem de prost manageriate şi direcţionate de statul român. Banii sunt risipiţi în vânt, pe obiective neproductive precum carciumile, parcurile săteşti sau altele, la fel de inteligente, fără să se dezvolte niciun obiectiv fundamental ăl dezvoltării economice.
2. Programele de inovare tehnologică, ce ar permite dezvoltarea de IMM-uri inovative (ce ar putea, teoretic vorbind, să creeze produse vandabile pe piaţa internaţională) nu sunt luate prea tare în calcul, aş zice aproape deloc.
3. Nu s-au creat fondurile de garantare necesare derulării proiectelor de către partenerii cu mai puţini bani, precum primăriile şi ONG-urile. Doar salariile aduse prin crearea acestor fonduri de garantare, ce ar da posibilitatea, celor implicaţi, să ia împrumuturi bancare (pentru derularea proiectelor) ar putea aduce la bugetul de stat între 4 şi 8 miliarde de euro. Aceasta ar permite redresarea sectoarelor sărăcite la acest moment.
4. Funcţionarii ce lucrează în supravegherea şi derularea fondurilor europene sunt atât de puţini, de prost plătiţi sş de încărcaţi cu sarcini suplimentare, încât nu-i de mirare că rambursările întârzie cu lunile, ceea ce întârzie şi îngreunează enorm derularea proiectelor. Dacă statul român ar plăti aceşti funcţionari în funcţie de importanţa muncii pe care o fac şi de imensa responsabilitate pe care o au, şi dacă ar angaja un număr triplu de oameni în aceste funcţii, aceasta ar aduce alte miliarde de euro la buget, prin creşterea vitezei de rulaj, de accesare şi de implementare a fondurilor.
5. Proiectele nu sunt corelate între ele, se suprapun sau nu acoperă necesităţile naţionale, ceea ce produce alte distorsiuni şi, evident, mai puţini bani la buget.
6. Achiziţiile făcute de instituţiile de stat ce au în spate politicieni fac ca aceste fonduri să ajungă mai degrabă în buzunarele politicienilor decât în spaţiul aplicativ al proiectului. Evident, furtul pe faţă din bani europeni se face cu acte în regulă, prin licitaţii în care sunt implicate firmele persoanelor care au, din punct de vedere politic, poziţiile necesare ca să-şi tragă banii pe turta lor. Iar licitaţiile înseamnă între 50% şi 80% din fonduri, bani furaţi şi intrati în buzunarele şmecherilor politici.
Un calcul simplu arată că proiectele europene sunt extrem de păguboase, din cauza modului în care este conceput managementul. Din 100% fonduri alocate proiectelor, cam trei sferturi se pierd prin următorul mecanism :
- 20% înseamnă diferenţa de salarii
- 20% se scad pentru supradimensionarea bugetelor
- 15% se scad din cauza proastei cunoaşteri a proiectelor
- din 45% câţi mai rămân, cam jumătate sunt taxe către stat, iar restul intră în consum.
Ţinând seama că returnăm 30% din bani Uniunii Europene, prin contribuíţii naţionale, începem să înţelegem cum aceste proiecte europene nu-şi ating ţinta.
Remediarea acestei situaţii se poate face şi printr-un model de succes. Modelul polonez, de pildă, a arătat că se poate obţine dezvoltare economică reală prin programele europene, dacă se creează fondurile de garantare necesare, dacă se plătesc mai bine funcţionarii implicaţi, dacă se coreleaza proiectele, etc. Numai că polonezii au înfiinţat un minister al programelor europene, în care AU ANGAJAT SPECIALIŞTI, NU POLITRUCI!
Se pare că noi refuzăm cu încăpăţânare să ne dezvoltăm, deşi avem toate condiţiile să o facem. Continuăm politica minciunii şi furtului, a indolenţei şi inconştienţei, pe care le mai şi stimulăm.
Cum putem explica de ce există atâţia asistaţi sociali ce populează cârciumile, în loc să muncească, atât în rândul comunităţilor etnice, cât şi în rândul ţăranilor sau şomerilor?
Avem cu toţii un înalt sentiment patriotic când premierul ne spune cât de bine ne este şi că vom ieşi din criză astăzi, ba chiar ieri, dacă suntem cuminţi şi votam pe cine trebuie. Suntem cu toţii fericiţi când vedem cum sunt arestaţi vameşii că au luat şpagă, cădem pe spate de bucurie că eradicăm corupţia la nivelul plevuştii. Cum rămâne însă cu marea maşinărie iraţională şi contraproductivă ce ne toacă mărunt şi ne macină vieţile în folosul unor mafioţi, sau pur şi simplu degeaba? Managementul absolut idiot al fondurilor europene, în care câţiva şmecheri politici câştigă prin furt, în rest toata lumea pierde tot, de la speranţe până la realizări, ne pune în faţă următoarea alternativă: ori planul distrugerii noastre ca ţară este real, ori am ales să ne conducă nişte persoane despre care nu mai merită să-mi spun opinia, aceasta fiind cvasiunanimă. Problema este: cine-i judecă pe aceştia şi cine-i pune la păstrare, spre amintirea noilor generaţii ? Căci ei între ei nu o fac. Şi ei sunt cei care au confiscat puterea, făcând praf tot ce ating.
Pe de altă parte, începem şi noi să pricem - cu greu, ce-i drept! - de ce atâta luptă politica, în loc de cooperare pentru binele naţional. Câştigarea puterii înseamnă o grămadă de bani de furat, pe faţă şi cu acte în regulă, de aceea este atât de greu de schimbat primul ministru. Începem să înţelegem şi de ce preşedintele spune că se gândeşte serios la un guvern de tehnocraţi. Este de văzut dacă va face pasul cel mare sau dacă firele invizibile, dar cunoscute, cu care este legat de acest sistem de supt bani europeni (care duce la ruina naţională), sunt prea multe şi prea puternice...
Autor: Prof. Dr. FLORIAN COLCEAG
No comments:
Post a Comment