Multe din comportamentele copiilor sunt un rezultat direct al modului in care copilul a fost educat.
Tatal dominator – autoritatea lui este expresia personalitatii puternice, exigente, care stie sa se afirme si sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu mare. Acest tip de tata nu accepta sa fie contrazis. El vrea sa fie ascultat, respectat, venerat. Sotia si copiii apar in ochii lui ca fiinte slabe care trebuie protejate si conduse de catre el. Tatal dominator genereaza doua tipuri de copii: copil timid si supus sau copil rebel si autoritar. Copilul timid nu intreprinde nimic pe cont propriu, asteptand intotdeauna directive din partea tatalui. Acest copil se maturizeaza foarte greu. Copiii acestui tata intampina dificultati in confruntarile cu viata reala, avand deseori esecuri in viata scolara, sociala sau profesionala.
Exista si situatii in care copilul nu accepta autoritatea paterna si se revolta impotriva unui astfel de tata. De aceea au loc ciocniri violente care genereaza o ruptura in relatia tata-fiu. Copiii unor parinti prea autoritari isi critica familia putin, dar disciplina care le e impusa are consecinte traumatice, acest fapt putand fi prezentat in urmatorii termeni: supunerea fata de parinti este egala cu rebeliunea fata de ceilalti.
Tatal tiran – el este de asemenea un tata autoritar, dar evolutia sa este sinusodiala si deseori apare ca fiind de fapt timid. Autoritatea si agresivitatea unui astfel de tata sunt, de fapt, reactii in fata propriei slabiciuni. Tatal autoritar da nastere nervozitatii copilului sau. Copilul tatalui tiran este de cele mai multe ori fricos, nervos, are explozii agresive bruste si necontrolate. Relatia tata – copil sufera si in acest caz o ruptura, tatal fiind descoperit in cele din urma, iar imaginea lui in ochii copilului este una deteriorata care cu greu poate fi refacuta.
Tatal prieten – cauta sa formeze o relatie bazata pe stima si nu pe autoritate. Acest tip de tata are o mare slabiciune: el nu se comporta de fapt nici ca tata, dar nici ca prieten, ceea ce il aduce intr-o postura de nesinceritate. Tatal prieten este acuzat de copil ori de spionaj, ori de faptul ca vrea sa-si retraiasca tineretea prin intermediul copilului, ceea ce duce de asemenea la o relatie precara.
Tatal prieten are insa si o serie de avantaje; copilul, desi il critica, are si sentimente de tandrete si recunostinta fata de el. El poate sa discute liber cu copilul sau dar nu trebuie sa devina complicele lui in incalcarea regurilor de comportament. Daca tatal prieten intelege ca a fi aproape de copil nu inseamna a-i permite orice, atunci relatia are sanse reale de reusita.
Tatal bomboana – are raporturi afective armonioase si satisfacatoare pentru moment atat pentru copil, cat si pentru parinte. Totusi copiii unor parinti gata sa le satisfaca oricand cea mai mica dorinta tind sa fie rasfatati si intotdeauna nesatisfacuti. Copiii vor fi capriciosi, fara vointa si foarte greu de multumit de catre oricine.
Tatal demisionar – se lasa pagubas, este absent, este plecat in calatorii, nu exercita un control asupra copiilor, iar atunci cand are treaba cere cu insistenta sa fie lasat in pace. Copiii unor astfel de parinti tind sa nu accepte regulile si cerintele sociale, nu se supun nici unui control – de aceea le va fi foarte greu sa se adapteze in societate. Totusi copiii prefera un tata autoritar decat un tata absent, care nu e niciodata cu ei sau langa ei.
Tatal este si ramane un personaj cu atat mai admirat, cu cat inspira o incredere de care ar trebui sa se arate demn si sa profite, datorita unor imprejurari impuse de viata cotidiana, mai putin apropiat de copil decat de mama.
Sentimentul de siguranta pe care il are copilul atunci cand este in preajma tatalui provine din impresia ca tatal domina lumea exterioara. El este cel care inspira copilului dorinta arzatoare de a deveni ca el. Oricarui copil ii lipseste tatal daca nu-l poate admira pe al sau.Lipsa tatalui genereaza disconfort insa ar trebui sa devenim mai constienti si de prezenta nefavorabila a tatalui care poate genera chiar trauma.
de Dr. psiholog Gabriela Iorgulescu, psiholog
Sursa: www.topsanatate.ro
Sursa 2: http://www.e-psiho.ro/rolul-tatalui-in-formarea-copilului
No comments:
Post a Comment