Unele dintre componentele esenţiale din formula de personalitate a individului sunt percepţiile emoţionale şi percepţiile logice. Acestea depind atât de factorul cultural cât şi de alegerea individuală. O exemplificare a diferenţei de percepţie emoţională culturală ar putea fi cele doua grupuri de câini ce trăiesc în relaţie divergentă cu pisicile mele. Câinii pe care-i hrănesc, nu doar că tolerează pisicile, dar le şi iubesc; câinii vecinilor, în schimb, au alt model cultural şi sunt foarte agresivi faţă de pisici. În fond, totul ţine de percepţia culturală a celor două grupuri de câini, determinată de factori externi, dar transmisibili în timp unor grupuri de încredere culturală.
La oameni acest model este similar, fiind o moştenire mamaliană de la speciile anterioare, fiecare cultură încercând să se diferenţieze printr-o formulă particulară de echilibru între raţional şi emoţional. Diferenţa de formulă creează şi comportamentele de compatibilitate sau incompatibilitate dintre culturi, precum şi reacţiile sociale tipice.
Putem spune în general că acest comportament mamalian face ca membrii unei populaţii să sprijine pe cei ce gândesc la fel ca ei, în mai mare măsură decât pe cei care arată la fel ca ei. Această analiză ne permite să înţelegem baza cognitivo-afectivă a conflictului, respectiv a includerii sau excluderii unor oameni în cadrul unui grup social. În general ofensa culturală se poate vedea la populaţii multiculturale la fel de bine ca şi la populaţii cu potenţial şi formule cognitivo-afective diverse. Un exemplu îl constituie copiii supradotaţi sau cei cu dizabilităţi, ce sunt priviţi ca diferiţi, de masa celorlalţi copii. Rolul educaţiei ar trebui să cuprindă depăşirea factorului de excluziune, care este un factor primitiv, specific populaţiilor animale ce îşi configurează linii genetice cu caracteristici selectate.
Integrarea socială a copiilor din sistemul instituţionalizat este în general dificilă din cauza aceluiaşi factor cognitiv/emoţional, reacţia masei de oameni la adresa lor fiind de excluziune, nu de incluziune. Pentru a se depăşi această situaţie de tip mamalian şi a permite integrarea socio-profesională, există un alt comportament, tot instinctual şi de origine mamaliană, anume acela al împărţirii reciproce de daruri. Obiceiul este prezent atât la animale, cât şi la triburile primitive ce încetează conflicte vechi după ce-şi împart daruri. Împărţirea reciprocă de daruri poate conduce spontan la fuziunea de grupuri anterior în opoziţie culturală, precum şi la îmbogăţirea obiceiurilor culturale locale sau chiar trecerea unui grup la obiceiurile culturale ale celuilalt grup.
Populaţiile ce nu răspund la daruri cu daruri pierd posibilitatea egalităţii de şanse cu populaţiile ce dăruiesc. Pe aceste pârghii au apărut şi s-au dezvoltat, la populaţiile umane, religiile sau filosofiile sociale, pe urma lor venind la putere diferitele grupuri de interese. Şi tot pe baza acestor pârghii au fost asimilate diferite modele culturale sau respinse alte grupuri culturale. Din acest motiv, pentru includerea copiilor cu risc social sau economic este esenţial ca aceştia să înveţe comportamentul altruist prin programe de tip „Dă mai departe”, construit pentru prima dată în România de tânărulLajos Kristof, în cadrul programelor de educaţie socială. Să nu uităm succesul unor ideologii ce au invocat acest principiu utilizând manifeste pe care scria „citeşte şi dă mai departe”. Procedeul este utilizat acum în mod curent pe internet, pentru a provoca schimbări de atitudine.
Concluzia acestei scurte analize ar fi aceea că orice conflict se stinge cu uşurinţă dacă se aplică strategia cadourilor! Atât conflictele personale cât şi culturale. Războaiele pornesc atunci când se întrerupe ciclul de cadouri reciproce. La fel şi infracţionalitatea. Dacă nu reuşim, în educaţie, să integram acest principiu, prin lansarea dezbaterilor în care copiii să poată dărui şi primi cunoştinţe, se ajunge la violenţă şi conflict.
Mai putem înţelege că, dacă o grupare etnică are comportament afectiv cald, dar cognitiv instabil sau fără principii clare şi cu o logică predefinită, aceasta va intra automat în conflict de incompatibilitate cu o populaţie raţională cu logică riguroasă, dar cu comportament afectiv cenzurat şi rece. Acest lucru s-a întâmplat în perioada războaielor naziste, dar şi în războaie recente, incluzând lupta anti-teroristă actuală. Şi în acest caz educaţia poate corecta datele iniţiale, prin programe de tip „dă mai departe”, cultivarea talentelor proprii sau de antreprenoriat social.
Suntem la începutul unei reforme a educaţiei ce a moştenit multe probleme grave, create de neînţelegerea unor mecanisme de comportament uman şi abuzarea voluntară sau involuntară a acestor mecanisme. Aflându-ne în situaţia de a corecta şi intenţia de a reveni la politicile educaţionale, astfel încât să urmeze partea naturală de comportament uman care să ajute la dezvoltarea potenţialului copiilor, este imperios necesar să aprofundăm aceste subiecte şi să realizăm o muncă bine făcută. Articolul de faţă este doar o temă de reflecţie, ce va fi urmată de mecanisme concrete de punere în practică.
Sursa: Revista EXCELENŢA
Titlul original: „Inteligenţa emoţională şi percepţia analitică”
Autor: Prof. Dr. FLORIAN COLCEAG
No comments:
Post a Comment