Noţiunea de bani este direct legată de statul ce generează simbolurile puterii (unul dintre acestea este banul) şi care foloseşte aceste simboluri pentru controlul populaţiei. Acest control depinde însă de ciclurile istorice, care sunt obligatorii. Astfel, există patru perioade mari care se repetă, dar care şi coexistă în acelaşi timp, cu diverse ponderi:
- perioada societăţii harnice şi acumulative
- perioada hedonistă (care caută plăcerile, epuizând acumulările)
- perioada războinică (apare imediat după momentul epuizării resurselor acumulate şi are doua componente: reformarea şi agresiunea)
- perioada de re-structurare şi re-proiectare a regulilor de funcţionare ale statului, care duce din nou la o perioadă de societate harnică şi acumulativă.
Pentru fiecare dintre aceste perioade există o altă proiecţie funcţională a banului, iar jocul acestor proiecţii ţine de politicile şi leadership-ul naţional.
Perioada harnică apreciază prin ban efortul muncii şi priceperea pe anumite direcţii precum execuţia, organizarea, proiectarea, etc.
Perioada hedonistă apreciază prin bani nivelul de relaxare şi bună dispoziţie obţinută.
Perioada războinică apreciază prin ban apartenenţa la anumite grupuri ce se află în conflict, fără să mai ia în seamă efortul sau priceperea, dar fiind încă atentă la plăceri şi distracţii.
Perioada de restructurare apreciază prin bani echilibrul şi abilitatea soluţiilor de re-proiectare. De asemenea, prin bani se apreciază - dar într-o mult mai mică măsură - apartenenţa la anumite grupuri. În schimb nu se mai apreciază banul ca reprezentare a nivelului de relaxare şi distracţie.
Astfel, studiind modul şi ponderea în care este folosit banul în societatea noastră, putem identifica şi perioada în care ne aflăm în acest moment (sau în orice altă perioadă istorică), precum şi intenţiile şi mecanismele politice care au determinat-o.
Ceea ce constatăm acum, la noi, în urma analizei menţionate, este clar perioada războinică rece. Noul proletcultism prin care trecem, precum şi bătălia politică, ambele vizibile prin politizarea funcţiilor administrative şi corupţia de tip hedonist a acestora, nu are nimic de a face cu cantitatea muncii sau cu priceperea dovedită. Nepăsarea faţă de populaţie (vizibilă prin lipsa stimulării dezvoltării economice) este un sindrom clar al acestei stări ce a dus la epuizarea resurselor, dovadă fiind gradul de îndatorare la care am ajuns. Faptul că această stare a fost indusă artificial - din interior şi din exterior - este iarăşi de necontestat, dacă urmărim liniile de „reformă” ce au condus aici. De exemplu, alungarea succesivă a diferitelor clase de intelectuali sau specialişti din aproape toate domeniile, prin politicile salariale prohibitive, arată că nu au fost măsuri întâmplătoare sau explicabile prin incompetenţa politicienilor, ci un efect urmărit cu tenacitate şi pricepere.
Faptul - remarcat într-un articol anterior - că la noi există mai multe „state în stat”, cuprinzând etnii, sindicate, biserici, partide, mafii, arată iminenţa trecerii de la un conflict rece la unul fierbinte, structurile de tip statal având resurse suficiente pentru a reorganiza sistemul după alte reguli.
Conflictul fierbinte impun în mod evident două tipuri de acţiuni - fuga şi lupta, precum şi intervenţia din afară pentru o ţară dovedită ca neguvernabilă.
Aceste informaţii astfel prezentate se constituie într-un fel de „termometru” prin care se poate lua temperatura sistemului, urmărind politicile financiare de tip guvernamental. Nu cred că o ţară mai poate să vibreze la un apel de a exista în pace, după ce a fost manipulată o perioadă lungă de timp să trăiască în conflict. În plus, atrag atenţia că perioada anterioară de hărnicie şi acumulare, începută după cel de-al doilea război mondial, a pornit de la un grad extrem de mare de sărăcie şi a fost însoţită de multe sacrificii ale oamenilor luminaţi ce nu aparţineau grupurilor de tip „stat în stat” deţinătoare ale puterii.
Istoria se repetă. De aceea sărbătorim anual Crăciunul şi Paştele, ca o aducere aminte. Stă în puterea noastră să re-direcţionăm această istorie astfel încât să evităm dramele distructive şi să dăm o şansă noilor generaţii.
Autor: Prof. Dr. Florian Colceag
No comments:
Post a Comment