Când John Nash (cunoscut din filmul “A beautiful mind”), laureat al premiului Nobel pentru economie, a lansat teoria care l-a făcut celebru folosind teoria jocurilor ca support, în mod sigur nu s-a gândit la viitorul politic al acestora şi, mai ales, la efectul lor nefast. Au apărut însă, aproape imediat, aplicaţii surprinzătoare ale acesteia. Principiul “dezbină şi stăpâneşte”, cunoscut din antichitate, a ajuns la o formă extremă de rafinament folosind teoria lui Nash şi ajungand astfel la crearea unor noi concepte de război psihologic, printre care şi acela al manipulărilor culturale.
Contribuţia teoriei lui Nash, considerată o îmbunătăţire a cutumelor şi practicilor de manipulare, este exprimată prin paradoxul deţinutilor a cărui schemă este următoarea:
doi detinuti care au furat împreună sunt prinşi şi supuşi unor interogatorii separate; aici li se aduc la cunoştinţă de următoarele reguli:
Contribuţia teoriei lui Nash, considerată o îmbunătăţire a cutumelor şi practicilor de manipulare, este exprimată prin paradoxul deţinutilor a cărui schemă este următoarea:
doi detinuti care au furat împreună sunt prinşi şi supuşi unor interogatorii separate; aici li se aduc la cunoştinţă de următoarele reguli:
- dacă deţinutul A îl denunţă pe deţinutul B, atunci A este scutit de pedeapsă, iar B ia pedeapsa maximă;
- la fel, dacă B îl denunţă pe A;
- daca atât A, cât şi B păstrează secretul jafului în comun şi nu se pârăsc reciproc, atunci iau amandoi jumătate din pedeapsă.
Paradoxul deţinuţilor este ceea ce urmează: atât A cât şi B se pârăsc reciproc şi iau amândoi pedeapsa maximă.
Din ce motive acest paradox a ajuns să fie o îmbunătăţire la principiul „dezbină şi stăpâneşte” este evident: s-a obţinut o predictibilitate ce permite manipularea din exterior şi se pot provoca astfel crize la termen. Previzibilitatea reacţiilor se obţine în primul rând din cauza neştiinţei celor ce sunt implicaţi direct în paradigma deţinuţilor.
Pentru a înţelege mai bine problema, putem vedea că la noi în ţară numai cine nu vrea nu influenţeaza evenimentele dupa bunul plac. Puterea şi opoziţia nu sunt capabile să colaboreze pe programe, ci sunt dispuse oricând să se bată pentru orice. Acelaşi lucru se întâmplă însă şi în cadrul coaliţiei puterii, ca şi în coaliţia opoziţiei. În aceste cazuri se aplica perfect paradigma deţinuţilor, cu singura observaţie că toate părţile sunt încă în libertate, deşi au coalizat anterior la diverse fraudre şi acţiuni dubioase.
Manipularea culturală şi socială practicată de profesiónşti a reuşit aprope să ne şteargă identitatea şi să ne aducă în starea de depresie generală, dovadă imigrarea masivă a românilor către ţări în care consideră că au şanse la o viaţă decentă. Faptul că această manipulare este instrumentată impecabil din afară se identifică în incoerenţa măsurilor de ieşire din criză sau în introducerea unor bombe sociale în puţinele proiecte judicioase, care sunt astfel compromise. Urmarea acestor planuri este accentuarea fatalismul naţional şi a deprimării sociale. Un exemplu în această direcţie este “bomba” ce risca să spargă coaliţia gubernamentală, introdusa de UDMR în legea Educaţiei. Ca să fim bine înteleşi, nu trebuie să uităm că războiul din Bosnia, ca şi conflictul din 1990 din Târgu Mureş au plecat de la ceva similar, dar de mai mici dimensiuni. Dacă se intenţionează o stare conflictuală de acelaşi tip mai trebuie parcurşi câţiva paşi, care pot fi enumeraţi, căci aceştia sunt studiaţi demult în literatura de specialitate. Iată care sunt variabilele independente implicate in crize si ponderea acestora, reprezentata prin cifre, la generarea de crize (conform Dereck Parfit, redutabil analist al conflictelor şi crizelor):
- structura conflictuală a problemei... efect 8
- nivelul de excitaţie al sistemului..... efect 6
- vârsta celor implicaţi....................... efect 5
- capabilităţile tehnice implicate........ efect 4
- tipul de regim politic........................ efect 4
- instabilitatea internă......................... efect 3
- distanţa geografică........................... efect 2
- durata regimului............................... efect 2
- mărimea teritoriului.......................... efect 1
România, fiind locuită de o naţiune îmbătrânită, cu capabilităţi tehnice neglijabile, cu un regim politic discutabil, cu o durată redusă a regimului politic, cu o mărime a teritoriului foarte atractivă pentru alţii, cu un nivel mediu spre înalt de excitabilitatee a sistemului (din cauza sărăciei), ne mai trebuie doar o creştere a conflictului interetnic ca să devenim victime sigure ale oricui va dori sa ne ia gratis, căci nu va mai fi nevoie să ne cucerească. Ne predăm singuri, de bunăvoie.
- la fel, dacă B îl denunţă pe A;
- daca atât A, cât şi B păstrează secretul jafului în comun şi nu se pârăsc reciproc, atunci iau amandoi jumătate din pedeapsă.
Paradoxul deţinuţilor este ceea ce urmează: atât A cât şi B se pârăsc reciproc şi iau amândoi pedeapsa maximă.
Din ce motive acest paradox a ajuns să fie o îmbunătăţire la principiul „dezbină şi stăpâneşte” este evident: s-a obţinut o predictibilitate ce permite manipularea din exterior şi se pot provoca astfel crize la termen. Previzibilitatea reacţiilor se obţine în primul rând din cauza neştiinţei celor ce sunt implicaţi direct în paradigma deţinuţilor.
Pentru a înţelege mai bine problema, putem vedea că la noi în ţară numai cine nu vrea nu influenţeaza evenimentele dupa bunul plac. Puterea şi opoziţia nu sunt capabile să colaboreze pe programe, ci sunt dispuse oricând să se bată pentru orice. Acelaşi lucru se întâmplă însă şi în cadrul coaliţiei puterii, ca şi în coaliţia opoziţiei. În aceste cazuri se aplica perfect paradigma deţinuţilor, cu singura observaţie că toate părţile sunt încă în libertate, deşi au coalizat anterior la diverse fraudre şi acţiuni dubioase.
Manipularea culturală şi socială practicată de profesiónşti a reuşit aprope să ne şteargă identitatea şi să ne aducă în starea de depresie generală, dovadă imigrarea masivă a românilor către ţări în care consideră că au şanse la o viaţă decentă. Faptul că această manipulare este instrumentată impecabil din afară se identifică în incoerenţa măsurilor de ieşire din criză sau în introducerea unor bombe sociale în puţinele proiecte judicioase, care sunt astfel compromise. Urmarea acestor planuri este accentuarea fatalismul naţional şi a deprimării sociale. Un exemplu în această direcţie este “bomba” ce risca să spargă coaliţia gubernamentală, introdusa de UDMR în legea Educaţiei. Ca să fim bine înteleşi, nu trebuie să uităm că războiul din Bosnia, ca şi conflictul din 1990 din Târgu Mureş au plecat de la ceva similar, dar de mai mici dimensiuni. Dacă se intenţionează o stare conflictuală de acelaşi tip mai trebuie parcurşi câţiva paşi, care pot fi enumeraţi, căci aceştia sunt studiaţi demult în literatura de specialitate. Iată care sunt variabilele independente implicate in crize si ponderea acestora, reprezentata prin cifre, la generarea de crize (conform Dereck Parfit, redutabil analist al conflictelor şi crizelor):
- structura conflictuală a problemei... efect 8
- nivelul de excitaţie al sistemului..... efect 6
- vârsta celor implicaţi....................... efect 5
- capabilităţile tehnice implicate........ efect 4
- tipul de regim politic........................ efect 4
- instabilitatea internă......................... efect 3
- distanţa geografică........................... efect 2
- durata regimului............................... efect 2
- mărimea teritoriului.......................... efect 1
România, fiind locuită de o naţiune îmbătrânită, cu capabilităţi tehnice neglijabile, cu un regim politic discutabil, cu o durată redusă a regimului politic, cu o mărime a teritoriului foarte atractivă pentru alţii, cu un nivel mediu spre înalt de excitabilitatee a sistemului (din cauza sărăciei), ne mai trebuie doar o creştere a conflictului interetnic ca să devenim victime sigure ale oricui va dori sa ne ia gratis, căci nu va mai fi nevoie să ne cucerească. Ne predăm singuri, de bunăvoie.
No comments:
Post a Comment