Despre burnout

Acest concept apare şi se dezvoltă în perioada anilor 70. În aceşti ani psihiatrul şi psihoterapeutul Freundenberger a încercat să definească acest termen: o stare de oboseală cronică, de depresie şi frustrare generată de devotarea unei cauze, unui mod de viaţă sau unei relaţii care eşuează în a produce recompensele aşteptate şi conduce în final la diminuarea implicării şi îndeplinirii muncii. Epuizarea, eşecul profesional, afectarea sănătăţii şi scăderea dramatică a împlinirii şi performanţelor în muncă sunt semnele caracteristice noului fenomen identificat. În anii 90 se clarifică termenul într-o mai mare măsură, acest fenomen fiind prezent în toate ocupaţiile în care indivizii sunt angajaţi în munca lor. Lucrătorii psihologic angajaţi îşi epuizează resursele cognitive, emoţionale şi fizice.