“Organizatii care invata” (The learning organization)

Una dintre cele mai raspandite, in dezbatare (uneori mai putin in aplicare), idei de management.

Aceasta idee a organizatiei vii (organizatia nu este o masina..), care invata pentru a supravietui si prospera a fost dezvoltata de Chris Argyris si Donald Schon in “Organizational learning” in 1978. Invatarea/adaptarea de catre oamenii care compun o organizatie o transforma pe aceasta intr-o organizatie care invata. Schimbarile in atitudinea persoanelor sunt reflectate in schimbarile in regulile formale si informale ce formeaza comportamentul organizational.

O organizatie este compusa din mai multe subsisteme interconectate, totodata este supusa concurentei si competitivitatii celorlalte organizatii. Astfel, ca mecanism viu, incepe sa-si proiecteze si creeze viitorul, sa invete cum sa-l atinga, sa gaseasca metode si tehnici prin care sa prospere. Pe de alta parte, o organizatie care invata trebuie sa aiba capacitatea “sa uite trecutul nefolositor”, sa nu mai foloseasca componentele uzate.

Implementarea idei in organizatie se face prin stabilirea de strategii si structuri care sa transforme organizatia intr-una care invata. Astfel, la nivel organizational, procesul de invatare/adaptare nu este influentat de suma invatarii la nivel individual, o organizatie care invata creeaza “invelis cultural” si metode pentru a forma viitori membri ai organizatiei.