Omul
trebuie să-şi silească mintea să slujească în chip corect. S-o îndemne să
slujească măririlor lui Dumnezeu, ca să-L afle pe Acesta, nu să-şi facă
Dumnezeu din propria minte.
Cel care
crede că poate să cunoască tainele lui Dumnezeu prin meditaţia ştiinţifică
exterioară se aseamănă cu nesăbuitul care vrea să vadă Raiul cu telescopul.
Când omul
încearcă să rânduiască lucrurile doar cu raţiunea, năuceşte. Trebuie să-L
pună pe Dumnezeu înaintea oricărei lucrări. Raţiunea lumească falsifică
sentimentul duhovnicesc.
Când
raţiunea se pune în lucrare, omul nu poate să înţeleagă nici Evanghelia, nici
pe Sfinţii Părinţi.
Mintea
simpluţă (cea care n-a fost sfinţită) este rangă de fier, fără magnet, care
loveşte metalele ca să le tragă, dar acestea sunt doar „scriejelite”, fără
să fie apucate.
Prin
raţiunea noastră, noi oamenii, nu-L lăsăm pe Hristos să lucreze. Învăţaţi
acum corect Evanghelia, dacă vreţi să deveniţi oameni ai Evangheliei şi nu
protestanţi. Raţiunea zdruncină credinţa. Mare lucru e credinţa! Vedeţi că şi
Apostolul Petru prin credinţă a mers pe valuri. Când a intrat în lucru
raţiunea, însă, a început să se scufunde.
Dacă
Hristos ar fi avut această raţiune omenească pe care o au astăzi mulţi oameni,
n-ar fi lăsat tronul Său ceresc, ca să Se coboare pe pământ, să fie umilit şi
răstignit de noi, oamenii nenorociţi!
SURSA: Cuv. Paisie AGHIORITUL (2009). Mica
filocalie. Galaţi:
Editura Egumeniţa. pp. 127-128.
No comments:
Post a Comment