Acum se
pierde mult timp cu cuvintele.
Dacă ni
s-ar cere impozit pe cuvintele pe care le rostim, ştiţi cât de mult am lua
aminte?
Cel care
vorbeşte fără să gândească la ceea ce spune se aseamănă cu cel ce trage cu arma
fără să ţintească.
Odată ce
ţi-a scăpat un cuvânt nu poţi să-l aduci înapoi. Bunul Dumnezeu ne-a dat o
limbă şi două urechi, ca să auzim îndoit ceea ce spunem.
Cel care
iubeşte multa vorbire nu scapă de păcat. Cel care ia seama cum vorbeşte se
păzeşte pe sine de mâhniri.
Bârfa îi
face pe unii nelucrători, absenţi cu desăvârşire.
De multe
ori m-am căit că am vorbit, dar niciodată că am tăcut. Altceva este să spun
multe cuvinte şi altceva să spun cuvinte potrivite. Aşadar, te faci stăpânul
cuvintelor când n-ai grăit şi robul acelora când ai grăit.
Pe om nu
trebuie să-l judecăm după modul în care vorbeşte, ci şi după modul în care
tace. Cel care ştie să-i asculte pe ceilalţi a învăţat multe.
Cel ce
spune multe cuvinte, dar este lipsit de fapte, se aseamănă cu un copac cu multe
frunze, însă fără rod.
Ieşind din
chilia ta, să faci economie în folosirea limbii, pentru că aceasta ştie să
răspânească degrabă multe osteneli.
Cel care se
îngrijeşte pentru ceasul morţii lui îşi împuţinează cuvintele. Şi cel care a
dobândit doliu în sufletul lui fuge ca de foc de multă grăire.
„Mai
bună este căderea pe pământ decât căderea din pricina limbii”. (Isus
Sirah 20, 19)
SURSA: Cuv. Paisie AGHIORITUL (2009). Mica
filocalie. Galaţi:
Editura Egumeniţa. pp. 154-155.
No comments:
Post a Comment