Si Deus nobiscum, quis contra nos?
Îndrăzneşte să cunoşti!
Ducit Amor Patriae
Tot ceea ce este necesar ca răul să triumfe este ca oamenii buni să stea cu mâinile în sân.
(Edmund Burke)
Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare! (Albert Einstein)
Nu voi fi un om obişnuit pentru că am dreptul să fiu extraordinar. (Peter O`Toole)
Modestia este, faţă de merit, ceea ce este umbra pentru figurile dintr-un tablou: îi dau forţă şi relief. (La Bruyere)
Maestru este numai acela care este dăruit cu harul de a învăţa pe alţii. Cu adevărat maestru este numai cel care, având el însuşi multă bogăţie sufletească, ştie să dea tot, ştiinţă, pricepere şi suflet, fără intenţii preconcepute şi fără să aştepte nimic în schimb. (Octavian Fodor)

Talent hits a target no one else can hit, genius hits a target no one else can see. (Schopenhauer)
We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act, but a habit. (Aristotle)

Tuesday, December 4, 2012

Fericirile Cuviosului Paisie AGHIORITUL




1)         Fericiţi sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lu­mii şi trăiesc departe de lu­me şi aproape de Dumnezeu împăr­tă­şin­du-se de bucurii paradisiace încă de pe pământ.
2)         Fericiţi sunt cei care au izbutit să trăiască ascunşi şi dobândind vir­tuţi mari, n-au dobândit nici mă­car o faimă mică.
3)         Fericiţi sunt cei care au izbutit să facă pe nebunii pentru Hristos pă­zindu-şi în felul acesta bo­gă­ţia lor duhovnicească.
4)         Fericiţi sunt cei care nu propovăduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o trăiesc şi o pro­po­vă­du­iesc prin tăcerea lor, prin harul lui Dum­ne­zeu, care îi trădează.
5)         Fericiţi sunt cei care se bucură când sunt clevetiţi pe nedrept, iar nu atunci când sunt lă­u­da­ţi pe drept pentru viaţa lor virtuoasă. Acesta este semnul sfinţeniei şi nu nevoinţa seacă a fap­telor tru­peşti şi numărul mare al nevoinţelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie şi cu scopul de a omo­rî pe omul cel vechi, creeaza nu­mai simţăminte false.
6)         Fericiţi sunt cei care preferă să fie nedreptăţiţi decât să ne­drep­tă­ţeas­că şi primesc ne­tul­bu­ra­ti şi în tă­cere nedreptăţile, arătând cu fapta că ei cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atot­ţii­torul” şi de Acesta aşteaptă să fie îndreptăţiţi iar nu de oameni, în felul acesta izbăvindu-se de deşertăciune.
7)         Fericiţi sunt cei care fie s-au născut betegi, fie s-au făcut din nea­ten­ţia lor, dar nu murmură, ci slă­vesc pe Dumnezeu. Aceştia vor avea locul cel mai bun în rai împreună cu mărturisitorii şi mu­ce­nicii, care pentru dragostea lui Hristos şi-au dat mâinile şi pi­cioa­re­le lor spre tăiere, iar acum, în rai, neîncetat sărută cu evlavie picioarele şi mâinile lui Hristos.
8)         Fericiţi sunt cei care s-au născut urâţi şi sunt dispreţuiţi aici, pe pământ, deoarece acestora, dacă slă­vesc pe Dumnezeu şi nu câr­tesc, li se păstrează locul cel mai frumos din rai.
9)         Fericite sunt văduvele care au purtat haine negre în această viaţă, fie şi fără voie şi au trăit o via­ţă duhovnicească albă slăvind pe Dumnezeu fără să murmure, iar nu cele care poartă haine pes­tri­ţe şi duc o viaţă pestriţă.
10)     Fericiţi şi de trei ori Fericiţi sunt orfanii care au fost lipsiţi de afecţiunea părinţilor lor, de­oa­re­ce unii ca aceştia au izbutit să-şi fa­că pe Dumnezeu tată încă din această viaţă, având în ace­laşi timp depusă în casieria lui Dumnezeu afecţiunea părinţilor lor, de care s-au lipsit şi care creşte cu do­bândă.
11)     Fericiţi sunt părinţii care nu folosesc cuvântul nu” pentru copiii lor, ci îi înfrânează de la rău prin viaţa lor sfântă, pe care copiii o imi­tă şi, bucuroşi, urmează lui Hristos cu nobleţe duhov­ni­ceas­că.
12)     Fericiţi sunt copiii care s-au născut sfinţi din pântecele maicii lor”, dar mai Fericiţi sunt ace­ia care s-au născut cu tot felul de pa­ti­mi moştenite, însă s-au nevoit cu sudori şi le-au dez­rădăcinat do­bândind împărăţia lui Dumnezeu întru sudoarea feţii” lor.
13)     Fericiţi sunt copiii care de mici au trăit într-un mediu duhov­ni­cesc şi astfel, fără osteneală, au spo­rit în viaţa cea duhovnicească. Dar de trei ori mai Fericiţi sunt copiii cei nedreptăţiţi care nu au fost ajutaţi deloc, ci dimpotrivă, au fost îmbrânciţi spre rău, dar care, îndată ce au auzit de Hristos, au tresăltat în inima lor şi în­tor­­cându-se cu 180 de grade, şi-au înaripat su­fletul ieşind din sfe­ra de atracţie a pământului şi mişcându-se în orbita duhovni­ceas­că.
14)     Mirenii îi numesc norocosi pe astronauţii care se mişcă în spaţiu, câteodată în jurul lunii, al­te­ori pe lună. Însă mai Fericiţi sunt ne­ma­terialnicii lui Hristos, zburătorii prin rai, care urcă la Dum­ne­zeu şi adeseori umblă prin rai, în adevarata lor locuinţă, cu mij­lo­cul cel mai rapid şi fără mult com­bustibil, ci doar cu un posmag.
15)     Fericiţi sunt cei care slăvesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi lu­mi­nează şi îi ajută să meargă noap­tea, însă mai Fericiţi sunt cei care au priceput că nici lumina lunii nu este a lunii şi nici lumina lor du­­hovnicească nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Căci zidirile, fie că lucesc ca o­glinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conservă, da­că însă nu vor cădea razele soarelui peste ele, nu este cu putinţă să lu­cească.
16)     Mirenii îi numesc norocoşi pe cei care trăiesc în palate de cristal şi au toate înlesnirile, însă mai Fericiţi sunt cei care au izbutit să-şi simplifice viaţa lor şi s-au eliberat de lanţul acestei evo­lu­ţii lu­meşti a multor înlesniri (de fapt a multor greutăţi) şi astfel s-au slo­bozit de neli­niş­tea în­fri­co­şătoare a epocii noastre.
17)     Mirenii îi numesc norocoşi pe cei care pot să dobândească bu­nă­tă­ţile lumii. Dar mai Feri­ci­ţi sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos şi se lipsesc de orice mângâiere ome­neas­că a­flân­­du-se ast­fel lân­gă Hristos zi şi noapte în mângâierea Sa dumnezeiască, care de multe ori este atât de mare, în­cât unii îi spun lui Dum­ne­zeu: Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este mul­tă şi nu încape în inima mea cea mică”.
18)     Mirenii îi numesc norocoşi pe cei care au funcţiile cele mai înalte şi casele cele mai mari, de­oa­rece aceştia au toate înlesnirile şi duc o viaţă tihnită. Dar mai Fericiţi sunt cei care au nu­mai un cuib în care se adăpostesc şi puţină hrană şi îmbrăcăminte, după cum spu­ne dumne­ze­iescul Pavel. În fe­lul acesta ei au izbutit să se în­stră­ineze de lumea cea deşartă folosind pământul doar ca reazem pi­­cioarelor lor, ca nişte fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflân­du-se mereu lângă Dumnezeu, Bunul lor Părinte.
19)     Norocoşi sunt cei care devin generali şi miniştri, dar şi cei care devin şi pentru câteva ore, atunci când se îmbată şi se bucură pen­tru aceasta. Dar mai Fericiţi sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat şi au izbutit prin Duhul Sfânt să de­vi­nă îngeri pă­mân­teşti. Unii ca aceş­tia au aflat caneaua paradisiacă prin care beau şi se îmbată mereu de vinul paradisiac.
20)     Fericiţi cei care s-au născut nebuni, caci vor fi judecaţi ca nebuni şi astfel vor intra în rai fără pa­şa­port. Dar mai Fericiţi şi de trei ori Fericiţi sunt cei foarte învăţaţi, care o fac pe ne­­­bu­nii pentru dra­­gostea lui Hristos şi îşi bat joc de toată deşertăciunea lumii. Această ne­bu­­nie pentru Hristos pre­ţuieşte mai mult decât toată ştiinţa şi înţelepciunea înţelepţilor în­tre­gii lumi.

No comments: