Azi sunt şi mâne vi- le ia furtuna;
Ori de le-aveţi, ori nu, vă e tot una,
O voi cari nu ştiţi decât huzur!
În viaţă ele pot fi un mormânt,
La moarte, o zadarnică podoabă:
Să le ţinem--puterea ni-i prea slabă
Prea iute mersul nostru pe pământ.
Dar sufletul ce`n el s`a mărgenit
Şi s`a `nălţat prin muncă grea pe sine
De-al omenirii rost etern se ţine
Mergând, cu dânsul, viu, în infinit
No comments:
Post a Comment