În harababura cosmetizată sub numele de tranziţie, conducătorii noştri au înhămat ţara la căruţa racului şi au împins-o, în sens invers, pe calea „reformei". Unii reprezentanţi ai infantilei noastre clase politice, strălucind de cele mai multe ori prin eclipsă totală, prin inabilitate şi incompetenţă, sar ca arşi precum broasca din fabulă ori de câte ori interesele personale le sunt atinse. În toate timpurile, ideile, partidele, doctrinele s-au polarizat în jurul personalităţilor puternice, dar din păcate, astăzi nu avem nici un reper capabil să pună capăt concurenţei neloiale a „ştiucilor", a hămesiţilor de averi şi putere sau a veleitarilor. Parcă pentru a întreţine această atmosferă, Preşedintele remarca: „România este tratată pe pieţele financiare internaţionale cu aroganţă şi uneori cu dispreţ". Gura păcătosului adevăr grăieşte! Oare domnia sa nu are nici o contribuţie la faptul că ţara pe care o conduce a ajuns în această situaţie deplorabilă? Pentru a mai câştiga câţiva adepţi la alegerile viitoare face propagandă pentru promovarea „drogurilor uşoare", că de aşa ceva duceam lipsă. Prin rotaţie, vom servi tineretului droguri uşoare sau mai puţin „uşoare", apoi îl ducem la dezintoxicare pe cheltuiala contribuabilului român.
România a dobândit statutul de ţară sub ocupaţia instituţiilor globalist-vampiroide F.M.I. şi Banca Mondială, instituţii caritabile cu intenţii menite să distrugă ireversibil tot ce-a mai rămas din economia românească. Aceste hiene muşcă hulpav din trupul istovit al ţării, la solicitarea directă a şefului statului. Inflaţia galopantă, pauperizarea perpetuă a unei părţi importante a populaţiei şi dispariţia previzibilă a clasei de mijloc, sunt consecinţele nefaste ale incompetentei administrări a ţării din ultimii douăzeci de ani. Acestora li se adaugă condiţiile politice nefavorabile şi străine intereselor românilor, cât şi pretenţiile tot mai aberante ale aceluiaşi F.M.I.: disponibilizări de personal, „ajustarea" salariilor şi a pensiilor, lichidarea unor întreprinderi aşa-zis nerentabile, însuşirea lor la un preţ de nimic de către investitorii strategici, creşterea la cote nemaiîntâlnite a numărului şomerilor, aplicarea unui tratament discriminatoriu şi umilitor României... Toate cele enumerate constituie tributul pentru acordarea de împrumuturi înrobitoare, din care să fie plătite cele precedente, tot... FMI-ului. Vezi bine, Doamne, numai astfel vom deveni „credibili", numai astfel România va putea câştiga respect şi se va impune în structurile Euro-Atlantice. Se spune că de taxe şi de moarte nu scapă omul. Avem din belşug taxe, impozite şi impuneri, aşa că singurul lucru care ne lipsea - asemenea chelului - era „tichia de mărgăritar". Suntem naţiune creştină, cu o morală creştină. Desigur, când fac această afirmaţie, mă gândesc la omul simplu, nu la „elita" care se pare că nu prea e dusă la biserică, decât cu prilejul unor ceremonii speciale, consumate „de ochii lumii" sau mai bine zis, sub „ochii" camerelor de luat vederi. Uite-aşa, prostia agresivă se menţine ca untdelemnul la suprafaţă, iar România, copilul sărac şi nedorit al N.A.T.O. şi al U.E. este sortit să îndure cu stoicism şi umilinţă, nenumărate suplicii. Pentru realizarea scopurilor propuse şi urmărite cu perseverenţă este utilizat un arsenal ultrasofisticat, din componenţa căruia nu lipsesc nici argumentele tradiţionale „Caii Troieni".
Gafele politico-diplomatice din ultimii ani ale oficialilor noştri au uimit o lume întreagă: scuze gratuite cerute Germaniei de un (pe atunci) ministru de externe al României pentru vini închipuite (cel care a fost panicat că apa consumată de bucureşteni conţine hidrogen), surprinzând reprezentantul Germaniei. Acelaşi personaj s-a preocupat de negocierea pripită, total neinspirată şi net dezavantajoasă pentru România a unui tratat condamnabil cu Ucraina, prin care a fost luată românilor de dincolo de Prut şi speranţa iluzorie pe care-o mai aveau; tot el a fost surprins cu mâţa-n sac în Parlamentul European. Yes-manul aflat vremelnic pe scaunul lui Titulescu a călcat în toate străchinile ivite în calea sa, reuşind „performanţa" de a ajunge campion al gafelor. Fapt fără precedent, cu ceva ani în urmă, avionul şefului statului român a fost sechestrat pe aeroportul ţării unde Preşedintele României era invitat în vizită oficială. Nu am auzit ca guvernul ţării respective să fi prezentat scuze, chiar tardive, pentru situaţia jenant-umilitoare în care a fost pus şeful unui stat, oricare ar fi fost acela. Infinit mai gravă este totala lipsă de reacţie a Administraţiei Prezidenţiale româneşti, a Ministerului de Externe. Printr-un număr de prestidigitaţie ieşit din comun, şeful finanţelor unuia din precedentele executive a metamorfozat în mod inexplicabil suma de şase milioane de dolari, pe care statul român o datora Suediei din perioada interbelică (sumă stabilită de comun acord de către cele două părţi), într-o „frumuşică" cifră care cochetează cu miliardul. Totul merge anapoda! Românului i s-a inoculat o apreciabilă doză de prostie, ideea de a sta cu spinarea încovoiată, cu căciula-n mână şi cu ochii la Înaltele Porţi ale Occidentului, prin caii troieni F.M.I. şi Banca Mondială. Asistăm neputincioşi la pulverizarea economiei naţionale, la secătuirea buzunarului propriu, la desfiinţarea României ca stat prin „regionalizare" sub masca aşa-numitei reîmpărţiri administrative, care favorizează neorevizionismul ungar care vizează ruperea Transilvaniei de România. Statul naţional unitar român este ameninţat, în mod direct şi deschis, prin autonomie şi separatism în multiple domenii de activitate: administraţie, economie, educaţie-învăţământ, cultură etc. Prin aceste metode se intenţionează scoaterea zonelor în care etnicii maghiari sunt majoritari de sub jurisdicţia României şi, ulterior, intrarea lor în orbita Ungariei de care să depindă economic sau politic. Parlamentul României un are nici o reacţie la ilegalitatea comisă de Parlamentul European prin tolerarea reprezentanţei „Ţinutului secuiesc" din România, România TACE!
Sursa: http://www.art-emis.ro/editoriale/451.html
România a dobândit statutul de ţară sub ocupaţia instituţiilor globalist-vampiroide F.M.I. şi Banca Mondială, instituţii caritabile cu intenţii menite să distrugă ireversibil tot ce-a mai rămas din economia românească. Aceste hiene muşcă hulpav din trupul istovit al ţării, la solicitarea directă a şefului statului. Inflaţia galopantă, pauperizarea perpetuă a unei părţi importante a populaţiei şi dispariţia previzibilă a clasei de mijloc, sunt consecinţele nefaste ale incompetentei administrări a ţării din ultimii douăzeci de ani. Acestora li se adaugă condiţiile politice nefavorabile şi străine intereselor românilor, cât şi pretenţiile tot mai aberante ale aceluiaşi F.M.I.: disponibilizări de personal, „ajustarea" salariilor şi a pensiilor, lichidarea unor întreprinderi aşa-zis nerentabile, însuşirea lor la un preţ de nimic de către investitorii strategici, creşterea la cote nemaiîntâlnite a numărului şomerilor, aplicarea unui tratament discriminatoriu şi umilitor României... Toate cele enumerate constituie tributul pentru acordarea de împrumuturi înrobitoare, din care să fie plătite cele precedente, tot... FMI-ului. Vezi bine, Doamne, numai astfel vom deveni „credibili", numai astfel România va putea câştiga respect şi se va impune în structurile Euro-Atlantice. Se spune că de taxe şi de moarte nu scapă omul. Avem din belşug taxe, impozite şi impuneri, aşa că singurul lucru care ne lipsea - asemenea chelului - era „tichia de mărgăritar". Suntem naţiune creştină, cu o morală creştină. Desigur, când fac această afirmaţie, mă gândesc la omul simplu, nu la „elita" care se pare că nu prea e dusă la biserică, decât cu prilejul unor ceremonii speciale, consumate „de ochii lumii" sau mai bine zis, sub „ochii" camerelor de luat vederi. Uite-aşa, prostia agresivă se menţine ca untdelemnul la suprafaţă, iar România, copilul sărac şi nedorit al N.A.T.O. şi al U.E. este sortit să îndure cu stoicism şi umilinţă, nenumărate suplicii. Pentru realizarea scopurilor propuse şi urmărite cu perseverenţă este utilizat un arsenal ultrasofisticat, din componenţa căruia nu lipsesc nici argumentele tradiţionale „Caii Troieni".
Gafele politico-diplomatice din ultimii ani ale oficialilor noştri au uimit o lume întreagă: scuze gratuite cerute Germaniei de un (pe atunci) ministru de externe al României pentru vini închipuite (cel care a fost panicat că apa consumată de bucureşteni conţine hidrogen), surprinzând reprezentantul Germaniei. Acelaşi personaj s-a preocupat de negocierea pripită, total neinspirată şi net dezavantajoasă pentru România a unui tratat condamnabil cu Ucraina, prin care a fost luată românilor de dincolo de Prut şi speranţa iluzorie pe care-o mai aveau; tot el a fost surprins cu mâţa-n sac în Parlamentul European. Yes-manul aflat vremelnic pe scaunul lui Titulescu a călcat în toate străchinile ivite în calea sa, reuşind „performanţa" de a ajunge campion al gafelor. Fapt fără precedent, cu ceva ani în urmă, avionul şefului statului român a fost sechestrat pe aeroportul ţării unde Preşedintele României era invitat în vizită oficială. Nu am auzit ca guvernul ţării respective să fi prezentat scuze, chiar tardive, pentru situaţia jenant-umilitoare în care a fost pus şeful unui stat, oricare ar fi fost acela. Infinit mai gravă este totala lipsă de reacţie a Administraţiei Prezidenţiale româneşti, a Ministerului de Externe. Printr-un număr de prestidigitaţie ieşit din comun, şeful finanţelor unuia din precedentele executive a metamorfozat în mod inexplicabil suma de şase milioane de dolari, pe care statul român o datora Suediei din perioada interbelică (sumă stabilită de comun acord de către cele două părţi), într-o „frumuşică" cifră care cochetează cu miliardul. Totul merge anapoda! Românului i s-a inoculat o apreciabilă doză de prostie, ideea de a sta cu spinarea încovoiată, cu căciula-n mână şi cu ochii la Înaltele Porţi ale Occidentului, prin caii troieni F.M.I. şi Banca Mondială. Asistăm neputincioşi la pulverizarea economiei naţionale, la secătuirea buzunarului propriu, la desfiinţarea României ca stat prin „regionalizare" sub masca aşa-numitei reîmpărţiri administrative, care favorizează neorevizionismul ungar care vizează ruperea Transilvaniei de România. Statul naţional unitar român este ameninţat, în mod direct şi deschis, prin autonomie şi separatism în multiple domenii de activitate: administraţie, economie, educaţie-învăţământ, cultură etc. Prin aceste metode se intenţionează scoaterea zonelor în care etnicii maghiari sunt majoritari de sub jurisdicţia României şi, ulterior, intrarea lor în orbita Ungariei de care să depindă economic sau politic. Parlamentul României un are nici o reacţie la ilegalitatea comisă de Parlamentul European prin tolerarea reprezentanţei „Ţinutului secuiesc" din România, România TACE!
Sursa: http://www.art-emis.ro/editoriale/451.html
No comments:
Post a Comment