Sfantul Apostol Pavel spune ca in momentul in care un organ sufera in corpul uman, toate celelalte sufera impreuna cu el (I Corinteni 12, 26). Mergand mai departe, el spune ca impreuna cu Hristos alcatuim un singur organism, Biserica, al carei Cap nevazut este Mantuitorul. Asadar, daca Biserica este un trup, trebuie sa afirmam ca toate celelalte madulare (persoane) sufera sau ar trebui sa sufere atunci cand cineva este in durere.
Potrivit statisticilor, zilnic, doisprezece pacienti mor pe listele de asteptare din Europa. Intr-o astfel de situatie, Biserica trebuie sa fie vie. Daca ea este indiferenta fata de aceste suferinte, atunci ajungem sa vorbim de o biserica muribunda, caci este clar ca nu mai putem vorbi de un corp viu, atat timp cat madularele acestui trup nu mai slujesc unele altora, nu se mai sprijina intre ele. Ajungem sa fim lipsiti si de Hristos, daca tinem seama ca El Se identifica cu orice om aflat in nevoi (Matei 25, 31-46).
Biserica nu este impotriva transplantului de organe. Ea accepta ca donatorul poate sa fie viu sau mort. Dar atunci cand vorbim de un donator viu, Biserica afirma ca acea persoana trebuie sa o faca in deplina libertate si constienta de ceea ce face, sa nu fie constransa de niciun fel de circumstante, inclusiv cele banesti. Ea trebuie sa aiba constiinta ca donarea unui organ reprezinta o jertfa pentru aproapele sau.
Dar in momentul in care vorbim de un donator mort, lucrurile se complica, pentru ca medicii trebuie sa se pronunte asupra momentului in care persoana a murit. Deci, rezolvarea acestei probleme ramane pe seama medicilor.
Nu trebuie sa fim impotriva transplantului de organe, pe motiv ca la invierea de obste, trupul nostru nu va fi complet. Trupul la invierea de obste va fi un trup duhovnicesc, transfigurat, spiritualizat (I Corinteni 15, 40-44).
Amintim ca Biserica Ortodoxa Romana a respins tentativa de a se introduce consimtamantul prezumat, deoarece acest consimtamant anuleaza principiul daruirii de sine si exclude rolul familiei in cazul persoanelor aflate in moarte cerebrala sau decedate (daca acestea nu si-au exprimat clar acordul in timpul vietii).
In concluzie, Biserica Ortodoxa Romana este de acord cu transplantul "atata vreme cat, prin transplant, se rezolva criza determinata de lipsa altor solutii de vindecare si se reda viata normala unei persoane, fara insa a i-o ridica alteia: nimeni nu trebuie ucis pentru ca altcineva sa traiasca".
Adrian Cocosila
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/transplantul-organe-123448.html
No comments:
Post a Comment