Wednesday, February 16, 2011

Mafia, legea şi grănicerii

Ştiu că sună a titlu de film cu nea Mărin, dar este chiar o situaţie hilară, demnă de comediile lui Caragiale, de care ar râde şi curcile. Să presupunem că ofiţerul sub acoperire care a fost infiltrat în mare secret, de către înalta conducere a ţării, pentru “a da în gât” mafia, a acţionat perfect şi a demascat reţeaua mafiotă ce-i jefuia pe străini ca să dea bani la români. Ma întreb şi eu, ca omul: cum se poate încadra, juridic, această fraudă mafiotă?
Banii făcuţi cadou de către ucrainieni, dupa legea lor strămoşească a darului, comună cu legea strămoşescă a celor din Suceava, nu intrau oricum în beneficiul statului român, deci nu poţi încadra infracţiunea la foloase necuvenite ale statului, decât dacă statul ar impozita atât trecerea frontierei, cât şi cadourile. În cazul acesta, avem două mari probleme de principiu...


Întrebare: vameşii şi grănicerii au adus beneficii, sau pagube statului român, luând cele cinci grivne făcute cadou de către ucrainieni? Pagube nu au adus, căci statul oricum nu primea cele cinci grivne. Mai degrabă au adus beneficii, deoarece au permis fluidizarea trecerii frontierei pentru TIR-urile pline de marfă perisabilă cu termen de expirare scurt. Dacă aceste TIR-uri nu ajung la vreme, prin excesul de vigilenţă al vameşilor, statul este pasibil de a fi dat în judecată de către firmele păgubite şi trebuie să plătească daune materiale consistente (cel puţin aşa s-ar petrece lucrurile într-o ţară normală).
Într-un cuvant, ar fi trebuit ori ca, în loc să fie arestaţi, aceşti grăniceri să fie premiaţi, ori ca statul să pună impozit pe şpagă şi să lase lucrurile să mergă de la sine ?

A doua problemă ţine de impozitarea cadourilor. În acest sens, statul va trebui să pună impozit şi pe banii pe care-i trimit căpşunarii în ţară, ceea ce i-ar descuraja pe aceştia de a mai trimite, îndemnându-i să-şi cheme neamurile în ţara în care muncesc. Până la urmă impozitarea cadourilor ar priva ţara de un aport semnificativ de capital.
În condiţiile impozitării cadourilor, mă întreb cum ar arăta scena caragialescă în care un ucrainian îi dă unui Pristanda de frontieră un borcan cu murături şi poliţistul îi dă ucrainianului un ou încodeiat, ambele cadou. Pentru aceste operaţiuni frauduloase ar trebui puse impozite de n% din valoarea cadourilor. Asta ar face absolut necesară existenţa unui enorm personal care să înregistreze schimbul de cadouri, să calculeze valoarea acestora şi să încaseze impozitele. Aceşti funcţionari ar costa, evident, mult mai mult decât valoarea cadourilor, nu doar a impozitelor, deci iarăşi statul ar ajunge păgubit din aceasta afacere.

Mă mai întreb care ar fi influenţa acestor demersuri asupra mafiotismului local, general sau universal şi trebuie să mărturisesc că nu mă duce imaginaţia. Mai mult de-atât, dacă mafioţii sistemului sunt daţi afară din sistem, iar poliţiştii şi vameşii sunt pedepsiţi penal, înseamnă oare că acei mafioţi sunt retraşi cumva, pentru a se odihni puţin, ca mulţumire pentru serviciile aduse? Încă nu am văzut vreun cap politic adus în faţa instanţei, ci doar demişi din funcţie. După o binemeritată perioadă de odihnă pe plajele lumii, aceştia vor putea fi din nou reactivaţi, în timp ce proştii ce s-au lăsat influenţaţi de agenţii sub acoperire vor ispăşi pedeapsa de a fi naivi şi creduli, lăsându-se convinşi să ceară bani pentru mafioţi.

Iarăşi şi iarăşi, modul în care pui problema contează. Dacă faptul că poliţiştii de frontieră împărţeau cadourile cu toată lumea (amintim chestia cu crima organizată) o interpretăm ca fiind legat de obiceiul, sănătos de altfel, de a împărţi daruri, specific întregii zone a Bucovinei, atunci vom observa că acei bani au ajuns să fie reîmpărţiţi, tot sub formă de cadouri, între mult mai mulţi oameni decât bănuim noi. Ce facem cu ei, îi arestăm pe toţi, pentru ca au obţinut foloase necuvenite prin primirea de cadouri? Ar fi o acţiune fără precedent, extrem de inspiratoare pentru nenea Iancu şi chiar pentru Eugen Ionescu, căci ar trebui arestată toată Bucovina. Iar motivul ar fi, nici mai mult, nici mai puţin, faptul că oamenii sunt mai uniţi la greu şi se ajută reciproc. Această crimă de a da şi a primi cadouri trebuie, desigur, pedepsită exemplar, căci este nocivă.

La fel ar trebui pedepsiţi şi profesorii ce dau meditaţii, căci practică sistemul nesănătos al recunoaşterii calităţilor profesionale, recunoaştere pe care guvernul a refuzat, până în acest moment, să o acorde. De asemenea, trebuie pedepsiţi şi părinţii ce-i plătesc pe acei profesori ticăloşi care refuză să hrănească ineficienţa administraţiei şi guvernării, plătind impozite pentru că au fost răsplătiţi de părinţi pentru o muncă bine făcută.

În schimb, trebuie, desigur, răsplătiţi, prin contribuţii băneşti şi impozite, politicienii şi administraţia, pentru că au reuşit să dezbine ţara, să facă oamenii să nu mai coopereze (cu excepţia reţelelor mafiote de la graniţe, desigur), să-şi piardă interesul de viaţă, etc. etc.
Nu ştiu de ce, am vaga impresie că, în urma audierilor făcute şi a investigaţiilor detaliate ce se fac în privinţa grănicerilor şi a poliţiştilor de frontieră, se va ajunge la concluzia că cei fără venituri vizibile, datorate practicii darului, vor fi pedepsiţi, în timp ce aceia care sunt realmente implicaţi în mafiotismul forţării ucrainienilor de a da darul vor fi făcuţi curaţi şi neprihăniţi. În cel mai rău li se vor retrage funcţiile, pentru a fi reintegraţi în altă şmecherie de produs bani. Mă întreb însă, în aceste condiţii, CINE SUNT ADEVĂRAŢII MAFIOŢI?
Autor: Prof. Dr. FLORIAN COLCEAG

No comments:

Si Deus nobiscum, quis contra nos?
Îndrăzneşte să cunoşti!
Ducit Amor Patriae
Tot ceea ce este necesar ca răul să triumfe este ca oamenii buni să stea cu mâinile în sân.
(Edmund Burke)
Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare! (Albert Einstein)
Nu voi fi un om obişnuit pentru că am dreptul să fiu extraordinar. (Peter O`Toole)
Modestia este, faţă de merit, ceea ce este umbra pentru figurile dintr-un tablou: îi dau forţă şi relief. (La Bruyere)
Maestru este numai acela care este dăruit cu harul de a învăţa pe alţii. Cu adevărat maestru este numai cel care, având el însuşi multă bogăţie sufletească, ştie să dea tot, ştiinţă, pricepere şi suflet, fără intenţii preconcepute şi fără să aştepte nimic în schimb. (Octavian Fodor)

Talent hits a target no one else can hit, genius hits a target no one else can see. (Schopenhauer)
We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act, but a habit. (Aristotle)