Valorile perene ale spiritului uman se
descompun văzând cu ochii sub presiunea infernală a materiei, a
tehnicii, a banului – stihii care domină de la A la Z mersul lumii de
azi. Omul nu mai are răgaz pentru suflet, pentru ceea ce ţine de
identitatea sa, de taina persoanei sale.
Sufletul
românesc nu s-a împăcat niciodată cu acest mers al lumii. A rezistat cu
încăpăţânare, ori de câte ori a fost asaltat de asemenea tendinţe
vătămătoare. Formele exterioare ale opoziţiei au fost diverse, în
funcţie de împrejurări. S-a luptat şi pe planul politic, la nevoie s-a
luptat cu arma în mână. Suflete arestate şi-au proptit rezistenţa pe
puterea lăuntrică a credinţei. S-a încercat zdrobirea, mutilarea,
robotizarea, altfel spus, dezumanizarea lor în malaxorul de trupuri şi
de conştiinţe din temniţele iadului. Experimentul a eşuat. Chipul lui Dumnezeu din om nu poate fi distrus prin niciun fel de unealtă sau uneltire diabolică. El rămâne mereu întreg şi păstrează de-a pururi întru sine puterea de regenerare a persoanei umane, care tânjeşte după asemănarea cu Creatorul ei.
Este remarcabil faptul că, indiferent de formele şi împrejurările acestor izbucniri de demnitate românească, ele îşi trag esenţa dintr-un strat existenţial mai adânc decât cel al simplelor idei –care de multe ori degenerează în platitudini ideologice. Nu a fost şi nu este vorba de o luptă între idei şi sisteme politice, între doctrine sau moduri de organizare socială. Acestea pot fi privite cel mult ca nişte epifenomene ale unui conflict mai profund: acela dintre bine şi rău, dintre adevăr şi minciună, dintre autentic şi fals. Aici s-a dat adevărata luptă. Aceasta este natura veritabilă a energiilor pe care sufletul românesc le-a aruncat într-o bătălie dusă deopotrivă pentru conservarea şi afirmarea sa în lume.
Citiţi continuarea articolului pe http://www.rostonline.ro/opinii-cultural/103-nevoia-unei-regenerari-sufletesti
No comments:
Post a Comment