Semnalam, în urmă cu patru ani, într-o abordare pe aceeaşi temă, că termenul de bibliotecă publică, originea şi rostul acesteia în viaţa comunităţii, deosebirea de bibliotecile de specialitate sau de cele ale instituţiilor sunt insuficient cunoscute, spre deloc. Percepţia generală pe care o avem este aceea de mod de petrecere a timpului liber sau de loc unde te duci să iei cu împrumut un roman sau o carte de poezie. În realitate, biblioteca este (ca şi în Antichitatea greacă, de pe vremea lui Pericle) un centru de informare publică şi locul unde se organizează cele mai importante evenimente publice. În Grecia antică, Agora era, de fapt, o piaţă a bibliotecii.
Cea mai mare bibliotecă departamentală din România este Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, iar directorul acesteia este Teodor Ardelean. Piatra de temelie a noului sediu a fost pusă în 1991, iar inaugurarea a avut loc în 2003. Deviza după care funcţionează este „Biblioteca - a treia casă!”. Aspectul cel mai interesant, privitor laexistenţa acestei biblioteci judeţene, este acela că are filiale în toată lumea, fiind, din acest punct de vedere, unicat. Practic, funcţionează după sistemul reţea al Bibliotecii Metropolitane din Bucureşti (care are 40 de filiale), doar că filialele nu sunt doar în interiorul oraşului, ci şi în afara ţării.
De trei ori mai mulţi cititori decât media pe ţară
Teodor Ardelean, directorul bibliotecii, are o pasiune aproape patologică pentru cărţi. În afară de instituţia pe care o conduce, a „ctitorit” alte peste 20 de biblioteci - zece în străinătate, restul în România -, cea mai importantă rămânând, bineînţeles, cea pe care o conduce direct. Are peste 10.000 de metri pătraţi, distribuiţi pe 7 niveluri, şi este prima (şi singura) bibliotecă din România construită după 1990, cu destinaţie precisă. Majoritatea celorlalte sunt clădiri vechi care iniţial au avut altă destinaţie. Costurile de construcţie, calculate la preţurile curente, au fost de vreo 10 milioane de euro. Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” are şi cognomenul de „Catedrala Cărţii”, pe care nu numai că-l onorează, dar îl şi susţine: a reuşit să polarizeze peste 50.000 de abonaţi, ceea ce înseamnă, la o populaţie de 140.000 de locuitori câţi are Baia Mare, un procent de 35,7%. Teodor Ardelean mi-a atras totuşi atenţia că biblioteca are abonaţi şi din alte oraşe şi că, de fapt, procentul real al băimărenilor abonaţi este de 30%. Oricum, este mult peste media din România (11%) şi chiar peste Bucureşti (14%). Printre cele 6 filiale din oraş ale Bibliotecii „Petre Dulfu”, cea mai originală şi mai aplicată este „Centrul de zi pentru vârstnici” de pe strada Săsar, în care sunt iniţiaţi în utilizarea Internetului pensionarii. Principalii beneficiari sunt bătrânii care au copii şi nepoţi în străinătate şi care, din nevoia de comunicare cu aceştia, au învăţat să utilizeze limbajul online. Din 2001, de la înfiinţarea centrului, şi până astăzi, au absolvit cursurile peste 2.000 de băimăreni vârstnici. Cea de-a şaptea filială din oraş a Bibliotecii Judeţene va fi inaugarată anul acesta, de Sfânta Maria (în august sau în septembrie), la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă.
„Ctitoriile” din afara ţării
Înfiinţarea bibliotecilor-filiale din străinătate a fost demarată de Teodor Ardelean în 2001, în cadrul programului „Carte pentru românii din afara graniţelor”. Scopul acestui program este, după cum îi spune şi numele, acela de a oferi românilor trăitori dincolo de graniţele spaţiului naţional posibilitatea de a menţine legătura cu ţara şi cultura românească prin intermediul cărţii. Au fost selectate lucrări valoroase din producţia editorială curentă, lucrări reprezentative pentru toate domeniile cunoaşterii, predominând literatura beletristică. Prima înfiinţată a fost la Chişinău, în noiembrie 2001, următoarele două în Ucraina (martie 2002 şi martie 2003), iar a patra la Budapesta (octombrie 2004). A urmat lanţul de biblioteci din Spania, înfiinţate, toate, în cursul anului 2006: la Coslada, în incinta Bibliotecii Universitare (4.361 de volume, în valoare de aproape 45.000 de euro), la Alcala de Henares, în incinta Centrului Hispano-Român (2.882 de volume, în valoare de peste 30.000 de euro), la Salamanca, în incinta Facultăţii de Filologie a Universităţii (1.216 volume, în valoare de peste 15.000 de euro), şi la Alicante, în incinta Bibliotecii Universitare (1.590 de volume în valoare de aproximativ 19.900 de euro). În 2010, la Glasgow, a înfiinţat prima bibliotecă românească din Marea Britanie (Biblioteca „Ioan Alexandru”). Ceea ce face Teodor Ardelean poartă denumirea fie de „guerilă culturală”, fie, în termeni de tactică şi strategie militară, „atac pe flancuri cu schimbarea frontului”. Adică, în timp ce pe căi politice, economice, sociale sau financiar-bancare se duce o luptă acerbă de depersonalizare şi deznaţionalizare a cetăţenilor români, omul-bibliotecă atacă din lateral şi plasează, în spatele „inamicului”, „explozibilul” ignorat al culturii: cărţile. „Sunt puţini oameni în lume care fac ceea ce face Teodor Ardelean”, declara, cu ceva timp în urmă, Cornel Cuşner, constructor de biserici maramureşene şi case din lemn. „Spun în lume, pentru că în ţară cred că nu mai e nimeni”.
Cea mai mare, cea mai modernă, cea mai utilizată...
„De fapt, prima bibliotecă pe care am constituit-o a fost biblioteca personală, spune Teodor Ardelean. Am reuşit să adun peste 20.000 de cărţi, plus 76 de colecţii de publicaţii din diverse perioade istorice. Le ţineam la mine acasă, la părinţi, la socri şi în garaj, unde construisem rafturi speciale. Tot garajul era o bibliotecă de 10.000 de volume”.
Pasiunea sa pentru cărţi a fost observată şi „monitorizată”, în anii comunismului, de fostul director al bibliotecii judeţene, profesorul Valeriu Băiuţan. L-a cultivat pe tânărul Teddy Ardelean (aşa i se spunea, aşa i se spune şi acum) şi a făcut în aşa fel încât acesta să-i devină succesor. Ceea ce s-a şi întâmplat, în 1990. Noul director s-a şi apucat de treabă: a găsit spaţiul de amplasament al noii biblioteci, a iniţiat şi a contribuit la realizarea proiectului şi a început construcţia. În 1992 a trebuit să se mute la Bucureşti (devenise parlamentar), iar în perioada 1993-1997 a deţinut, în paralel cu activitatea de senator, funcţia de membru în comitetul director al BRD. Era, practic, al doilea om în bancă, ceea ce i-a permis să obţină fonduri pentru continuarea construcţiei. A urmat perioada 1996-2000 (Convenţia Democratică), cea mai nefericită pentru proiectul său, când nimeni din guvern nu a mai susţinut, cu niciun leu, continuarea lucrărilor. „Clădirea nu mai era la roşu - spune Teodor Ardelean -, era la «verde», căci era năpădită din toate părţile de buruieni”. În 2000, „omul-bibliotecă” a revenit cu arme şi bagaje la conducerea instituţiei, a finalizat construcţia, a dat-o în folosinţă şi a dus-o la performanţele actuale. „Este cea mai mare, cea mai frumoasă, cea mai modernă, cea mai utilă şi cea mai utilizată bibliotecă publică românească”, spune Teodor Ardelean cu dezinvoltură şi cu o totală lipsă de modestie. La o adică, nici n-ar prea avea de ce să fie modest. Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare este realmente o catedrală a cărţii, în sensul cel mai complet cu putinţă.
„Sper să-l revăd în posturi de responsabilitate naţională”
„Dacă mergem un kilometru în fiecare zi, la sfârşitul vieţii putem ajunge să înconjurăm pământul. Teodor Ardelean munceşte zilnic, chiar dacă mulţi dintre paşii săi nu se văd. La final sper să ajungă înaintea multor iepuri iuţi de picior, dar grei de cap... Deşi sunt pesimist, mai sper să-l revăd în posturi de responsabilitate naţională, spre binele românilor. Cum ar arăta Maramureşul cu un prefect ca Teodor Ardelean, cum ar funcţiona Ministerul Culturii cu un ministru ca Teodor Ardelean, cât de mult ar putea face Teodor Ardelean pentru Maramureş şi pentru maramureşeni dacă ar fi din nou vicepreşedinte la Senat sau chiar preşedintele acestui for legislativ...!” (Dr. Pavel Suian, Visiting Profesor, Universitatea Medicală din Taipei, Taiwan)
„Era normal ca o catedrală a cărţii să se ridice în Maramureş”
„Românii risipiţi în Europa au găsit în directorul Teodor Ardelean un om înţelept şi dispus la a-şi folosi charisma şi conştiinţa naţională spre a organiza biblioteci în diferite colţuri ale Europei, unde sunt comunităţi mari de români. Regret că Parohiile ortodoxe şi Eparhiile, care sunt în proces de formare, nu s-au solidarizat cu această acţiune nobilă, care asigură cultura, identitatea, limba noastră românească pentru cei aproape 4 milioane de români aflaţi în afara graniţelor României. De departe cea mai importantă ctitorie a domnului Teodor Ardelean este actualul Palat al Bibliotecii Judeţene «Petre Dulfu», care-i datorează în totalitate proiectul, evoluţia, bătălia pentru finanţare şi realizarea însăşi. Este un sanctuar al cărţii şi culturii cum - ne place să credem - nu mai există în ţară, încă. De altfel, dacă ne gândim la faptul că marele nostru istoric Nicolae Iorga a spus că «scrisul în limba română s-a născut în Maramureş», era normal ca o catedrală a cărţii să se ridice în Maramureş”. (Iustin Hodea Sigheteanul, Arhiereu-Vicar al Maramureşului şi Sătmarului)
Autor: Miron Manega
Sursă: SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ
No comments:
Post a Comment