Prin analogie cu statul definit ca structură organizată ce se finanţează din contribuţiile membrilor şi are reţea de gestiune a comunităţii, putem observa, în acest moment, existenţa în România a unor structuri ce pot fi caracterizate ca stat în stat. Astfel de structuri sunt partidele politice finanţate din contribuţiile membrilor, mafia post-comunistă ce se finanţează prin mecanismul corupţiei sau alte mafii, unele comunităţi entice cum e cea a maghiarilor, a ţiganilor sau cea a evreilor, Patriarhia Romana sau alte biserici ce au reţea de parohii şi nu plătesc impozite la statul român, confederaţiile sindicale etc.
Interesant este că aceste « state în stat » pot foarte bine prospera în vreme de criză, au politici proprii, au sisteme de promovare proprii, au reprezentare în parlament proprie, staff de conducere stratificat pe mai multe nivele, etc.
Şi mai interesant este însă faptul că unele « state în stat » cooperează cu altele, adesea împotriva statului român, şi aşa destul de slăbit în acest moment. Se vede cu uşurinţă că aceste state în stat dezvoltă propriile afaceri, protejează propriile interese, promovează propriii oameni, fără însă a avea o altă atitudine faţă de statul român, alta decât cea faţă de o gazdă şi, deseori fără să-şi asume niciun fel de responsabilitate faţă de aceasta. De fapt, aici stă şi marea problemaă a acestor state în stat, ele se dezvolta deseori ca un cancer pe un organism, fără să susţină, la rândul lor, organismul în momentele de necesitate. Mai rău este că între aceste structuri de “stat in stat” se decíanşează uneori razboaie de dominare teritorială şi acumulare de resurse.
Deşi în abordarea mea nu am făcut nicio diferenţiere între structurile malefice şi cele teoretic benefice, din păcate, în final, nici unele nici celelalte nu fac dovada participării directe la bunăstarea poporului român. Aici există, totuşi, unele nuanţe care merită o atenţie specială. De exemplu bisericile, uneori sindicatele, încep să dezvolte programe de antreprenoriat social şi dezvoltare comunitară, ceea ce nu putem spune despre alte structuri, care doar parazitează statul român. Întrucât interfaţa mediatică a activităţii partidelor politice constă doar în scandaluri şi acuzaţii reciproce, e greu de spus dacă aceste partide (care teoretic ar trebui sa asigure bunul mers al statului) dezvolta sau nu programme antreprenoriale…
Nu este de mirare că statul român nu prea mai are multe de oferit cetăţenilor săi de vreme ce aceste neîncetate dispute dintre structurile enunţate îl golesc de resurse. Nu este de mirare că cetăţenii ţării, speriaţi de acest mediu nesigur, preferă să plece sau ajung în imposibilitatea găsirii mijloacelor de a asigura ziua de mâine.
O concluzie se impune: pentru a putea ieşi din crizele actuale, este necesară o conducere “nevandabilă” (a se citi incoruptibilă) de oameni care-şi iubesc ţara şi care au şi capacitatea profesională de a o ajuta să-şi revină la normal.
Autor: Prof. Dr. FLORIAN COLCEAG
No comments:
Post a Comment