SALONUL REFUZAŢILOR. După Florian Colceag, Ioan Roşca

Personalităţi care ar putea schimba rapid destinul României există. Mai multe chiar decât strictul necesar. Unii în ţară, alţii în diaspora. Unii au fost în străinătate, au făcut performanţă şi s-au întors, punându-şi la dispoziţia naţiunii profesionalismul şi excelenţa, confirmate printre străini. Aici au avut de luptat, pe de o parte, cu ticăloşia structurilor puterii, iar pe de altă parte cu nesimţirea victimelor. Oamenii preferă să se lamenteze sau să moară, decât să-i identifice şi să-i susţină. Unul dintre aceştia este profesorul Florian Colceag, autorul proiectului MODELUL DE ŢARĂ, despre care am tot scris. Internetul este acum plin de numele său şi de proiectele concepute de el. Licenţiat în matematici fractale, doctor în economie, specialist internaţional în guvernanţă sustenabilă, Florian Colceag este ignorat (a se citi refuzat) de structurile puterii, dar şi de TOATE partidele politice, deşi competenţele sale sunt unanim cunoscute.

O lucrare cu un titlu revoluţionar: “Estetică şi Dragoste în Predarea Electronicii”

Din aceeaşi tipologie, a „refuzaţilor”, face parte şi mai tânărul Ioan Roşca, personalitate debordantă, atât prin polivalenţele sale, cât, mai ales, prin nivelul de performanţă la care s-a manifestat. Ioan Roşca este, în acelaşi timp, un justiţiar intransigent, cu o atitudine morală de neclintit. S-a născut în 1958 în comuna Vama, judeţul Suceava. La absolvirea Liceului Petru Rareş din Piatra Neamţ (în 1977) era pasionat de literatură, filosofie (existenţialistă) şi matematică (premii la olimpiada naţională). A absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Iaşi în 1983, dar a continuat să se intereseze de filosofie, matematică (alte premii, la olimpiade naţionale şi internaţionale) şi, în plus, de pedagogia didactică şi popularizarea ştiinţei. A scris, în acest sens, o lucrare cu un titlu revoluţionar: “Estetică şi Dragoste în Predarea Electronicii”. Fiind atras şi de teoria sistemelor, a decis ca lucrarea de stat să abordeze acest domeniu. Titlul lucrării a fost “Analiza Sistemelor Neliniare”. Din 1983, a fost angajat inginer la Întreprinderea Electronica Bucureşti – secţia Service – Piatra Neamţ, unde s-a ocupat de cercetarea şi explicarea funcţionării şi depanării aparatelor analogice (televizoare, etc). A pus la punct şi a coordonat Centrul din Piatra Neamţ de pregătire a depanatorilor din Electronică, scriind cursuri, caiete service, sisteme de testare. Din 1986 s-a orientat către calculatoare, punând la punct caiete de depanare şi programând soft de bază şi de aplicaţie (de exemplu sistemul de boot pentru calculatorul personal CIP-Electronica, lecţii de matematică, etc.).

Lupta pentru combaterea „tranziţiei criminale”

„Am încercat să-mi public lucrările de popularizare a fiziologiei sistemelor tehnice – mărturiseşte Ioan Roşca - dar nu am găsit interes la edituri. În paralel, am făcut intens preparaţii, explorând modul în care puteam stimula înţelegerea matematicii prin probleme făcute în . Mi-am sintetizat observaţiile despre explicarea gândirii matematice şi carenţele învăţămîntului românesc în lucrarea a doua de stat (1990) cu care am încheiat Facultatea de Matematică – urmată la fără frecvenţă, la Bucureşti între 1984 şi 1989. Pasiunea mea pentru studiul şi practica explicaţiei s-a adâncit, făcându-mă să lansez (în ianuarie 1988) un manifest (prin domnul Mihai Pelin – despre care nu ştiam pe atunci mare lucru), care urma să scoată materialul afară (la Milano) pentru publicare… Acest text a stat la baza platformelor de partid pe care le-am conceput şi propus în ianuarie 1990 şi care îmi ghidează şi azi cercetarea ştiinţifică”. (ex. Renaşterea Spirituală n.n.)
Denunţând trădarea Revoluţiei, Ioan Roşca a părăsit România în 1992, emigrând în Canada, de unde a încercat să continue lupta pentru combaterea „tranziţiei criminale”. Neavând succes, a trebuit să se resemneze la a posta mesaje incendiare pe Internet şi la a-şi continua cariera ştiinţifică (compromisă de o pauză atît de îndelungată), în condiţiile ingrate ale emigrării.

"Cine mai poate opri distrugerea învăţământului românesc?"

După un studiu dedicat modelării fenomenului explicaţiei – finalizat în teza de doctorat în educaţie (Montreal, 1999) - a condus, în cadrul Institutului LICEF de pe lîngă Teleuniversitatea din Montreal, o serie de proiecte de cercetare a unor sisteme de informare şi instruire. În proiectul LORNET, de exemplu, a construit arhitectura conceptuală pentru sistemul TELOS – o infrastructură pentru interconectarea tehnică şi semantică pan-canadiană a repertoriilor de resurse şi servicii educaţionale.
„Orice încercare de a face lucruri similare în România s-a lovit de realitatea mafiotă neo-colonială – spune cu amărăciune Ioan Roşca. Cine mai poate opri distrugerea învăţământului românesc pentru a se face loc fabricate aiurea – o ocazie ideală pentru ghişefturi contractuale în numele ? Cine să sprijine iniţiative ca aceea a înzestrării comunităţilor mici cu centre de exploatare a internetului pentru optimizarea trocului dintre micii consumatori şi micii producători?”

Ioan Roşca a revenit în ţară, pentru a şasea oară în 20 de ani. Întrebarea sa este legitimă, dar are răspuns: cei asemenea lui. Din fericire, mai sunt, nu e singurul şi, mai ales, nu e singur... Dacă stau să mă gândesc, sunt chiar mulţi, doar că nu se ştiu între ei. Dan Puric (care şi el face parte din „club”), spunea că între toţi oamenii care gândesc şi simt în aceeaşi direcţie, trebuie create punţi. CERTITUDINEA este o asemenea punte...
Asupra lui Ioan Roşca şi a altora asemenea lui, vom mai reveni.

Autor: Miron Manega

Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/salonul-refuzatilor/view/salonul-refuzaTilor-dupa-florian-colceag-ioan-rosca