Limba de lemn şi manipularea în România

Oamenii deţin un dar minunat, acela de a poseda cuvintele şi de a comunica cu ajutorul lor. Această trăsătură specifică numai oamenilor, devine apreciată mai mult de către aceştia, numai atunci când le este interzisă practicarea acestui har inestimabil. Cuvintele, ca instrumente ale gândirii, oferă posibilitatea de a da comunicării interumane o formă concretă.

Trăim într-o epocă de comunicare intensă, scrisă (mai ales prin presă) dar mai ales orală, caracterizează printr-un fel de ,,intrecere în a vorbi”. Suntem asaltaţi de un şuvoi de cuvinte, transmise mai ales oral, în comunicarea tradiţională, dar şi de aceea transmisă prin mijloacele tehnice moderne: telefon, radio, TV, computere. Astfel, circulă o sumedenie de ştiri zilnice, de buletine administrative, de cunoştiinţe ştiinţifice, profesionale, financiare, de mesaje individuale sau inter şi intra-grupuri. De asemenea, se remarcă o dezvoltare a dezbaterilor de tot felul, unde domină oralitatea.

Astăzi, oamenii sunt mai înclinaţi să recepţioneze informaţiile pe cale orală, decât din surse scrise. Informaţiile transmise oral au o influenţă mai puternică şi mai insidioasă. Mesajele orale pot influenţa mai mult, dacă sunt bine structurate sau au anumite scopuri sau intenţii. Forţa cuvintelor poate fi imensă, atât în textele scrise, dar mai ales în perceperea lor auditivă sau orală.

Cuvintele pot servi la transmiterea rapidă de informaţii, pentru crearea şi menţinerea contactului social, pentru viaţa socială, pentru situaţiile profesionale, pentru facilitarea cooperării, pentru tratarea unui bolnav, etc. Sunt evidente efectele benefice ale cuvintelor în interacţiunile dintre profesor şi elev, în viaţa de familie, în ambianţa juridică, în administraţia în guvernare, în negocieri. Să remarcăm şi efectele negative ale cuvintelor, prin folosirea lor numai în folosul unui grup şi în detrimentul moral al celorlalţi. Prin cuvinte se poate refuza cooperarea, ajungându-se la competiţia neloială, în beneficiul personal sau al unui grup.

Limbajul uman serveşte uneori pentru minciună, pentru mascarea unor realităţi, pentru persuadarea celorlalţi în scopuri necinstite, pentru manipularea maselor în defavoarea lor. Prin aceasta, limbajul-comunicare poate servi la disoluţia unui contact social veritabil, la neâncrederea în comunicare şi deci în cuvinte, la întărirea unei Puteri sau în general la o distrugere prin cuvinte. Ca fenomen general, acţiunea cuvintelor pare a fi limitată, dar putem distinge entităţi sociale care acţionează negativ, cu ajutorul cuvintelor.

În limba română, au fost adoptate diverse cuvinte străine, care au fost românizate morfologic. Acestea pot fi încadrate la componente ale ,,limbii de lemn” (Llm). Caracteristica de clişee, de stereotipe verbale, constituie una dintre trăsăturile Llm. Aceste forme de exprimare sunt specifice atât regimului comunist de la noi, cât şi tuturor regimurilor din diverse ţări, din toate regiunile lumii, fiind concepute de orice Putere care vrea să se impună. La formele lexicale se adaugă alte particularităţi cum sunt : profunzimea adjectivelor, verbele mobilizatoare ale regimului dictatorial. Manipularea poate fi mascată, dar tehnica este aceeaşi ca şi efectul de mascare. Fenomenul apare şi în alte ţări şi regiuni, unde este impus de către o Putere.

Asemenea stratageme apar cu autoritate şi apoi se răspândesc datorită frecvenţei, imitaţiei adesea oarbe sau snobe, dar impuse prin manevre abile ale promotorilor sau prin coerciţiune, care poate miza şi pe teamă. Ele sunt unelte clare ale unor Puteri, care folosesc cuvintele pentru a-şi întări poziţia prin trişări asupra forţei potenţialelor cuvinte. Impactul cuvintelor poate fi dăunător contactului dintre oameni, poate să distrugă şi să anihileze încrederea în limbaj. Din acest motiv, trebuie studiate şi analizate ambele faţete în profunzime, iar masele trebuie să fie conştientizate cu privire la aceste efecte.

Oamenii de ştiinţă, specialişti în limbaj şi comunicare au sarcina obligatorie, să adân-cească investigarea acestor realităţi, să depisteze efectele lor asupra vieţii umane, să le evalueze şi să le aducă la cunoştiinţa tuturor. Atitudinea lipsită de etică profesională a unor oameni de ştiinţă, au făcut ca multe aspecte ale comunicării, ale limbajului, ale folosirii cuvintelor, să fie ţinute în umbră, să nu fie cunoscute de către destinatarii mesajelor verbale. Specialistul în limbaj şi comunicare, are datoria să studieze şi să dezvăluie ,,puterea cuvintelor”, modul în care ele sunt utilizate în mod necinstit, mascat, de către manipulatori şi să salveze ceea ce a rămas uman, în bunul sens al cuvântului, la acest început de mileniu III.

Comunicarea distorsionată şi manipulatoare, nu trebuie să fie considerată ca o fatalitate. În comunicarea uzuală nu se foloseşte întregul tezaur al limbii române şi se trăieşte un context cu mare încărcătură politică. Astfel, limba română, care circulă în acest moment, este de nerecunoscut, având o slabă capacitate comunicativă, cu forme inutile sistemului limbii române, serveşte de multe ori numai unei manipulări periculoase pentru libertatea câştigată în decembrie 1989.

Singura apărare în faţa unei asemenea situaţii constă în conştientizarea genezei, a modului de difuzare şi de funcţionare a limbii de lemn, a scopului său chiar şi neintenţionat. Numai astfel, se contribuie la adevărata libertate, la emanciparea celor conduşi sau dominaţi şi la stăvilirea manipulării, care este unul dintre efectele stratagemelor comunicaţionale ale Puterii.