Noua tehnologie a predării şi învăţării contează mai puţin în sine, schimbările trebuind să se declanşeze mai ales în substanţa, conţinutul şi focalizarea învăţământului şi a şcolii. Cea mai importantă trăsătură a transformării educaţiei nu va consta în noua tehnologie, ci în regândirea rolului şi funcţiei educaţiei : orientarea sa, scopul său, valorile sale. Tehnologia este aceea care ne ajută să facem lucruri noi şi nu să facem mai bine lucrurile vechi (adică, marea provocare nu este tehnologia în sine, ci scopul în care ea este folosită).
În Societatea Informaţională accentul va cădea mai mult pe gândire şi creaţie, produsele create fiind de natură intangibilă (informaţie şi cunoştinţe), piaţa muncii se va globaliza, angajarea nu va mai fi pe viaţă, diploma de absolvire a unei şcoli va fi necesară dar nu şi suficientă, va creşte necesitatea perfecţionării continue şi va creşte ponderea telemuncii şi a teleeducaţiei în totalul formelor de muncă şi de educaţie.
Păşim într-o epocă de transformări majore şi de ocazii pe măsură. Puţini dintre oameni îşi dau seama de impactul pe care îl va avea această mare schimbare. Pentru unii va fi cea mai bună perioadă din viaţa lor, în timp ce pentru alţii ... cea mai rea. Noua eră apare plină de necunoscute, pericole şi ameninţări, deoarece pretutindeni sunt în acţiune forţele dezordinii şi ale dezorganizării.
No comments:
Post a Comment