Despre ştiinţa imperfectă a angajării

Angajarea unei persoane ridică mereu o serie întreagă de întrebări. Am luat oare decizia corectă, am ales cea mai bună variantă, ce calităţi sunt mai importante sau care dintre acestea primează. Jack şi Suzy Welch au încercat şi ei să răspundă la aceste întrebări. Trăim într-o lume "fast", totul pare făcut în grabă, pare mereu că timpul nu mai are răbdare cu noi. Această grabă ne aduce uneori în faţa unor decizii pripite, cum este şi angajarea unei persoane nepotrivite.
Unele persoane pot părea în aparenţă perfecte pentru un anume job şi apoi să dovedească exact contrariul, fiind adevăraţi artişti ai disimulării. O altă greşeală frecvent întâlnită este aceea de a angaja o persoană pentru că are ceva ce nouă ne lipseşte - o şcoală făcută în străinătate la una din marile universităţi spre exemplu.
Ne întâlnim şi cu opusul acestei greşeli şi anume eroarea similarităţii, adică căutăm în fiecare candidat propria persoană sau pe cineva similar cu noi. Sau căutăm pe cineva familiar - care a urmat aceeaşi facultate cu noi, se află în acelaşi context social etc.
O altă greşeală este aceea de a căuta mereu oameni cu mult prea multă experienţă, ignorând faptul că ei au ajuns într-un punct mort al activităţii lor.
Un alt aspect este faptul că testăm mereu IQ-ul candidaţilor şi aproape niciodata EQ-ul. Pentru că testele de personalitate nu ne relevă elemente clare din EQ. Iar EQ e foarte important mai ales în joburile de top management.
Sunt doar o mică parte din erorile care zugrăvesc tabloul unei angajări. Este o ştiinţă imperfectă care se poate îmbunătăţii doar în timp şi cu mult exerciţiu intelectual.
Cea mai mare bucurie a unui specialist în recrutare este aceea de a plasa omul potrivit la locul potrivit şi de a construi o echipă de vis.