Munca istovitoare, concedii pe fuga, viata personala uneori ca si inexistenta. Cam asa arata meseria de consultant atunci cand vezi doar partea goala a paharului. Cand insa privesti cateva nume de directori financiari ai marilor companii, jumatatea plina ar putea parea chiar mai plina.Mitul meseriei de consultant financiar parea sa se fi prabusit acum cateva luni, o data cu moartea Ralucai Stroescu, o tanara angajata la Ernst&Young, una dintre cele mai mari companii de audit din celebrul Big Four. Tanara muncise zile si nopti la diverse dosare de audit, iar suprasolicitarea si stresul par sa fi jucat un rol important in aceasta drama. S-a vorbit atunci – poate pe buna dreptate – despre transformarea unora dintre angajati in adevarati „sclavi contemporani“, consultantul financiar aflandu-se chiar in varful acestei piramide a sclaviei. „Ore suplimentare cat cuprinde. Se lucreaza non-stop. Am ajuns si la 50 de ore peste program“, se destainuia atunci – pe un forum – un coleg care lucra in bransa cu Raluca. Dar daca aceasta meserie presupune atat de multe sacrificii, ce anume ii determina pe tineri sa se orienteze spre un astfel de job?
Una din explicatii tine de domeniul evidentei: salariul in acest domeniu a fost si este foarte mare, uneori si de peste 10 ori fata de media pe economie, potrivit unor surse din sistem. A doua parghie esentiala tine de specializare: traininguri, colaborarea cu profesionisti straini, deplasarile afara, contactele cu lumea marilor corporatii si nu in ultimul rand accesul la baze de date.
Dar poate cel mai important avantaj il reprezinta trambulina fie catre posturi-cheie in mari companii, fie catre deschiderea unor afaceri proprii in acelasi domeniu.
„Sunt perioade extrem de ocupate, cand pleci de la birou doar ca sa te schimbi sau ca sa faci o vizita la sediul clientului“, recunoaste Mihai Nicolescu, astazi CFO (Chief Financial Officer) la Tiriac Leasing, fost consultant la KPMG. „E un pret pe care il platesti pentru celelalte avantaje, care sunt rampe de lansare pentru cariera“, spune Nicolescu, care nu e nici singurul care a parasit consultanta pentru un post de director financiar – de multe ori al doilea ca importanta in structura de conducere a unei companii – si nici unicul care gandeste asa.
„Ideea ca viata personala dispare daca lucrezi in consultanta e o exagerare si nu s-a aplicat in cazul meu. E in schimb un stil de viata care trebuie sa ti se potriveasca“, spune Severina Craiciu, director de Corporate Finance la UniCredit Markets&Investment Banking, CA-IB Romania, si ea fost consultant, tot la KPMG Romania.
Bianca Bobutanu, fost consultant la RSM Hemmelrath si ajunsa in pozitia de CFO la MOL Romania, admite ca este foarte mult de munca, dar precizeaza ca toate privatiunile reprezinta niste alegeri pe care persoanele care opteaza pentru acest domeniu le fac cu buna stiinta. „Ceea ce se castiga, in schimb, este o experienta pe care nici un alt domeniu nu o poate da“, spune Bianca Bobutanu, care trece in revista avantajele pe care i le-a oferit consultanta: avand de-a face cu foarte multe tipuri de businessuri, fiecare cu specificitatea si problemele sale, inveti sa devii un om foarte tehnic, orientat spre calitate si rezultate, ordonat si focusat. Toate acestea fac ca oamenii care provin din consultanta si experientele lor sa fie apreciate pe piata muncii si sa fie targetati pe pozitii bune in companii. „Pentru aceste motive cred ca se fac aceste sacrificii in consultanta“, conchide Bianca Bobutanu, idee impartasita – in mare – si de Radu Georgescu, director financiar la Airbites, fost consultant la SCOT, sau Marius Ghica, director de planning la Rompetrol.
Dar cat de mult a contat experienta acumulata de fostii consultanti in economia noului job? „Pentru CFO nu e un lucru rau ca detaliile sa fie bine cantarite, asa cum ne-a invatat consultanta. Si acum ma simt bine ca observ detalii pe care altii le ignora, dar care fac diferenta intr-un contract“, spune Mihai Nicolescu, CFO-ul de la Tiriac Leasing.
„Faptul ca am dobandit o gandire extrem de analitica si structurata, focusata si orientata spre rezultate de calitate, ma ajuta extrem de mult in munca mea de zi cu zi“, explica Bianca Bobutanu.
Iar Bogdan Bulacu, acum CFO la Pipelife, isi aduce si astazi aminte cum – pe vremea cand era consultant la KPMG – a participat la descoperirea unei fraude.
Era vorba – isi aminteste Bogdan – despre o deturnare de fonduri destinate initial unor investitii in productia agricola, deturnare realizata prin tranzactii derulate intre firmele care apartineau aceluiasi actionar sau care erau dirijate de acesta. „A fost greu pana am creionat toate firmele conduse sau influentate de acea persoana – era un sistem de firme gen caracatita. Erau multe facturi si alte documente justificative emise intre firmele respective si noi trebuia sa descoperim care dintre facturi aveau in spate si o tranzactie reala sau care erau doar facturi fictive, fara nici o tranzactie de resurse“.
Pentru actualul director de dezvoltare de la Rompetrol, Marius Ghica, primul contact cu efectele calculelor sale a fost unul destul de direct: echipa de consultanti imbracati in costume, cu cravate, in frunte cu un britanic aristocratic, cocotati pe o scena improvizata intr-o hala inghetata de frigul de februarie, a avut o prima intalnire cu cei mai putin de 200 de angajati ramasi dintr-o intreprindere in restructurare, care ii priveau cu ostilitate, neincredere, dar si speranta, dupa cum povesteste el. „Daca pana atunci faceam un job, livram un raport si treceam la urmatorul, intr-un mod relativ impersonal, am realizat la acea in talnire ca munca noastra – incercarea de a continua productia si a vinde intreprinderea ca pe-o afacere si nu ca pe un activ –, influenteaza direct soarta acelor oameni si am simtit o mare responsabilitate“.
Si desi cifrele nu au insemnat niciodata poezie, experienta i-a ajutat sa priveasca actuala slujba ca pe un domeniu creativ. „Un CFO trebuie sa fie implicat in toate domeniile, nu numai financiar“, precizeaza Severina Craiciu – „trebuie sa stie cum sa aloce resursele in cel mai bun mod pentru obtinerea unui rezultat maxim“. Iar Radu Georgescu completeaza: „CFO-ul arata actionarilor modalitatea de indeplinire a business planului“.
Altora, experienta din vremea copilariei consultantei le foloseste practic si o aplica in mod direct si in prezent. Este cazul, de exemplu, Angelei Rosca si al lui Gabriel Biris, doua dintre numele recunoscute de piata de consultanta.
Angela Rosca a inceput in 1996 in cadrul firmei Arthur Andersen (AA), pentru ca, imediat dupa ce aceasta firma a disparut de pe piata, sa treaca la Ernst&Young, compania care a preluat consultantii de la AA. „Am plecat de la Ernst&Young intr-un fel la chemarea fostilor colegi de la Arthur Andersen din Franta, Spania si India, care intre timp formasera o alta firma: Taxand“, spune Angela Rosca. „Ei sesizasera acea nisa pe care puteau patrunde si unde, datorita experientei si expertizei de care se bucurau, puteau obtine rezultate foarte bune: consultanta fiscala “ , arata Angela Rosca. Asa a aparut firma de consultanta fiscala Taxhouse, membra Taxand, iar Angela Rosca si-a asumat rolul de sef al biroului pentru Romania. Acum, la un an de la infiintare, pentru firma Taxhouse lucreaza 10 oameni, dintre care trei dintre ei, in afara de Angela, vin din Big Four.
Gabriel Biris a ales in schimb sa „trudeasca“ pe cont propriu, e drept, pentru aproape trei milioane de euro: „Sa nu credeti cumva ca ne raman toti acesti bani“, rade Biris, „marja profitului este pe undeva pe la 30-35%“. El spune ca, de fapt, in ceea ce-l priveste, iesirea de pe piata de consultanta fiscala nu a avut loc in urma cu un an, atunci cand si-a infiintat firma proprie – Biris-Goran, ci atunci cand a plecat de la Haarman Hemmelrath. Nu crede ca se „pune“ experienta avuta la Salans, pentru ca acolo era un avocat, intr-o firma de avocatura, insarcinat sa alcatuiasca o echipa care sa ofere consultanta pe parte de taxe. „Nu am avut de unde sa iau consultanti sa ma asiste si asa am ajuns obligat sa rezolv singur-singurel rapoarte de due diligence foarte mari si importante“, explica Biris. Atunci, solutia a venit parca de la sine: infiintarea unei companii proprii, unde sa fructifice toata experienta pe care a acumulat-o, axandu-se pentru inceput pe oferirea de servicii de avocatura de afaceri. „Acum avem cam 50 de proiecte in curs, cam cinci-sapte pe saptamana. Am crescut de la trei-patru oameni anul trecut la 24 anul acesta. Avem 19 avocati care se ocupa de partea de legal si cinci care se ocupa de consultanta fiscala“, explica „patronul“ de la Biris-Goran.
Angela Rosca anticipeaza ca exemplul lor va fi urmat destul de curand si de alti consultanti care stiu ca piata va fi in crestere si ca inca mai este loc pe servicii de nisa. „Exista un moment in viata oricarui consultant cand ai de ales – stai sau pleci. Iti trebuie mult curaj sa pleci, este drept. Doar tu poti sti cum sa alegi“.
In plus, asa cum arata si Serban Toader, Senior Partnerul de la KPMG, sau George Mucibabici, Chairmanul de la Deloitte, numarul de firme romanesti care apeleaza la cele de consultanta este in crestere, ceea ce inseamna ca si patronii romani au inceput sa realizeze ca au atins un nivel de dezvoltare care le impune introducerea unor standarde si dezvoltarea dupa un plan de business. Ceea ce inseamna ca, pe langa sfaturile oferite de o firma de consultanta, vor avea nevoie si de un profesionist care sa le conduca departamentul financiar. De un fost consultant, in cel mai fericit caz.
Sursa: http://www.moneyexpress.ro/
Dar poate cel mai important avantaj il reprezinta trambulina fie catre posturi-cheie in mari companii, fie catre deschiderea unor afaceri proprii in acelasi domeniu.
„Sunt perioade extrem de ocupate, cand pleci de la birou doar ca sa te schimbi sau ca sa faci o vizita la sediul clientului“, recunoaste Mihai Nicolescu, astazi CFO (Chief Financial Officer) la Tiriac Leasing, fost consultant la KPMG. „E un pret pe care il platesti pentru celelalte avantaje, care sunt rampe de lansare pentru cariera“, spune Nicolescu, care nu e nici singurul care a parasit consultanta pentru un post de director financiar – de multe ori al doilea ca importanta in structura de conducere a unei companii – si nici unicul care gandeste asa.
„Ideea ca viata personala dispare daca lucrezi in consultanta e o exagerare si nu s-a aplicat in cazul meu. E in schimb un stil de viata care trebuie sa ti se potriveasca“, spune Severina Craiciu, director de Corporate Finance la UniCredit Markets&Investment Banking, CA-IB Romania, si ea fost consultant, tot la KPMG Romania.
Bianca Bobutanu, fost consultant la RSM Hemmelrath si ajunsa in pozitia de CFO la MOL Romania, admite ca este foarte mult de munca, dar precizeaza ca toate privatiunile reprezinta niste alegeri pe care persoanele care opteaza pentru acest domeniu le fac cu buna stiinta. „Ceea ce se castiga, in schimb, este o experienta pe care nici un alt domeniu nu o poate da“, spune Bianca Bobutanu, care trece in revista avantajele pe care i le-a oferit consultanta: avand de-a face cu foarte multe tipuri de businessuri, fiecare cu specificitatea si problemele sale, inveti sa devii un om foarte tehnic, orientat spre calitate si rezultate, ordonat si focusat. Toate acestea fac ca oamenii care provin din consultanta si experientele lor sa fie apreciate pe piata muncii si sa fie targetati pe pozitii bune in companii. „Pentru aceste motive cred ca se fac aceste sacrificii in consultanta“, conchide Bianca Bobutanu, idee impartasita – in mare – si de Radu Georgescu, director financiar la Airbites, fost consultant la SCOT, sau Marius Ghica, director de planning la Rompetrol.
Dar cat de mult a contat experienta acumulata de fostii consultanti in economia noului job? „Pentru CFO nu e un lucru rau ca detaliile sa fie bine cantarite, asa cum ne-a invatat consultanta. Si acum ma simt bine ca observ detalii pe care altii le ignora, dar care fac diferenta intr-un contract“, spune Mihai Nicolescu, CFO-ul de la Tiriac Leasing.
„Faptul ca am dobandit o gandire extrem de analitica si structurata, focusata si orientata spre rezultate de calitate, ma ajuta extrem de mult in munca mea de zi cu zi“, explica Bianca Bobutanu.
Iar Bogdan Bulacu, acum CFO la Pipelife, isi aduce si astazi aminte cum – pe vremea cand era consultant la KPMG – a participat la descoperirea unei fraude.
Era vorba – isi aminteste Bogdan – despre o deturnare de fonduri destinate initial unor investitii in productia agricola, deturnare realizata prin tranzactii derulate intre firmele care apartineau aceluiasi actionar sau care erau dirijate de acesta. „A fost greu pana am creionat toate firmele conduse sau influentate de acea persoana – era un sistem de firme gen caracatita. Erau multe facturi si alte documente justificative emise intre firmele respective si noi trebuia sa descoperim care dintre facturi aveau in spate si o tranzactie reala sau care erau doar facturi fictive, fara nici o tranzactie de resurse“.
Pentru actualul director de dezvoltare de la Rompetrol, Marius Ghica, primul contact cu efectele calculelor sale a fost unul destul de direct: echipa de consultanti imbracati in costume, cu cravate, in frunte cu un britanic aristocratic, cocotati pe o scena improvizata intr-o hala inghetata de frigul de februarie, a avut o prima intalnire cu cei mai putin de 200 de angajati ramasi dintr-o intreprindere in restructurare, care ii priveau cu ostilitate, neincredere, dar si speranta, dupa cum povesteste el. „Daca pana atunci faceam un job, livram un raport si treceam la urmatorul, intr-un mod relativ impersonal, am realizat la acea in talnire ca munca noastra – incercarea de a continua productia si a vinde intreprinderea ca pe-o afacere si nu ca pe un activ –, influenteaza direct soarta acelor oameni si am simtit o mare responsabilitate“.
Si desi cifrele nu au insemnat niciodata poezie, experienta i-a ajutat sa priveasca actuala slujba ca pe un domeniu creativ. „Un CFO trebuie sa fie implicat in toate domeniile, nu numai financiar“, precizeaza Severina Craiciu – „trebuie sa stie cum sa aloce resursele in cel mai bun mod pentru obtinerea unui rezultat maxim“. Iar Radu Georgescu completeaza: „CFO-ul arata actionarilor modalitatea de indeplinire a business planului“.
Altora, experienta din vremea copilariei consultantei le foloseste practic si o aplica in mod direct si in prezent. Este cazul, de exemplu, Angelei Rosca si al lui Gabriel Biris, doua dintre numele recunoscute de piata de consultanta.
Angela Rosca a inceput in 1996 in cadrul firmei Arthur Andersen (AA), pentru ca, imediat dupa ce aceasta firma a disparut de pe piata, sa treaca la Ernst&Young, compania care a preluat consultantii de la AA. „Am plecat de la Ernst&Young intr-un fel la chemarea fostilor colegi de la Arthur Andersen din Franta, Spania si India, care intre timp formasera o alta firma: Taxand“, spune Angela Rosca. „Ei sesizasera acea nisa pe care puteau patrunde si unde, datorita experientei si expertizei de care se bucurau, puteau obtine rezultate foarte bune: consultanta fiscala “ , arata Angela Rosca. Asa a aparut firma de consultanta fiscala Taxhouse, membra Taxand, iar Angela Rosca si-a asumat rolul de sef al biroului pentru Romania. Acum, la un an de la infiintare, pentru firma Taxhouse lucreaza 10 oameni, dintre care trei dintre ei, in afara de Angela, vin din Big Four.
Gabriel Biris a ales in schimb sa „trudeasca“ pe cont propriu, e drept, pentru aproape trei milioane de euro: „Sa nu credeti cumva ca ne raman toti acesti bani“, rade Biris, „marja profitului este pe undeva pe la 30-35%“. El spune ca, de fapt, in ceea ce-l priveste, iesirea de pe piata de consultanta fiscala nu a avut loc in urma cu un an, atunci cand si-a infiintat firma proprie – Biris-Goran, ci atunci cand a plecat de la Haarman Hemmelrath. Nu crede ca se „pune“ experienta avuta la Salans, pentru ca acolo era un avocat, intr-o firma de avocatura, insarcinat sa alcatuiasca o echipa care sa ofere consultanta pe parte de taxe. „Nu am avut de unde sa iau consultanti sa ma asiste si asa am ajuns obligat sa rezolv singur-singurel rapoarte de due diligence foarte mari si importante“, explica Biris. Atunci, solutia a venit parca de la sine: infiintarea unei companii proprii, unde sa fructifice toata experienta pe care a acumulat-o, axandu-se pentru inceput pe oferirea de servicii de avocatura de afaceri. „Acum avem cam 50 de proiecte in curs, cam cinci-sapte pe saptamana. Am crescut de la trei-patru oameni anul trecut la 24 anul acesta. Avem 19 avocati care se ocupa de partea de legal si cinci care se ocupa de consultanta fiscala“, explica „patronul“ de la Biris-Goran.
Angela Rosca anticipeaza ca exemplul lor va fi urmat destul de curand si de alti consultanti care stiu ca piata va fi in crestere si ca inca mai este loc pe servicii de nisa. „Exista un moment in viata oricarui consultant cand ai de ales – stai sau pleci. Iti trebuie mult curaj sa pleci, este drept. Doar tu poti sti cum sa alegi“.
In plus, asa cum arata si Serban Toader, Senior Partnerul de la KPMG, sau George Mucibabici, Chairmanul de la Deloitte, numarul de firme romanesti care apeleaza la cele de consultanta este in crestere, ceea ce inseamna ca si patronii romani au inceput sa realizeze ca au atins un nivel de dezvoltare care le impune introducerea unor standarde si dezvoltarea dupa un plan de business. Ceea ce inseamna ca, pe langa sfaturile oferite de o firma de consultanta, vor avea nevoie si de un profesionist care sa le conduca departamentul financiar. De un fost consultant, in cel mai fericit caz.
Sursa: http://www.moneyexpress.ro/
No comments:
Post a Comment