Wednesday, March 28, 2007

Principiul lui Peter sau despre limită


Săptămânile trecute participam la o conferinţă de HR, unde unul dintre vorbitori, Marius Bălăşoiu, general manager la Business Intelligence Alliance a prezentat un concept pe care sincer nu îl cunoscusem până atunci: Principiul lui Peter. Interesant mi-am spus şi am început să caut mai multe informaţii să mă lămuresc despre ce este vorba. Principiul lui Peter este o teorie emisă de Dr. Laurence J. Peter. Teoria afirmă că membrii de succes ai unei organizaţii ierarhice sunt, până la urmă, promovaţi până la nivelul lor maxim de competenţă, după care, o promovare ultrioară îi ridică la un nivel pentru care nu mai sunt competenţi. Termenul este o interpretare umoristică a teoriei principiului plăcerii a lui Sigmund Freud. Teoria a fost lansată, cu un stil plin de umor, în cartea The Peter Principle, publicată pentru prima dată în 1969. Peter spune că tema cărţii sale este '"Ierarhiologia". Principiul de bază, enunţat în carte, sună astfel: Într-o ierarhie, fiecare salariat are tendinţa de a urca până la nivelul său de incompetenţă. Deşi este scrisă într-un limbaj amuzant, cartea conţine multe exemple din lumea reală, şi explicaţii provocatoare ale comportamentului uman. Incompetenţa salariaţilor nu apare ca rezultat al faptului că o poziţie ierahică mai înaltă ar fi "mai grea", ci pur şi simplu pentru că acea poziţie este "diferită" de cea în care salariatul a excelat anterior, cerând deprinderi şi priceperi diferite, pe care este posibil ca salariatul să nu le aibă sau să nu le poată dobândi. O cale prin care organizaţiile încearcă să evite acest efect este de a nu promova o persoană până ce nu şi-a dovedit deja calităţile sau deprinderile necesare. Astfel, o persoană nu va fi promovată pentru a-i conduce pe ceilalţi, dacă nu a dovedit deja calităţi de lider.

În Kalila wa Dimna, o colecţie de fabule din Persia epocii Sasanide, unul din personaje spunea că Un om slab, de condiţie joasă, este întotdeauna folositor şi sincer, până ce este numit într-o funcţie de care nu este demn.

Mi se pare un principiu pe care nu ar trebui să îl uităm şi ar trebui să ţinem cont de el în momentul în care vorbim de gestiunea resurselor umane.




 

7 comments:

A-30-something said...

Hmmm... bine de stiut. Are sens: la un moment dat nu mai poti avansa. Totusi este destul de trist sa privesti in aceasta perspectiva. Imi place sa cred ca voi evolua continuu...

Dan-Octavian Cătană said...

Si eu iţi doresc să evoluezi continuu şi să ajungi la momentul în care vei simţi nevoia să te reinventezi :)

A-30-something said...

Multumesc, Dan! Si eu iti doresc acelasi lucru!

Jo said...

Interesant post... Trebuie sa spun ca nu impartasesc aceleasi idei, adica nu cred in ideea ca la un moment dat ajungi la un grad de incompetenta peste de care nu poti trece... E ca si cum ai avea perioada de timp necesara unei cresteri organice si dezavantajele unei cresteri anorganice... In fine..
Postul tau mi-a adus aminte de noile denumiri ce ne ridica in slavi - secretara = office administrator/assistant, vanzator= shop assistant etc...

Magda said...

apropo de ce zice jo, am auzit zilele trecute ceva foarte hilar..."tehnician de interior" pentru femeie de serviciu...:))
cat despre principiul lui peter, ma gandesc ca totusi daca ai evoluat pana la un anumit stadiu ai facut-o pe baza unor abilitati, ai deprins niste lucruri...ce te impiedica sa faci asta in continuare?

oana s said...

Ce bine ar fi daca singurul lucru de care ar trebui sa ne ingrijoram ar fi principiul lui Peter!..Sa ne opreasca doar propria limita sau incompetenta!!!
Si daca toate sau macar majoritatea companiilor ar promova oameni competenti, seriosi si dedicati firmei!..Eu am avut noroc de o companie care gestiona destul de bine resursele umane,..dar cunosc mult prea multe cazuri de nedreptati in promovare sau salarizare, bazate pe prietenii/ interese/ periat umeri (ca sa nu zic pupat niste locuri)..

comunicare_pe_care said...

Ce sa zicem de cei care au abilitati fix pentru pozitiile inalte...Si saracii nu se pot descurca in posturi de incepatori pentru ca nu sunt in stare. Dar sefi pot fi! Interesant...Ma intreb, daca esti un om cu adevarat experimentat trebuie sa le ai pe toate de la mic la mare?
Si nu e rau sa te gandesti ca odata poti fi si tu sef.Macar te pregatesti psihic...

Si Deus nobiscum, quis contra nos?
Îndrăzneşte să cunoşti!
Ducit Amor Patriae
Tot ceea ce este necesar ca răul să triumfe este ca oamenii buni să stea cu mâinile în sân.
(Edmund Burke)
Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare! (Albert Einstein)
Nu voi fi un om obişnuit pentru că am dreptul să fiu extraordinar. (Peter O`Toole)
Modestia este, faţă de merit, ceea ce este umbra pentru figurile dintr-un tablou: îi dau forţă şi relief. (La Bruyere)
Maestru este numai acela care este dăruit cu harul de a învăţa pe alţii. Cu adevărat maestru este numai cel care, având el însuşi multă bogăţie sufletească, ştie să dea tot, ştiinţă, pricepere şi suflet, fără intenţii preconcepute şi fără să aştepte nimic în schimb. (Octavian Fodor)

Talent hits a target no one else can hit, genius hits a target no one else can see. (Schopenhauer)
We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act, but a habit. (Aristotle)