Credinţa este starea lipsită de
ezitare a sufletului, care nu se zdruncină la nicio împotrivire.
Credincios nu este cel care are
părerea că toate sunt cu putinţă la Dumnezeu, ci cel care crede că pe toate le
va reuşi (câte cere prin rugăciune de la Dumnezeu).
Să facem şi noi ceea ce putem, ca
să facă şi Dumnezeu ceea ce nu putem.
Avem credinţă amestecată. N-am
urmărit să ne înrudim cu Dumnezeu prin dăruirea noastră. La Dumnezeu nu
există: „pot, nu pot”, nu există…! Credinţa în propriul ego aduce
nesiguranţă.
Cel care are credinţă dreaptă,
însă face păcate, se aseamănă cu persoana care n-are ochi.
Credinţa nu este doar virtute,
este porticul sfânt prin care trec toate virtuţile.
Credinţa noastră este totul.
SURSA: Cuv. Paisie AGHIORITUL (2009). Mica filocalie. Galaţi: Editura
Egumeniţa. pp. 149-150.
No comments:
Post a Comment