Si Deus nobiscum, quis contra nos?
Îndrăzneşte să cunoşti!
Ducit Amor Patriae
Tot ceea ce este necesar ca răul să triumfe este ca oamenii buni să stea cu mâinile în sân.
(Edmund Burke)
Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare! (Albert Einstein)
Nu voi fi un om obişnuit pentru că am dreptul să fiu extraordinar. (Peter O`Toole)
Modestia este, faţă de merit, ceea ce este umbra pentru figurile dintr-un tablou: îi dau forţă şi relief. (La Bruyere)
Maestru este numai acela care este dăruit cu harul de a învăţa pe alţii. Cu adevărat maestru este numai cel care, având el însuşi multă bogăţie sufletească, ştie să dea tot, ştiinţă, pricepere şi suflet, fără intenţii preconcepute şi fără să aştepte nimic în schimb. (Octavian Fodor)

Talent hits a target no one else can hit, genius hits a target no one else can see. (Schopenhauer)
We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act, but a habit. (Aristotle)

Thursday, October 25, 2012

Mărgăritare duhovniceşti



 Dumnezeu – lumea şi omul


Cea mai mare şi mai însemnată datorie a omului este să-L iubească din toate puterile lui pe Dumnezeu, şi după aceea pe orice semen al său, şi mai mult, pe vrăjmaşul său.
Acestea sunt cele mai însemnate porunci. Dacă-L iubim pe Dumne­zeu pe cât se cuvine, vom ţine şi toate celelalte porunci ale Lui. Dar noi nu Îl iubim cât se cuvine pe Dumnezeu, nici pe semenii noştri nu îi iubim!
Omul care se îndepărtează de Dumnezeu nu găseşte odihnă sufle­teas­că nici în viaţa aceasta, nici în cealaltă. Pentru că cel care nu crede în Dumnezeu rămâne nemângâiat şi în viaţa aceasta trecătoare şi în viaţa viitoare, osândindu-şi sufletul său pentru veşnicie.
Oamenii astăzi au multă raţiune, din cea care pierde credinţa omu­lui din rădăcină.
… În vechime, viaţa era simplă şi paşnică, şi oamenii aveau răb­da­re, dar acum toţi au scântei. Nu rabdă să le spui nici un cuvânt, din nimic se pornesc pe certuri şi rostesc vorbe urâte.
Cei care nu primesc observaţii nici de la oamenii care-i iubesc cu adevărat, în cele din urmă rămân neîndreptaţi, ramuri strâmbe, şi pierd pe ei înşişi duhovniceşte.
Rar vei vedea astăzi un om echilibrat şi îmbunătăţit duhovniceşte. Cei mai mulţi ai zice că au devenit brichete electrice. Mai ales cei care nu se mărturisesc, suferă posedări demonice, pentru că diavolul are stăpânire asupra lor.
Înţelept este omul curăţit prin lupta dăruirii sale şi prin mărturisirea patimilor lui.
… Cel care crede că poate să cunoască tainele lui Dumnezeu prin propria raţiune se aseamănă cu omul care vrea să vadă Raiul cu bino­clul.
… Prin cârtire, omul îl aduce lângă el pe diavol, în timp ce prin slă­vi­rea lui Dumnezeu îl alungă. Să-L preamărim întotdeauna pe Dumne­zeu, să nu cârtim, căci cârtirea aduce pedeapsă.
Slavă Ţie Dumnezeule!” Prin aceste cuvinte toţi demonii sunt în­de­părtaţi.
… Cei care nu merg la Biserică regulat n-au cuvânt de îndreptăţire. Biserica este corabia în care, atunci când intri, şi să-ţi fie somn şi să adormi, aceasta te va trece dincolo. Este de ajuns să intri acolo!
De toţi este nevoie în trupul Bisericii. Toţi au de oferit ceva. Aşa cum trupul omului are nevoie şi de cele dulci şi de cele sărate, şi chiar de cele amare, pentru că fiecare produs are vitaminele lui, la fel şi în Biserică toţi sunt indispensabili, au ceva de oferit.
… Înlesnirile omeneşti au depăşit limitele şi au devenit greutăţi. Maşinile s-au înmulţit şi l-au făcut şi pe om maşină. De aceea şi inimi­le oamenilor au devenit de fier.
Pierzarea duhovnicească a omului vine când are bunuri din belşug. Atunci omul simte greu prezenţa lui Dumnezeu şi binefacerile Lui.
Vrei să-l tragi pe cineva departe de Dumnezeu? Dă-i continuu bu­nuri materiale din belşug şi va uita de Dumnezeu şi toate.
Dacă lucrurile materiale nu se împart aşa cum grăieşte Evanghelia, la sfârşt Dumnezeu va îngădui să fie împărţite cu sabia.
… Dacă oamenii vieţuiau simplu, după Evanghelie, lângă Hristos, s-ar fi îndulcit duhovniceşte şi nu i-ar fi sufocat neliniştea lumească în­cât să aibă angoase, să se amărască, să după aceea medicamente pen­tru suflet, şi să devină legume.
… Cinstea omului este Cinstita Cruce, căci omul cinstit primeşte şi ajutorul divin.
Omul adevărat este cel care vieţuieşte după Evanghelie şi nu cel care porneşte discuţii savante.
… Să luaţi aminte, să aflaţi cine sunt oamenii drepţi şi cinstiţi şi pe aceea să-i votaţi. Astăzi avem multă nevoie nu de oameni deştepţi, ci de oameni drepţi şi cinstiţi.
… Am venit pe pământ ca să dăm „examene”. Să luăm seama să ne înuşim măcar fundamentul duhovnicesc elementar, să câştigăm Raiul acum, pentru că nu mai putem susţine „restanţele în luna septembrie”.
… Suntem prea bogaţi în bunuri materiale ca să fim creştini ade­vă­raţi.
Problema este să ne sfinţim, să devenim îngeri pământeşti şi să mergem în Rai „cu aripile noastre duhovniceşti”.
… Anii trec repede şi oamenii îmbătrânesc, deci nu staţi la răs­cruce. Fiecare să-şi aleagă o cruce în funcţie de dăruirea pe care o are şi să înainteze pe una dintre cele două căi ale Bisericii noastre. Şi să nu întârzie! Să-L urmeze pe Hristos la Răstignire, dacă vrea să se bu­cu­re de Înviere.


SURSA: Cuv. Paisie AGHIORÂTUL (2009). Mica filocalie. Galaţi: Editura Egumeniţa. pp. 15-24

No comments: