Marea problemă cu Horia Roman Patapievici nu este nici de ordin juridic, nici financiară, nici administrativă. Este o problemă morală şi de principiu.
În urmă cu câţiva ani, i-am solicitat o declaraţie pe tema incompatibilităţii profunde dintre om şi funcţie. “Domnule Patapievici – l-am întrebat – nu
vi se pare o impostură faptul că, prin funcţia pe care o deţineţi,
trebuie să promovaţi aceleaşi valori pe care le-aţi contestat în Politice”? S-a enervat şi mi-a spus că e sătul de aceste întrebări gen “România Mare” şi că mai bine aş pune mâna să-i citesc cărţie. “Păi, v-am citit, de aceea mi-am şi permis o asemenea întrebare” – i-am replicat.
În final nu mi-a mai dat nicio declaraţie, ceea ce m-a legitimat să
trag singur concluzia. Iar concluzia mea a fost aceea că, prin ororile
proferate în Politice, H.R. Patapievici n-a făcut decît să perpetueze
imaginea pe care o vedea zilnic în oglindă. Ceea ce - nu-i aşa? – îi mai
atenuează din impostură.
Problema este, am aflat mai târziu, că ceea ce a promovat directorul
ICR, prin acţiunile filialelor din străinătate, era cu adevărat de
nivelul insuportabilelor calificative adresate de el istoriei şi
culturii romîne. Deci, da, acele acţiuni ale lui Patapievici la New York
şi din alte oraşe ale lumii, meritau cuvintele aceluiaşi Patapievici
din Politice.
Şi nu pentru că aş respinge ab iniţio experimentul cultural şi
iconoclasmul, inclusiv în forma sacrilegiului pornografic pe care ICR
l-a promovat. Orice om este liber să experimenteze orice, dar nu pe
banii mei! Rostul Institutului Cultural Romîn era să pună în circulaţie
valorile confirmate ale culturii şi civilizaţiei romîneşti, valori pe
care lumea NU LE CUNOAŞTE. Eu, contribuabilul, am pretenţia, de la
institutul pe care-l subvenţionez, ca acesta să promoveze valorile
poporului din care fac parte, că de-aia plătesc! Fidias, Rembrandt,
Michelangelo, Rodin, Kafka, Shakespeare sunt repere spirituale care
fixează în conştiinţa umanităţii rangul cultural al ţărilor din care
provin. În ceea ce ne priveşte, la scară mondială, nici măcar nu se ştie
că Brâncuşi a fost român. Aici ar fi fost multe de făcut, pentru că
lista e mare şi începe cu Eminescu. Or, despre Eminescu, părerea lui
Patapievici a fost foarte clar exprimată (“cadavrul din debara”).
Dincolo de aceste consideraţii oarecum speculative, Horia Roman
Patapievici este chiar un impostor dovedit (un impostor cu papion,
care-l evocă, din păcate caricatural, pe Ion Raţiu). Şi el, şi colegul
său de la GDS, Sorin Antohi, au fost denunţaţi de laureata Nobel, Herta
Muller, că au beneficiat de burse post-doctorale fără să fie doctori. Institutul pentru Studii Avansate Wissenschaftskolleg zu Berlin le-a şters celor doi impostori titlurile de doctori închipuiţi de pe site-ul instituţiei.
Şi totuşi, HRP a primit, în cursul lunii martie, titlul de Doctor
Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara. Este deja un lanţ
de imposturi, care ar trebui să înceteze.
Autor: Miron Manega
No comments:
Post a Comment