Mărturii din închisoare

Voi reda în cele ce urmează un scurt fragment din cartea lui Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos". Este un fragment cutremurător care prezintă viaţa din celulă, o viaţă chinuită, însă trăită cu seninătate.

Timp de peste 20 de ani mi-a fost mereu foame si adeseori eram distrofic din cauza rnalnutritiei. Mi-a fost frig în toti anii aceia de închisoare. Am fost bãtut, chinuit si torturat ani de zile, pentru distrugerea rezistentei fizice si psihice [spirituale]. Am cunoscut direct înspãimântãtorul domeniu al trãirii sub limitele suportabilului. Ani întregi am fost amenintat cu moartea. Mi se cerea mereu „sufletul" din mine. Mi-au oferit adesea viata, preferând perspectiva mortii tocmai pentru a-mi salva sufletul, constiinta, integritatea si numai Dumnezeu m-a ferit de prãbusire. Nu existã om care sã poatã rezista tuturor acestor chinuri. Multi - multi ani, cam 15, am fost terorizat cu spectrul „reeducãrii " în scopul restructurãrii" mele si "spãlãrii creierului". Doar purtarea de grijã a lui Dumnezeu m-a salvat.

Am îndurat teroarea din partea temnicerilor, dar una si mai feroce din partea informatorilor si asasinilor din chiar rândurile detinutilor, care trecuserã de partea puterii politice.

Am cunoscut fiinte omenesti dezamãgite, cu expresii diavolesti pe chipurile lor si care sãvârseau fapte demonice. Am fost înconjurat de o atmosferã de tovãrãsie de demoni, care pendula între rãutate si criminalitate.

Am purtat de grijã unor oameni pe moarte: unii deznãdãjduiti, altii în stare de revoltã, altii calmi.

Am vãzut „sfinti" care radiau luminã, murind într-o atmosferã cereascã.

Am ascultat vorbind profesori, savanti, oameni de litere. Am învãtat mai mult decât într-o universitate.

Am cunoscut comunisti si am cunoscut evrei în închisoare; am cunoscut de asemenea din cei care fuseserã la putere.

Am îngrijit chiar pe generalul care fusese presedintele curtii militare care a pronuntat condamnarea mea. Mi-a fost dat ca sã-i închid ochii. Dupã ce îi servise pe stãpâni, fusese azvârlit si el în temnitã.

Am cunoscut burghezi si comunisti atât ca oameni liberi, cât si ca detinuti. Si pe toti i-am cernut prin Duhul lui Hristos în Care m-am strãduit toatã viata mea sã trãiesc. La capãtul acestei amare experiente numai Hristos rãmâne în mine viu, întreg si vesnic...