Pe urmele lui Carl Menger şi Eugen von Böhm-Bawerk, el a respins definitiv mecanicismul neoclasic, istorismul şi relativismul empirist, reconstruind sistematic teoria cooperării sociale bazate pe diviziunea muncii, în jurul conceptului-cheie de calcul antreprenorial de rentabilitate. Explicând solidaritatea monedei sănătoase cu instituţiile proprietăţii private, Mises a elucidat inflaţia ca proces insidios de redistribuire, destabilizare si dezintegrare socio-economică, imputabil politizării monedei şi a activităţilor bancare. Totodată, a demonstrat că abolirea proprietăţii private asupra factorilor de producţie face literalmente imposibile formarea preţurilor şi calculul antreprenorial în termeni monetari, aşa încât socialismul riguros implementat, departe de a permite planificarea economică - selecţia celor mai importante proiecte realizabile într-un sistem de diviziune a muncii, din perspectiva unui planificator central -, implică dezagregarea structurilor raţionale de producţie, până la nivelul celui mai abject primitivism. Iar menţinerea ideilor intervenţioniste, adică a ideilor socialiste neasumate consecvent, combinată cu frustrările populare induse recurent de imixtiunea statului în economie, tinde să instaureze, sau să restaureze, haosul socialist. Supravieţuirea civilizaţiei de tip occidental depinde, după Mises, de înţelegerea şi instituţionalizarea până la capăt a ordinii economice şi de drept a proprietăţii private.
Printre cele mai importante lucrări ale sale, se numără: Human Action. A Treatise on Economics (1949), numită de Murray N. Rothbard "biblia economică a omului civilizat," The Theory of Money and Credit (1912), Socialism (1922) şi Theory and History (1957).
Sursa: http://misesromania.org
No comments:
Post a Comment