Bucuria cea mai înaltă vine din jertfă. Doar când omul se jertfeşte se înrudeşte cu
Hristos, pentru că Hristos este jertfă.
Cât timp
omul rămâne el însuşi nu poate să devină om ceresc. Nu există viaţă
duhovnicească fără jertfă.
Mulţi
oameni nu se gândesc la eul lor, l-au zvârlit afară. Şi când îl aruncă afară,
atunci Hristos Se sălăşluieşte în ei.
Aruncă
afară eul tău, nu-l lua în considerţie şi harul lui Hristos se va sălăşlui în
tine.
Cât de
fericiţi de Dumnezeu sunt oamenii care-şi jertfesc toate ale lor! Când ne punem
în locul altora şi îi înţelegem, atunci ne înrudim cu Hristos. Viaţa
duhovnicească nu este plăcere.
Cel care nu
are jertfire, dăruire de sine, va avea doar bucurie şi întristare lumească.
Nu poate să simtă bucuria duhovnicească.
Dacă cerem
ceva lui Dumnezeu fără să jertfim altceva, cererea n-are valoare. Unul nu
mănâncă dulce ca Hristos să-i ajute pe cei care suferă din pricina zahărului,
sau nu doarme, ca Hristos să dea puţin somn celor care suferă de insonii.
Astfel omul se înrudeşte cu Dumnezeu. Şi atunci Dumnezeu îi dăruieşte harul
Lui.
Cei care-i
slujesc pe bolnavi, pe paralitici şi pe alţii, cu iubire şi răbdare, dacă au
păcate, acestea sunt şterse prin jertfa pe care o fac. Dacă nu au păcate, se
sfinţesc.
Moartea
suferită în război izbăveşte mult, pentru că cineva se jertfeşte ca să-i
ocrotescă pe alţii. Cei morţi în acest chip se fac următori lui Hristos şi sunt
cei mai mari eroi, deoarece chiar şi în moarte se înalţă.
… Nu există
o altă cale pentru lucrurile adevărate şi veşnice în afară de calea jertfei.
SURSA: Cuv. Paisie AGHIORITUL
(2009). Mica filocalie. Galaţi: Editura Egumeniţa. pp. 118-119.
No comments:
Post a Comment