Ce
să vă spun? Iubesc acest popor bun, blînd, omenos, pe spatele căruia
diplomaţii croiesc carte şi rezbele, zugrăvesc împărăţii despre cari lui
neci prin gînd nu-i trece, iubesc acest popor care nu serveşte decît de
catalici tuturor acelora ce se-nalţă la putere, popor nenorocit care
geme sub măreţia tuturor palatelor de gheaţă ce i le aşezăm pe umeri.
Pe
fruntea [lui] străinii scriu conspiraţiuni şi alianţe ruso-prusiene, pe
seama lui se croiesc revoluţiuni grandioase ale Orientului a căror fală
o duc vro trei indivizi, a căror martiriu şi dezonori le duce poporul,
sărmanul. Aţi făcut din o parte din oraş tirana celorlalte cinci părţi
ca s-aveţi alegători pe sprînceană, aţi scumpit hrana de toate zilele ca
s-aveţi alegătorii voştri, ca în urmă acei puţini alegători să vă dea
dreptul d-a vă croi diurne şi d-a împovăra într-un mod nemaiauzit în
România.
V-aş
fi iertat să vă serviţi [cu] neonestităţi personificate, cu faliţi
declaraţi, cu furi cunoscuţi de lume, cu nulităţi egale cu bestia, ca să
ajungeţi la un scop, dar să vă serviţi cu aceste maşine oarbe ca [să]
nu ajungeţi nicăiri — asta n-o pot înţelege ; pentru ca să vă retrageţi
în faţa unui care după voi nu are încrederea ţărei - asta iar nu o
înţeleg. În faţa unificărei patriei noastre sfîşiate, sîngerînde, vă
iertam chiar crima paricidiului, dar să ne omorîţi puţina încredere ce o
aveau puterile în noi, garanţia esistenţei noastre naţionale, pentru a
nu ajunge nicăiri - asta e crud. Apoi ne-aţi jucat guvernul în mîna unor
oameni dintre cari unii nu au doar alt merit decît că sînt sămînţa
urdorilor Fanarului sau alte cunoştinţe decît să facă fluturi de hîrtie
şi să... tacă.
Din MANUSCRISE (Manuscrisul 2264, 1877)
Autor: Mihai Eminescu
No comments:
Post a Comment