În toamna anului 2010, la invitaţia profesorului Florian Colceag, a venit în România (din Australia), Merrik Chatfield, unul dintre cei mai mari specialişti din lume în managementul crizelor. Prezenţa lui a trecut, evident, neobservată şi nesemnalată de presă. Singura publicaţie (online) care a făcut-o, totuşi, a fost CERTITUDINEA.
Merrik Chatfield conduce o echipă de experţi în managementul crizelor şi al dezastrelor de orice fel şi face asta de 36 de ani (în România nici nu se ştia până acum că există şi o astfel de formă management). Expertul australian a colaborat cu 40 de guverne din Asia, ţările din Pacific, America de Nord, Europa şi Orientul Mijlociu printre care: Afganistan, Australia, Bangladesh, Cambodgia, China, Timorul de Est, Fiji, Hong Kong, India, Indonezia, Iordania, Laos, Malaezia , Maldive, Mongolia, Myanmar, Nepal, Noua Zeelandă, Coreea de Nord, Pakistan, Papua Noua Guinee, Filipine, Samoa, Insulele Solomon, Sri Lanka, Suedia, Elveţia, Tadjikistan, Thailanda, Tonga, Tunisia, Turcia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Vietnam etc.
Scopul invitaţiei a fost iniţiativa lui Florian Colceag de a inaugura şi în România un institut de management al crizelor. Australianul a fost dus de profesor la Preşedinţie, la Parlament, la Guvern şi la o parte din opoziţie; a văzut, a „scanat”, şi-a luat notiţe şi s-a apucat de treabă împreună cu profesorul Florian Colceag.
La vremea aceea, îmi puneam următoarea întrebare retorică: pe mâna cui vor merge Preşedinţia şi Guvernul: pe mâna lui Merrick Chatfield, sau pe mâna lui Jeffrey Franks? Între timp am aflat...
Profesorul Colceag nu a renunţat la „utopia” lui de a salva România, mai ales că nu este o utopie decât în contextul actual. Dar, dacă acest context se va schimba (sau va pica), principiile elaborării programelor de management al crizelor sunt aceleaşi. Adică acestea:
1) colaborarea între instituţiile statului şi feedback-ul între acestea pe realizarea obiectivelor interdependente
2) dialogul public-privat în luarea deciziilor, precum şi obligativitatea studiilor de impact înaintea trecerii lor prin parlament
3) obligativitatea prin proceduri a trecerii proiectelor legislative sau a hotărârilor de guvern prin filtrul analizelor specialiştilor din domeniu în urma efectuării studiilor de impact
4) obligativitatea prin proceduri a transparenţei decizionale şi a responsabilităţii manageriale cu introducerea sistemului de penalităţi în cazul încălcării acestor principii
5) obligativitatea introducerii sistemului responsabilităţii corporatiste sociale şi de mediu şi a plăţii daunelor colaterale cu obligativitatea remedierii pagubelor şi refacerii echilibrelor, de două ori mai mari decât ce s-a produs
6) întărirea şi certificarea sistemului de policy making şi de continuitate al programelor de dezvoltare pe termen lung prin racolarea de specialişi în diferite domenii ce rămân stabili în sistem indiferent de fluctuaţiile politice
7) introducerea informatizării administraţiei şi a comunicării bazelor de date în vederea eficientizării procesului administrativ cu intensificarea securităţii datelor (programe e-administration şi e-governance)
8) introducerea managementului în timp real prin informatizare, contabilizare automată a proceselor, tablou de bord cu direcţiile urmate şi evaluate şi organizare prin portofolii de acţiuni concrete pentru situaţii diverse
9) introducerea mecanismelor moderne de management al calităţii atât în conceperea, administrarea cât şi în desfăşurarea proceselor
10) introducerea cu obigativitate a mecanismelor de inovare sustenabilă şi a programelor de formare a resurselor umane necesare implementării inovării
11) introducerea selecţiei în instituţiile centrale a personalului pe baza nivelului de competenţă, responsabilitate, calitate şi implicare profesională10) introducerea în obligaţiile statului a managementului crizelor şi dezastrelor precum şi a asigurării calităţii pe toate direcţiile şi domeniile administrate
12) introducerea mecanismelor de schimbare a factorilor politici sau administrativi ce dovedesc ineficienţă, iresponsabilitate sau incompetenţă pe parcursul mandatelor lor şi a obligativităţii evaluării capacităţilor intelectuale, profesionale, de rezistenţă la stres, a cunoaşterii situaţiilor şi a înţelegerii mecanismelor, a nivelului de competenţă profesională, a sănătăţii lor mintale sau morale înaintea aprobării lor la candidatura pentru posturile de mare răspundere din stat
13) încurajarea colaborărilor cu diaspora naţională în vederea extinderii nivelului de colaborare cu alte ţări pe diferite programe economice, de mediu, de securitate sau de alte tipuri
14) introducerea mecanismelor de eradicare a corupţiei instituţionale şi de luptă anti-mafia şi anti-infracţionalitate
15) introducerea obligaţiei de muncă în favoarea comunităţii pentru persoanele ce beneficiază de ajutor social, pe direcţiile neacoperite de suficiente fonduri precum reforestarea sau curăţirea mediului de deşeuri industriale sau menajere
16) organizarea, instruirea şi orientarea mijloacelor necesare pentru răspunsul la situaţii de urgenţă, crize sau dezastre naturale, introducerea în fabricaţie a produselor necesare pe piaţa liberă
17) orientarea fondurilor europene către domeniile strategice de ieşire din criză şi dezvoltare sustenabilă, admiterea solicitărilor pe baza unor criterii de profesionalism, experienţă şi capacitate de implementare
18) crearea de fonduri de garantare-contragarantare şi creditare necesare măririi vitezei de rulare a fondurilor şi care să fie accesibile tuturor deponenţilor
19) introducerea unui sistem eficient de feedback cu utilizatorii care să permită atît ajustarea în timp real a reglementărilor pentru eliminarea contradicţiilor sau redundanţelor cât şi acoperirea cu proceduri acolo unde nu există şi sunt necesare, mărind astfel fluenţa absorbţiei de fonduri europene
20) introducerea unor mecanisme de asigurare a fluxurilor financiare conform strategiilor de dezvoltare prin ministerele de resort
21) introducerea unor mecanisme de parteneriat public-privat la nivelul beneficiarilor direcţi necesare managementului în timp real ale situaţiilor nou create, modernizării treptate a infrasturilor şi ajustării sustenabile a reglementărilor
22) introducerea unor mecanisme de asigurare prin audit a rigorii utilizării banilor publici sau din fonduri externe, feedback şi corectare, percepţie a problemelor, necesităţilor reale, resurselor şi oportunităţilor
23) introducerea unui mecanism format din experţi din diferite domenii ce stabilesc urgenţele finanţabile, nivelul fondurilor direcţionate din bani publici sau fonduri externe către dezvoltare sustenabilă sau consum
24) crearea unei platforme de prezentare către utilizatori a informaţiilor publice şi de prezentare a drumurilor şi strategiilor ce trebuie îndeplinite pentru a se obţine fondurile necesare conform unor rigori prestabilite
25) dezvoltarea mecanismelor de forsight, prognoză şi proiectare de politici publice necesare validării tehnice a propunerilor de lege prin studii de impact şi propunerii de soluţii
26) crearea de birouri şi proceduri ce minimizează pierderea de timp inutil pentru beneficiar în intereacţiunea cu administraţia cu ajutorul tehnicilor informatice, corelării bazelor de date la nivel instituţional şi dezvoltării de birouri specializate capabile să răspundă la toate solicitările necesare rezolvării unor probleme sau dezvoltării unor afaceri
27) introducerea unui sistem eficient de feedback cu beneficiarii diverselor servicii, produse sau servicii administrative care să permită atît informarea la zi şi educarea consumatorilor şi beneficiarilor, cât şi realizarea unor mecanisme de gestionare a calităţii şi de corectare a abuzurilor sau ilegalităţilor în toate domeniile şi direcţiile administrate de stat
No comments:
Post a Comment