BOCETUL LUI IOAN CEL FĂRĂ DE MORMÂNT
versuri de Adrian Păunescu
Ioane, Ioane, Ioane, Ioane,
Ai murit ca milioane,
Gloanţe trupul tău l-au frânt
Ioane, fără de mormânt.
Ioane, ai murit soldat,
Unde te-or fi îngropat,
Că-ţi rămase Ţara oarbă
Să întrebe-un fir de iarbă:
„Unde-i Ion, copilul meu
Care m-a iubit mereu,
Care nu s-a dus cu duşii,
Care s-a bătut cu ruşii?”.
Cine să răspundă, cine
Ţării sale îi fu bine,
C-au venit oştiri străine
Precum noaptea nopţii vine
Ne-au scos morţii din morminte,
Ne-au distrus biserici sfinte
Şi apoi ne-au dat pe noi
Cu un secol înapoi
Şi în tine, Ioane dragă,
Au pus potera să tragă
Tu te-ai stins netemător
Şi privind în ochii lor.
Refren:
Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,
Dar istoria, proscrisa,
Iarăşi adevăr promis-a
De la Nistru pân-la Tisa!
Ei mureau de frica ta,
Arma-n mâini le tremura,
Ioane, fără de stăpân,
Ioane, Mareşal Român.
Uite Vreme cum mai trece,
Vine ceasul doisprezece,
Iarăşi cântă-n steaguri cuci,
Neamul tău e la răscruci.
Nu dorim decât atât:
Să aflăm numaidecât
Unde ţi-i mormantul, Ioane,
Între-atâtea milioane,
Vrem să-ţi punem flori pe el
Şi umbruţă de drapel...
Să dormi, Ioane, liniştit,
Neamul tău nu a murit!...
Numele ţi-l spunem iar
Pe când orice calendar
Simte poza umbrei tale,
Mareşale, Mareşale.
Refren:
Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,
Dar istoria, proscrisa,
Iarăşi adevăr promis-a
De la Nistru pân-la Tisa!
Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/clubul-presei-transatlantice/view/bocetul-lui-ioan-cel-fArA-de-mormant
No comments:
Post a Comment