„Sfântul Marcu ne spune despre crucea încercărilor, că pentru trei pricini vin asupra noastră:
1. Ca pedeapsă pentru păcatele săvârşite;
2. Pentru ferirea de cele ce altfel le-am face;
3. Pentru întărirea virtuţii;... virtutea necercată în necazuri nu este întărită”.
Iar din scrierile, cuvintele şi viaţa Părintelui Arsenie deducem că în viaţa pământească omul are trei cruci de purtat:
1. Crucea de prevenire (ferire), prin care Dumnezeu ne ţine departe de ispite şi păcate
2. Crucea de îndreptare (ispăşire, pedeapsă), prin care plătim pentru păcatele făcute sau moştenite;
3. Crucea de întărire (jertfă), prin care ne dăruim aproapelui, prin care trăim şi chiar murim pentru aproapele. Aceasta e crucea creştinului. Numai cine iubeşte pe aproapele este creştin adevărat (In. 13, 35). Iar a ne jertfi pentru aproapele înseamnă a ne înmulţi talanţii pe care ni i-a dat Dumnezeu „spre folosul tuturor” (1 Pt.4, 10), talanţii destinului.
Cine-Şi îngroapă talanţii în pământul inimii (în subconştient), în întumericul egoismului (al lenei, indiferenţei şi uitării), nu ajunge la crucea de jertfă, ci din contra, tâlhăresc viaţa aproapelui precum cei doi tâlhari răstigniţi în stânga şi în dreapta lui Iisus.
Observăm că aceste trei cruci sunt asemenea unui tratament pe care Dumnezeu ni-l administrează pentru a ne lecui de bolile sufleteşti şi care are trei trepte: prevenirea apariţei bolii, îndreptarea (însănătoşirea) şi întărirea sufletului.
Sursa: O sinteză a lucrării Părintelui Arsenie BOCA, p. 408.
No comments:
Post a Comment