Iubirea. Aia cand simti ca o sa cada cerul pe tine.
Aia cand el si ea au murit, la putina vreme unul dupa altul, tinandu-se
de maini. Dupa 72 de ani de casnicie.
Aia cand nerabdatoare ea iesea in fiecare zi la poarta sa il astepte,
dupa zeci de ani de casnicie. Ii era parca si mai dor, in fiecare zi.
Aia cand ea abia astepta sa ii pregateasca pranzul si sa i-l duca in
camp. La fel ca in fiecare zi din ultimii zeci de ani. Iar el se lumina
cand o vedea aparand in drum. Si ii dadea florile pe care i le culesese.
La fel ca in fiecare zi. Din ultimii zeci de ani.
Aia cand el a stat in inchisoare si ea l-a asteptat zeci de ani fara sa i
se para ca face ceva deosebit. Fericita sa il stie viu. Aia cand el a
murit, dar ea refuzat sa creada ca e adevarat. Pentru ca in ochii ei, el
nu putea muri, sau daca ar fi murit, sigur putea sa invie. El nu era un
om obisnuit...
Iubirea aia care e dincolo de lume. Si dincolo de moarte. Iubirea aia
cand simti ca cerul se pravaleste in tine. Si, ce minune! incape tot!
Aia!
No comments:
Post a Comment