„Ar trebui ca fiecare om, indiferent de religia sau chiar ateu, să se
gândească că ar putea ajunge la un moment dat în faţa unui judecător
atotputernic şi întreaga lui viaţă cu bune şi rele va fi analizată şi
cântărită. Şi acest judecător în loc să dea o sentinţă te va întreba simplu:
-
Ce vrei?
Şi fiecare va fi liber să ceară ce-şi
doreşte mai mult.
Iată cum m-am pregătit eu pentru acel
moment care sunt convins că va veni:
RUGĂCIUNE
Aş vrea să fiu albina care
Adună zâmbetul din floare
Şi-apoi cu roiul împreună
Să dărui lumii Voia Bună.
Aş vrea să fiu şi harnica furnică
Ce zilnic duce la ai săi
O
dată cu fărâma mult iubită
Şi Mulţumirea muncii ei.
Aş vrea să fiu şi omul care
Sfinţeşte locul cu sudoare
Tot ce atinge prinde a căuta
Şi poate astfel vieţii Sens să-i dea.
Pentru fiecare dintre noi împlinirea
dorinţei va fi propria răsplată sau pedeapsă”.
Sursa: Ioan Nicolescu "Eseu despre credinţă. Manual de supravieţuire", Editura Lucman, Bucureşti, 2013 (pag. 131-132)
No comments:
Post a Comment