Un nou proiect

www.nouaconstitutie.ro

Declaraţie de intenţii privind revizuirea Constitutiei

Dacă ar fi să răspundem la întrebarea “Este Constituţia României europeană?” putem să conchidem, în ton cu aprecierile specialiştilor din occident, de altfel, că avem o lege fundamentală care concordă, în linii generale, cu reglementările similare existente în lumea civilizată. Dacă însă, vom privi critic acest elaborat, intitulat Constituţia României, vom putea constata trei categorii de mecanisme care, în continuu vor genera, prin simpla lor existeţă, conflicte, conlucrare confuză, responsabilităţi şi competenţe dispersate incoerent etc., şi toate acestea pe fondul lipsei acute de preocupare pentru o abordare sistemică. Cele trei categorii de mecanisme constituţionale deficitare decurg din faptul că:

• principiile constituţionale au fost proiectate fără să se ţină cont de cerinţele manageriale fundamentale precum evitarea dublei subordonări şi a suprapunerilor de competenţe, principiul eficienţei şi eficacităţii, definirea deficitară a rolurilor şi a raporturilor dintre actori etc.;
• principiile gererale de conducere ştiinţifică, precum definirea echilibrată a funcţiilor, contrabalansarea responsabilităţilor cu competenţele, unitatea de comandă şi acţiune (vezi bicefalismul executivului) sunt eludate;
• textul abundă în generalizări excesive, neconcordanţe, neclaritate în exprimare, redundanţe, insuficienta sistematizare a textului, lipsa unor reglemntări importante precum cea privind administraţia publică locală etc.

Legea fundamentală, aşa cum se prezintă aceasta la un moment dat, reflectă nivelul de claritate al mentalului colectiv din ţara respectivă. Prin prisma acestui postulat se pot explica multe dintre stările conflictuale care au măcinat societatea românească în ultimii ani. Este vizibilă, după opinia noastră, incapacitatea actualelor mecanisme constituţionale de a impune dictatul “Înţelepciunii” (sistemul puterii legislative) asupra “Puterii” (sistemul Executiv) şi aceasta prin medierea “Justiţiei” (sistemul puterii judecătoreşti), a dreptăţii şi adevărului.
Aşadar, actuala Constituţie a Romaniei, inspirata din Constitutia elaborată in 1923, s-a dovedit a fi un cadru ce crează numeroase disfuncţii în viata social-economica şi politica a ţării. Constituţia noastră din 1991, revizuită superficial în 2003, cosmetizată doar, am putea spune, a rezultat deopotrivă, din condiţionările istorice, politice şi socio-economice specifice şi din negocierile care au avut loc între actorii momentului şi mai puţin ca un derivat al unui demers coerent şi unitar de documentare ştiinţifică. Comisiile care au produs aceste constituţii după care se derulează întreg procesul democratic din România nu au fost preocupate să stabilească principiile, valorile şi scopurile fundamentale, ca fiind pilonul central în funcţie de care se stabilesc toate responsabilităţile, competenţele şi atribuţiile principalilor actori, precum şi raporturile (relaţiile) dintre aceştia. La vremea respectivă, membrii acestor comisii nu aveau nici cultura constituţională necesară şi nici deprinderea de a proiecta un ansamblu de temeiuri juridice fundamentale care să fie în măsură să asigure primatul “Înţelepciunii” în societatea românească. În lipsa acestor elemente s-a apelat la o abordare comparatistă, încercându-se “altoirea” unor precepte luate la întâmplare, din alte legislaţii, pe trunchiul firav al tradiţiei şi jurisdicţiei autohtone în materia constituţionalităţii
Prin principiile şi regulile fundamentale pe care le impune, constituţia unei ţări democratice ar trebui, înainte de toate, să proclame solemn un concentrat de înţelepciune capabil să direcţioneze întregul efort şi proces democratic spre valori şi scopuri generale unanim recunoscute. În concepţia noastră, Constituţia trebuie să asigure contrabalansarea puterii executive printr-un sistem legislativ unitar şi coerent, astfel încât să se constituie temeiul fundamental pe care se bazează orice demers de descurajarea şi contracararea abuzurilor, exceselor şi discriminărilor. Din acest piramidion numit Constituţie ar trebui să decurgă apoi, logic şi coerent, întregul sistem legislativ şi, în primul rând, legile organice, acele reglementări promulgate în continuarea firească a prevederilor constituţionale.
Conştientizându-se din ce în ce mai pregnant în societatea civilă, carenţele Constituţiei actuale a României, tot mai multe voci, între care unele foarte avizate în materia Dreptului constituţional, susţin o iniţiativă de revizuirea Legii fundamentale. În acest context, ne alăturăm şi noi efortului de a se statua o soluţie constituţională mai adecvată actualului context în care evoluează ţara noastră ca membră a Uniunii Europene şi a Tratatului Atlanticului de Nord, NATO.
Proiectul de constituţie propus de noi a fost elaborat cu respect pentru viziunea sistemică, stricta separare a puterilor în stat, grijă pentru impunerea cooperării între autorităţile independente ca unică modalitate de a se eradica conflictele inutile şi de a se evita irosirea resurselor. Acest proiect este susţinut, de asemenea, în intenţia de a se asigurare preponderenţa sistemului de principii, valori şi scopuri fundamentale. În acest sens s-a urmărit ca:
1. responsabilitatea, competenta şi calitatea să se regăsească în atribuţiile specifice fiecărui post important în stat;
2. atribuţiile specifice să fie clar definite, să răspundă nevoilor curente şi de perspectiva, evitîndu-se suprapunerea acestora, precum şi eliminarea exceselor, discriminărilor şi a privilegiilor etc.;
3. autorităţile din compunerea celor trei puteri ale statului să coopereze între ele, precum şi cu societatea civilă pentru a se asigura diagnosticarea rapidă a situaţiilor deosebite şi remediere lor;
4. sistemul de reglementări constituţionale să acopere domeniile de baza, generatoare, la rândul lor, de subdomenii, direcţii şi de noi dimensiuni socio-economice şi politice aflate în expansiune;
5. specificarea mecanismelor de identificare, extindere de atributii sau desfiintare să se proiecteze pentru a se favoriza flexibilitatea şi continua adaptare la cerinţele mediului intern şi internaţional;
6. creşterea profesionalismului demnitarilor şi a funcţionarilor de stat angajaţi în autorităţile din compunerea celor trei puteri în stat pentru a se asigura portofolii complete de alternative, precum si grafuri cu drumuri selectate specific necesare soluţionării problemelor;
7. creşterea nivelului de responsabilizare a demnitarilor şi a funcţionarilor de stat angajaţi în autorităţile din compunerea celor trei puteri în stat functionarilor de stat cu accent pe amplificarea gradului de expertiza;
8. explicitarea fişelor de post pentru fiecare actor, ocupant al unei funcţiie importante în cadrul puterilor statului, astfel încât să se stabilească mecanisme mai exacte de selecţie, specializările necesare şi răspunderile ce se impun a fi asumate;
9. existenţa de mecanisme de corecţie şi auto-reglaj pe reţea menite să asigure diminuarea corupţiei, discriminărilor şi privilegiilor în sistemul puterilor statului;
10. emanciparea populaţiei privind cunoaşterea şi nivelul de trai, precum şi în ce priveşte mediul de existenţa favorizant pentru creşterea şi utilizarea capabilităţilor şi resurselor proprii necesare dezvoltării durabile şi sustenabile a României.