“Doar tu imi trebuiesti, doar tu!”- repete
acestea inima-mi deapururi, pe-ndelete.
Dorinti ce zi si noapte-mi dau tarcoale –
sunt calpe toate, pana-n samburi goale.
Cum noaptea- ascunde-n intunericul din sine
nestavilita ei cerinta de lumina -
chiar astfel din adancul meu, din mine,
rasuna cantecul:
“De tine am nevoie, doar de tine!”
Si cum furtuna-si vrea sfarsitul in tacere,
chiar cand tacerea o loveste cu putere -
revolta mea loveste-n dragostea de tine,
si totusi striga:
“Pe tine doar te vrea, pe tine!”
(Rabindranath Tagore)
acestea inima-mi deapururi, pe-ndelete.
Dorinti ce zi si noapte-mi dau tarcoale –
sunt calpe toate, pana-n samburi goale.
Cum noaptea- ascunde-n intunericul din sine
nestavilita ei cerinta de lumina -
chiar astfel din adancul meu, din mine,
rasuna cantecul:
“De tine am nevoie, doar de tine!”
Si cum furtuna-si vrea sfarsitul in tacere,
chiar cand tacerea o loveste cu putere -
revolta mea loveste-n dragostea de tine,
si totusi striga:
“Pe tine doar te vrea, pe tine!”
(Rabindranath Tagore)
No comments:
Post a Comment