Tuesday, June 30, 2009
Monday, June 29, 2009
Sunday, June 28, 2009
România, în zodia mediocrităţii
Mari valori româneşti
Saturday, June 27, 2009
Neil Sedaka - Amarillo
Friday, June 26, 2009
Profesorul Ilie Badescu la conferinta "Dictatura si Martiraj"
Thursday, June 25, 2009
Documentar despre Obama
Cei douăzeci şi doi sau cultura de performanţă
Un tînăr poet francez trimite lui Paul Valery un manuscris cu versuri. Valery îi răspunde:
„Domnule, nu ai talent. Poate ai geniu, dar la aşa ceva nu mă pricep.”
Numai că tocmai la aşa ceva ar trebui să se priceapă măcar cîţiva, în sînul unei culturi naţionale. Căci dacă există sport de performanţă care, ne încîntă ca spectacol şi atîta tot, cu atît mai mult există cultură de performanţă care, fie că ne încîntă ori nu, mută din loc bolovanii, cu noi cu tot. Iar în măsura în care performanţele culturii – fie că este vorba de mari invenţii, de mari idei, forme de organizare şi manifestare socială sau mari creaţii – hotărăsc de afirmarea şi supravieţuirea popoarelor, este bine să reflectăm puţin asupra felului cum se produc ele. Unele performanţe ale culturii se obţin neştiut. Limba română, între alte cîteva, este prin ea însăşi şi o performanţă culturală. Anumite forme de organizare şi manifestare ale vieţii satului au reprezentat, în trecut, o performanţă. Folclorul este una la nivelul ultim al creaţiei, cîteodată. Dacă trebuie să credem că performanţele culturii ţin de genialitatea inventivă şi creatoare, atunci în cazul lor a fost activă o genialitate difuză. Dar genialitatea este concentrată în persoane, atunci cînd performanţele nu sunt anonime, ca în ceasul nostru istoric. Cum s-o descoperi şi cum s-o valorifici? În speţă, în ce fel să pregăteşti şi să faci rodnice creierele tinere, aşa cum valorificăm păcura, gazele, papura, pînă şi deşeurile? Este probabil că în sînul celor 22 milioane de români din ceasul de faţă se află douăzeci şi doi de tineri – adică unul la un milion – cu o înzestrare absolut excepţională. Nu e nevoie de mai mult, într-o ţară unde inteligenţa şi desigur rîvna nu lipsesc spre a împlini toate nevoile materiale şi spirituale ale ceasului. Dar întrebarea este nu numai cum să-i găseşti pe cei 22, ci mai ales cum să faci ca virtualitatea să devină act. Ar fi simplu de încercat ca la armată: „Să iasă din rînd cei care cred că sunt excepţionali”. Ne-am trezi însă cu prea mulţi candidaţi, astfel că totul ar fi de luat de la început. Iar dacă Paul Valery are dreptate şi nimeni nu se pricepe în materie de geniu, atunci n-am putea alege nici dintre cei mulţi, nici dintre cei puţini. Din fericire, vorba lui Valery nu e concludentă (poate el însuşi n-avea decît talent, nu şi geniu), iar alţi mari performeri culturali ne-au spus lucruri mai încurajatoare pentru detectarea şi valorificarea tinerilor de excepţie. Un Edison, dacă nu ne înşelăm, a spus: geniu înseamnă 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie. Totul se schimbă, dintr-odată. Atunci intervenţia de afară nu numai că e posibilă, dar devine şi obligatorie: apare antrenorul. Căci totul în cultura de performanţă, poate, se întîmplă ca în sportul de performanţă, sub acţiunea unui antrenor. Acesta, într-adevăr, ştie să facă pe cineva să transpire. În cultura de performanţă, poate mai mult decît în sport şi în orice caz pe o perioadă mai lungă (pe parcursul unei vieţi, în definitiv), candidatul la performanţă trebuie să transpire. Cineva povestea că, la un mare hotel din Elveţia, a trebuit să reclame direcţiei pe vecinul său de cameră, care cînta cam mult la pian şi nici măcar nu cînta ceva ca lumea, ci făcea mai mult game. „Este Rubinstein”, a explicat directorul hotelului. La peste 70 de ani, Rubinstein continua să facă game, aşadar să transpire.
Îţi este milă de cîte o fetiţă ori de cîte un tînăr atlet că trebuie să petreacă o bună parte din „anii cei frumoşi” (chiar aşa de frumoşi, fără modelarea pentru restul vieţii, cum sunt adesea?) ca sub rigorile unui ordin medieval. Şi poate ne-ar cuprinde mila în faţa unui tînăr înzestrat, să-l vedem osîndit pe viaţă la rigorile culturii, mai ales că nu poţi fi niciodată sigur de rezultat şi trebuie să antrenezi nu 22, ci cîteva sute. Dar tocmai aceasta deosebeşte vorba lui Valery de a lui Edison: căci unul ar vrea să ştie dintr-odată cine este genial, pe cînd Edison spune: abia la urmă, după ce omul a transpirat îndelung, se poate ivi miracolul care contribuie să trimită înainte popoarele şi istoria. Iar pentru aceasta trebuie antrenori. Profesorii predau regula, nu excepţia şi, de altfel, ei nu se pot devota unui singur ucenic; nu-l pot urmări ceas de ceas, pînă şi în somnul lui. Altcineva, chiar incomparabila instituţie a familiei, ce competenţă sau ce cutezanţă au? «Nu încerca prea mult, spune tînărului familia; stai lîngă mal, dacă vrei să-ţi fie bine.» Dar antrenorul este din alt aluat; îndrăgind şi el, ca un părinte, pe tînăr, îi spune: «Aruncă-te în larg, n-ai să te îneci.»
Atunci, unde ne sunt antrenorii? Dar ei sunt de pe acum prezenţi, şi cu siguranţă sunt mai mulţi decît cei de antrenat, în cultură. Românul are vocaţie de antrenor. A stat destul pe margine, de-a lungul istoriei, şi a văzut cum se îneacă alţii. Şi oricum, este mai uşor să ştii cum trebuie făcut un lucru decît să-l faci. Antrenori buni, de altfel, pot fi de-a dreptul cei care au obţinut ei înşişi o performanţă. Profesorul medic Palade, cel cu premiul Nobel, a antrenat pare-se echipa Institutului de Biologie, nou înfiinţat, în aşa fel, încît ne facem iluzia că am putea lua un nou premiu Nobel, într-o bună zi. Sau Mircea Eliade ar putea oricînd pune pe lume mari orientalişti, dacă ne-am convinge că ţara noastră – singura din Europa deschisă cultural atît către Orient, cît şi către Occident – ar fi datoare să dea lumii de mîine o excepţională echipă de interpreţi; căci reclamă şi mijlocirea spirituală puţină genialitate.
Dar nu ne gîndim atît la antrenorii de excepţie, pentru tinerii de excepţie, cît la acei mari antrenori umili, care să urmărească zi de zi cum creşte firul de grîu. I-am numit cîndva: ploaia, ploaia aceea de toamnă, care nu ştie nimic despre culesuri. Dacă am putea găsi sămînţa cea bună! Douăzeci şi două de boabe numai ! (Constantin Noica)
Tuesday, June 23, 2009
Rugăciunea din amurg- de Nichifor Crainic
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei.
Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg.
Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte.
Putin în fiecare, în toti am fost intreg.
De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane?
Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti.
Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pamantul incununa:
Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna
Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.
Nichifor Crainic-Scrisoare către părintele Arsenie Boca
Iubite părinte Arsenie,
A fost o vreme când te-am ştiut pictor de suflete după modelul Domnului nostru Iisus Hristos. Ce vreme înălţătoare când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir! O fi fost aşa de la Dumnezeu ca toată acea bulboană spirituală uriaşă să se desumfle la comandă ca şi cum n-ar fi fost?
Ceea ce am admirat la Sfinţia Ta e că nu te-ai lăsat. Din zugrav de suflete, fericite să se modeleze după Domnul tuturor, iată-te zugrav de biserici, adică al celor ce poartă pe chipurile cuvioase reflexul desăvârşirii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mângâiere, acum când nu mai ai prilejul să desăvârşeşti pe aspiranţi, să poţi mângâia cu penelul pe cei desăvârşiţi pentru a-i da pildă pe zidurile sacre.
Mica biserică de la Drăgănescu are norocul să simtă pe zidurile ei zugrăvite predicile fierbinţi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus.
E o pictură nouă ca şi predica de atunci.
Nimic întunecat în această primăvară care îmbracă cu plai înflorit bolţile bisericii. E o lumină de tonuri deschise către lume ca spiritul şi chipul Mântuitorului coborât să ne aducă lumina de sus, ce iradiază din pictura Sfinţiei Tale. E un stil nou, e o pictură nouă, după viziunea nouă pe care o porţi în suflet.
Pictura sacră e istoria în imagini a vieţii Mântuitorului şi a celor transfiguraţi de El. Adică imaginea raiului. Sfinţia Ta ai înţeles să faci o pictură transfigurată în nuanţe clare şi deschise, paradiziace pentru a sugera lumea feerică de dincolo. Biserica de la Drăgănescu iradiază lumina raiului. Ceea ce domină în ea până acum e imaginea Maicii Domnului. Cea care ocroteşte biserica din bolta altarului e pur şi simplu magnifică în milostivirea ei de mijlocitoare a lumii către dumnezeescul ei Fiu. Cea care pluteşte vizionar peste Sinodul de la Efes e făcută din atâtea nuanţe şi numai din nuanţe încât nici nu pare pictură, ci o apariţie vaporoasă şi diafană care, cu cerescul Prunc în braţe, apare să întărească pe sinodali că ea e într-adevăr Maica lui Dumnezeu – Theotokos.
Noica despre sufletul românesc
In orice caz, eternitatea romaneasca despre care vorbesc este de acest tip.
Nu o plenitudine istorica, nu realizari majore - pe care neamul nostru nici n-ar fi avut cand sa le infaptuiasca - dau garantia duratei; ci sentimentul ca, in fond, exista un plan fata de care toata framantarea istorica este irosire si pierdere.
Dar - si aici e aspectul nou fata de tanguirea biblica - neamul romanesc e si el, intr-un fel, solidar cu acel plan neschimbator.
I se intampla si lui multe, se framanta ceva in marginea lui, in inima lui, peste trupul lui chiar - dar el ramane neschimbat.
«Trece si asta» e una din cele mai curente vorbe romanesti. Neamul nostru ramane pentru ca si el participa, in felul lui, la eternitatea fiintei."
Noica despre şcoală
... Stari de spirit, asta trebuie dat altora; nu continuturi, nu sfaturi, nu invataturi."
Sunday, June 21, 2009
Andre Rieu & 3 year old violinist, Akim Camara 2005
Despre lumea actuală
Spre un nou medievalism economic
Nu întîmplător, în volum au fost inserate şi consemnări ale unor mici discursuri ocazionale sau cuvinte adresate presei. Ele dau seamă despre "atmosfera ierarhiei" şi despre ideea de colegialitate care dominau categoric lumea activă a anilor 30, ce ne poate părea azi de-a dreptul improbabilă. Cei ce admiră paginile înaripate ale lui Mircea Vulcănescu pe tema dimensiunilor spirituale, filosofice ale naţionalului vor afla acum - sperăm - că ele nu au fost doar rodul unor meditaţii inspirate. Soclul lor - multă lectură, multă experienţă, multă muncă - este deplin vizibil în acest volum.
Din cuprins: Revanşa tîrzie a lui Mircea Vulcănescu - cuvînt înainte de Toma Roman / Mircea Vulcănescu: Viaţa, coordonate spirituale şi economice, repere bibliografice (1904-2009) / Spre un nou medievalism economic / Gospodăria ţărănească şi problemele pe care le pune statisticienilor / Bonurile de impozite ca mijloc de lichidare a datoriilor arierate ale statului / Balanţa comercială a României / Carteluri, politică liberală şi dictatură economică / Însemnări pentru industrializarea României / Între Londra şi Washington / Locul României în economia mondială / Economia de război / Problemele economiei româneşti după al doilea război mondial / Indice de nume
Sursa: http://www.librariasophia.ro
Mărturii din închisoare
Timp de peste 20 de ani mi-a fost mereu foame si adeseori eram distrofic din cauza rnalnutritiei. Mi-a fost frig în toti anii aceia de închisoare. Am fost bãtut, chinuit si torturat ani de zile, pentru distrugerea rezistentei fizice si psihice [spirituale]. Am cunoscut direct înspãimântãtorul domeniu al trãirii sub limitele suportabilului. Ani întregi am fost amenintat cu moartea. Mi se cerea mereu „sufletul" din mine. Mi-au oferit adesea viata, preferând perspectiva mortii tocmai pentru a-mi salva sufletul, constiinta, integritatea si numai Dumnezeu m-a ferit de prãbusire. Nu existã om care sã poatã rezista tuturor acestor chinuri. Multi - multi ani, cam 15, am fost terorizat cu spectrul „reeducãrii " în scopul restructurãrii" mele si "spãlãrii creierului". Doar purtarea de grijã a lui Dumnezeu m-a salvat.
Am îndurat teroarea din partea temnicerilor, dar una si mai feroce din partea informatorilor si asasinilor din chiar rândurile detinutilor, care trecuserã de partea puterii politice.
Am cunoscut fiinte omenesti dezamãgite, cu expresii diavolesti pe chipurile lor si care sãvârseau fapte demonice. Am fost înconjurat de o atmosferã de tovãrãsie de demoni, care pendula între rãutate si criminalitate.
Am purtat de grijã unor oameni pe moarte: unii deznãdãjduiti, altii în stare de revoltã, altii calmi.
Am vãzut „sfinti" care radiau luminã, murind într-o atmosferã cereascã.
Am ascultat vorbind profesori, savanti, oameni de litere. Am învãtat mai mult decât într-o universitate.
Am cunoscut comunisti si am cunoscut evrei în închisoare; am cunoscut de asemenea din cei care fuseserã la putere.
Am îngrijit chiar pe generalul care fusese presedintele curtii militare care a pronuntat condamnarea mea. Mi-a fost dat ca sã-i închid ochii. Dupã ce îi servise pe stãpâni, fusese azvârlit si el în temnitã.
Am cunoscut burghezi si comunisti atât ca oameni liberi, cât si ca detinuti. Si pe toti i-am cernut prin Duhul lui Hristos în Care m-am strãduit toatã viata mea sã trãiesc. La capãtul acestei amare experiente numai Hristos rãmâne în mine viu, întreg si vesnic...
Saturday, June 20, 2009
3000 de români învaţă la universităţile din SUA
Sursa: http://www.profesiionline.ro
Friday, June 19, 2009
Despre libertinajul sexual
Thursday, June 18, 2009
André Rieu - Live in Vienna
André Rieu New York Memories - Live at Radio City Music Hall
Home- un film de substanţă
The stakes are high for us and our children. Everyone should take part in the effort, and HOME has been conceived to take a message of mobilization out to every human being.
For this purpose, HOME needs to be free. A patron, the PPR Group, made this possible. EuropaCorp, the distributor, also pledged not to make any profit because Home is a non-profit film.
HOME has been made for you : share it! And act for the planet.
Yann Arthus-Bertrand
Îl puteţi urmări în întregime pe youtube. Vizionare plăcută!
The Coming Generational Storm: What You Need to Know about America’s Economic Future
Tuesday, June 16, 2009
Monday, June 15, 2009
Collective Intelligence
Thomas Malone’s Center for Collective Intelligence examines such evolving intelligent systems as Wikipedia, which relies on a veritable army of volunteers to “create a high quality product with almost no centralized control,” and Google, with its technology “harvesting knowledge” and serving up answers to a vast audience of seekers. While a crowd doesn’t guarantee the best solution to a problem, Malone sees opportunities in “prediction markets,” where humans, with the computational help of computers, predict things with greater accuracy than single experts, whether in electoral politics, or in medical diagnostics. Malone’s research is also attempting to set up metrics to measure the intelligence of these new human group-machine hybrids, and ways of applying collective decision making to climate change policy.
Alex (Sandy) Pentland performed a unique experiment in a large German bank, tagging its employees with special badges that tracked individuals’ interactions, down to head nodding, body language, and tone of voice. His research, conducted over a month, looked at how face to face interactions played into the overall organizational flow. The patterns he uncovered in the data collected from his name badges and from email and more traditional documentation, demonstrated the significance of social dynamics in workplace productivity. Certain individuals acted as information bottlenecks; others as polarizers, group thinkers, or gossip mongers. Pentland shared information about these patterns of communication with individuals. “Rather than think of this as big brother,” says Pentland, “think of this as a personal intelligence tool that collectively produces better results.” Related technology might be able to detect depression by examining a person’s patterns of socialization.
Karim R. Lakhani says he “stumbled into collective intelligence and distributed information systems as a puzzle.” While trying to market his large corporation’s medical imaging system, he discovered that a small Canadian group had “leapfrogged” his R&D team. A community of radiologists and physicists pooled their expertise to improve imaging technology, and beat a large, centralized lab. Since that time, Lakhani has pursued other examples of decentralized groups of people with a wide range of motivations, efficiently cracking complex problems-- from the open source software community, to biotech labs and entrepreneurial ventures. A T-shirt company, Threadless, asks its online community of a half million to submit T-shirt designs, and vote on them. The best scoring designs go into production. Sales are closing in on 1.5 million shirts at $20 a pop. Says Lakhani, “One hope of collective intelligence is that it takes the distributed and sticky pockets of knowledge that exist in the world and finds ways to aggregate them for us.”
Planificarea sau despre cum să fii eficient
Succesul nu vine de obicei din întâmplare. Este recunoscut faptul că el apare ca urmare firească a urmăririi unui plan.
Planificarea este cea care te conduce din locul în care te afli înspre locul în care doreşti să ajungi. Din păcate oamenii îşi găsesc rareori suficient timp pentru a gândi sau planifica ceva.
Dacă planul tău nu decurge aşa cum ai stabilit acest lucru nu înseamnă că el este cu totul nereuşit. Este posibil ca una dintre etape să fi fost concepută incorect. Voi face o scurtă trecere în revistă a etapelor necesare unei planificări corecte:
- cunoaşterea punctului de plecare;
- stabilirea scopurilor;
- urmărirea îndeplinirii planului;
- planificarea în timp a activităţilor;
- măsurarea rezultatelor.
Dacă vom planifica cu adevărat lucrurile, eficienţa nu va întârzia să apară. Succes!
The Future of Work
Promovări regionale de executivi români
O altă promovare importantă este cea a lui Cătălin Radu, seful operaţiunilor din România pentru Bayer, ca director de marketing pe una dintre diviziile din regiune care cuprinde Romania, zona Balcanilor, Africa, Rusia, şi zona Golfului. Radu, 37 de ani, a intrat în grupul german, în momentul în care Bayer a cumpărat Schering Pharma in 2006, unde ocupa poziţia de director general.
Radu se alatura altor doi manageri romani care lucreaza in strainatate in farma. Astfel, Adrian Careţu, fostul şef al Merck Sharp & Dohme Romania, a fost numit director de vânzări pentru Franţa în 2007, iar anul trecut Horia Vîlcu, directorul general al Walmark România, a preluat conducerea filialei din Franţa.
Sursa: http://www.profesiionline.ro
Sunday, June 14, 2009
Emisiunea "Din curtea şcolii"
Florian Colceag: presedinte IRSCA Gifted Education si EDUGATE, expert international in educatia excelentei
Marian Stas: presedinte CODECS
Kristof Lajos: Director Editorial Revista Excelenta, asist. cercetare Educatia excelentei pentru copii cu duble exceptionalitati
Paul Ardelean: Ambasadorul Centrului Gifted Education, redactor sef adj. Revista Excelenta
Friday, June 12, 2009
Motto-ul zilei
Thursday, June 11, 2009
Super burse
Wednesday, June 10, 2009
"Oamenii face greşeli"
Chiar toleranţa este un concept de care se tot vorbeşte în ultima perioadă. Să ne tolerăm unii pe alţii. Oare aceasta să fie reţeta succesului în viaţa de zi cu zi? Care ar fi limita acestei toleranţe? Torentul de tineri ai momentului se pare că nu mai cunosc niciun soi de limită. Cea mai respectată dintre legi, buna-cuviinţă, a fost pentru ei, abrogată.
Dacă aveţi curiozitatea, sado-masochistă de altfel, să vedeţi şi să auziţi ce se debitează zi de zi pe micul ecran, cu o inconştienţă sau nesimţire crasă, veţi rămâne şocaţi...sau poate nu. Tineri şi tinere la indigo, agresivi, căci nu-i aşa sunt mai "cool" în acest fel, toţi miştocari şi vulgari,se răstesc, se bâţâie, debitând enormităţi şi tâmpenii cu carul, îmbrăcaţi fireşte sumar sau cât mai "trendy".
La început l-am considerat un spectacol relativ amuzant, notând expresii din mahalaua mizerabilă, greşeli după greşeli. Însă la un moment dat m-am scârbit şi într-un final m-am plictisit. Iată, vă ofer şi câteva mostre: "hotele", "oamenii face greşeli", "alcolist", "naşpa", "mai superior".
În plus nu mai vorbim de gesturile triviale, aluziile obscene, cât cuprinde. Totul de un prost gust imens, fioros, lucruri goale, pline de nonsens, de parcă s-au reunit în acelaşi loc toţi repetenţii clasei să semneze emisia.
Gândiţi-vă ce pot înţelege tinerii normali când privesc aşa ceva. Şi mai grav, ce vor înţelege copiii. Ce pot învăţa ei? Ştim cu toţii impactul pe care televiziunea îl are în acest moment.
Mă întreb mereu dacă mogulii mass-media se gândesc la aceste lucruri, dacă realizează ce explozie exponenţială vor declanşa pentru generaţiile ce urmează, care se formează acum.
Un popor este clar că trăieşte prin cultura lui. Şi atunci de ce nu ne asumăm responsabilitatea mesajelor transmise şi ale cuvintelor rostite?
Un sfat pentru cei care aspiră la celebritate, pune-ţi mâna pe carte! Nimeni nu se naşte direct învăţat, dar are nevoie să se lumineze permanent. Ştiu că multe din aşa zisele vedete autohtone şi-ar dori ca o dată cu siliconul din buze sau sâni să li se siliconizeze şi creierul, să crească şi în el o minimă cultură.
E nevoie şi de o atitudine civică pentru a stăvili prostia atotbiruitoare din jur. Şi apoi unde vom ajunge dacă "oamenii face greşeli"? Să încercăm să facem ceva până încă se mai poate.
Sunday, June 7, 2009
Friday, June 5, 2009
Davos 2009 - IdeasLab - Manfred F. R. Kets de Vries
Join INSEAD in the IdeasLab for a holistic and creative look at global issues by exploring new leadership models.
You the Brand
Present Like Steve Jobs
Vulnerabilitate şi incertitudine
CEOs Without College Degrees
Thursday, June 4, 2009
Despre înca un mare autor: Mircea Platon
Posibilitatea intelectualului public anti-global în România
Despre conformismul generalizat
Tuesday, June 2, 2009
Herlea/Ianculescu - Ah! Veglia, o donna
Pentru iubitorii culturii am postat un minunat duet din Rigoletto: Nicolae Herlea şi Magda Ianculescu. Vă las plăcerea de a-i audia!
TeleEnciclopedia -emisiunea copilăriei mele
Emisiune unicat, graţie longevităţii ei asigurată de audienţele record, Teleenciclopedia a debutat la 21 mai 1965, sub un generic desfăşurat în acordurile muzicii lui Nicolae Kirculescu - "Piesă de concert pentru pian".
Crainicii celebri ai Teleenciclopediei au fost Dinu Ianculescu, Mariana Zaharescu, Ludovic Antal, Lucia Mureşan, Florian Pittiş, actori remarcabili care au acceptat să citească din off pentru că le-a plăcut Teleenciclopedia.
Neuroeconomics
Prelec first provides a brief background on the emergence of his discipline, made possible by technological advances in measuring brain activity, and the recent introduction of psychology into economics. The convergence (or perhaps collision) of behavioral approaches and economics has led to a “sustained criticism of the rationality assumption in economics,” says Prelec, most prevalent in game theory. So much current research, he says, “is a series of responses to the incorrect predictions of the rational normative model.”
Some Nobel Prize-winning work has emerged in the past few decades from studying the differences between the way human beings actually behave and the way classic economics suggests. Prelec describes prospect theory, which captures in a formula how there is “something about the way our mind deals with numbers (so that) if you look at positive things, you have one way of looking, and at negative, it’s a different way.”
Using three case studies, Prelec illustrates how “neuroeconomics picks up some of these violations of rationality, trying to understand where in the brain we can get a deep understanding of what’s going on.” In a notable instance, subjects sipped different wines (through a straw) in the fMRI, and were asked to rate them. They were told they were drinking wine that ranged in price from $5 to $90. The “dirty trick was the $5 and $45 wines were the same, as were the $10 and $90 wines.” Not surprisingly, “ratings were massively influenced by price,” so the $90 wine was considered exceptional.
What was surprising, says Prelec, was that “the brain lies also.” An area behind the forehead, the medial prefrontal cortex, which is associated with the perception of value, burst into more activity when the subject experienced the “$90” wine than with the exact same “$10” wine. It seems as if the very idea of quality, or value -- often a marketing ploy -- makes a product like wine more enjoyable.
WCHE e-forum now open!-Conference on Higher Education (WCHE 2009)
Starting today, 2 June, UNESCO is organizing a three-week international discussion forum for participants in the 2009 World Conference on Higher Education (WCHE 2009). The Forum aims to raise awareness and promote informed discussion of Higher Education issues so as to generate positive input into the Conference.
A different theme will be highlighted each week; Internationalism, Regionalism and Globalization; Equity, Access and Quality and Learning, Research and Innovation.
The over-arching theme will be how Higher Education and research are responding to the global economic crisis.
High-level officials will be discussants for the specific themes. Experts in each area will present discussion messages and a moderator will monitor the debates and sum up the key points.
At the end of June, the Forum will break and summarize its findings for presentation during WCHE 2009. It will resume after the Conference so as to engage in a broader exploration of the issues raised.
Invitees to WCHE 2009 have been automatically registered on the online forum.
Contact:: z.varoglu@unesco. org
Related links
Ducit Amor Patriae
Tot ceea ce este necesar ca răul să triumfe este ca oamenii buni să stea cu mâinile în sân. (Edmund Burke)
Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare! (Albert Einstein)
Nu voi fi un om obişnuit pentru că am dreptul să fiu extraordinar. (Peter O`Toole)
Modestia este, faţă de merit, ceea ce este umbra pentru figurile dintr-un tablou: îi dau forţă şi relief. (La Bruyere)
Maestru este numai acela care este dăruit cu harul de a învăţa pe alţii. Cu adevărat maestru este numai cel care, având el însuşi multă bogăţie sufletească, ştie să dea tot, ştiinţă, pricepere şi suflet, fără intenţii preconcepute şi fără să aştepte nimic în schimb. (Octavian Fodor)
We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act, but a habit. (Aristotle)