În lunga mea viaţă, am întâlnit nu
rareori momente de cumpănă în mersul ţării. Dar, ca niciodată, astăzi
sunt martorul unor grave poticniri, care afectează ceea ce pentru mine
va fi totdeauna patria şi viitorul
ei. Parcă s-a ieşit dintr-o ordine firească, parcă am fost scoşi de pe
lungimile de undă ale comportării şi dezvoltării noastre.
Greutăţile sunt mari şi nu numai pentru
noi, căci întreaga lume este în frământare şi într-un proces de mutaţii.
Pretutindeni, se constată complicaţii şi se încearcă ieşirile din
impas. În mod firesc, reacţiile sunt colective, nu sunt simple acţiuni
individuale, ci implică solidaritate, colaborare. Sunt înregistrate
reacţii spontane, care nu reflectă doar nemulţumiri împotriva unor
stări de lucru, ci exprimă şi un mod anume de a percepe şi de a
reacţiona asemănător. Fiecare colectivitate umană în cauză este
însufleţită de convingeri fudamentale comune, care sunt rezultatul unei
lungi vieţuiri, a păstrării tradiţiilor şi a cultivării unor reacţii
menite s-o apere ca un puternic scut şi să-i păstreze trăsăturile
fundamentale, specificul. Fără îndoială că, la un moment dat, va avea
loc un proces din ce în ce mai profund de apropiere între popoare, dar
acesta nu poate fi decât rezultatul unei evoluţii, fireşti, neforţate,
neinteresate şi nu doar de însuşire mecanică, comandată şi oportunistă
a unor atitudini.
Continuarea articolului aici: http://www.revistaclipa.com/6896/2012/09/repere-academice/impasul
No comments:
Post a Comment