Jack Welch la Bucureşti - 2 iunie 2008

Despre Jack Welch

Jack Welch s-a nascut la Salem, Massachusetts in 1935. Si-a luat diploma de inginer chimist la Universitatea din Massachusetts, iar masterul si doctoratul au fost obtinute in acelasi domeniu la Universitatea din Illinois.

Jack Welch si-a inceput cariera la General Electric. A fost ales cel mai tanar vicepresedinte in 1972 iar in 1981 a fost ales cel de al optulea presedinte si director general al companiei.

In cei 20 de ani ca si CEO la General Electric, Jack Welch a transformat compania dintr-un mamut birocratic intr-o organizatie dinamica si apreciata. Sub conducerea sa valoarea de piata a companiei a crescut de la 13 miliarde USD la 400 miliarde USD. In tot acest proces, inovatiile in management ale lui Welch i-au facut pe multi sa-l considere cel mai influent CEO al tuturor timpurilor.

Dupa retragerea sa, in 2001, din functiile de presedinte si director general al GE, Jack Welch a publicat autobiografia JACK: Straight From The Gut, devenita un best-seller. De asemenea a inceput sa sutina conferinte in intreaga lume, discutand cu oameni de la toate nivelurile diferitelor organizatii si raspunzand multimii lor de intrebari din diverse domenii. Astfel de intalniri au constituit sursa de inspiratie pentru un alt best-seller al sau: Winning.

In anul 2000 revista Fortune l-a numit "Managerul Secolului". In 2005 cititorii revistei Chief Executive l-au ales "Cel mai admirat CEO al ultimilor 20 de ani". In acelasi an, intr-un studiu condus de revista Fast Company, Jack Welch a fost desemnat "Cel mai important lider al zilelor noastre".

In prezent, Jack Welch este presedintele companiei Jack Welch LLC, in cadrul careia lucreaza in calitate de consultant pentru un grup restrans de CEO ai unor companii din topul Fortune 500 si tine prelegeri oamenilor de afaceri si studentilor din intreaga lume. De asemenea sustine un curs de leadership la MIT's Sloan School of Management.

Impreuna cu sotia sa, Suzy, scrie saptamanal un editorial pentru Business Week, publicat in peste 30 de tari, in care raspunde intrebarilor cititorilor despre afaceri, companii si provocarile carierei. In 2006, au adunat aceste articole intr-un volum, Winning: The Answers.

Despre Conferinta

Un rebel.

Un om de succes.

Un lider.

Un geniu in afaceri.

Dintre toate personalitatile din istoria lumii afacerilor, Jack Welch este probabil persoana despre care se vorbeste cel mai mult si ale carui idei sunt aplicate de catre cei mai multi. Si-a folosit din plin strategiile unice de leadership si instinctele ascutite de afaceri conducand 20 de ani General Electric, cea mai complexa companie din lume, si crescandu-i valoarea de piata cu 400 de miliarde de dolari in aceasta perioada.

Vino sa-l intalnesti pe Jack Welch, aceasta figura legendara a lumii de afaceri, si sa-i asculti sfaturile pentru succesul in afaceri si in viata.

Participantii au ocazia sa-i adreseze intrebari lui Jack Welch aici, intrebari ce pot influenta tematicile abordate pe parcursul conferintei sale de la Bucuresti.

Agenda:

09.00-10.00 Inregistrare si cafea

10.00-11.30 Jack Welch despre Leadership & Management

Sesiune de intrebari si raspunsuri, moderata in prima parte si

cu intrebari din audienta in a doua parte

11.30-12.00 Sesiune de autografe

12.00-13.00 Pranz

Tarife

Tarif standard: 500 Euro/participant.

Tarife speciale pentru inscrieri din timp: Data inscrierii Tarif/persoana

pana la 29 februarie 350 Euro

1-31 martie 400 Euro

1-30 aprilie 450 Euro

Inscrierea se considera valida in ziua efectuarii platii.

Tariful nu include TVA.

Pentru grupuri de peste 5 participanti de la aceeasi companie se acorda un discount de 5%.

Mai multe detalii şi înscriere: http://www.qualians.ro/welch/

Reguli de aur

1. Nu încerca să schimbi paradigma interlocutorului tău pentru că este un lucru inutil şi care nu dă rezultate.(fiecare om are propriul său mod de a privi lucrurile şi e imposibil să îl faci să şi le schimbe peste noapte.)

2. În educaţia copiilor pune accent pe comunicarea nonverbală şi redu la minim butonul comunicării verbale. Comunicarea nonverbală îi va face pe copii să îşi conştientizeze greşelile.(priviri, gesturi, ignorări).

3. Fii deschis la nou, cooperează, empatizează cu ceilalţi, încearcă să te pui în pielea lor şi în acest fel îi vei înţelege mai bine.

4. Intelectualul adevărat posedă pe lângă inteligenţă şi alte două mari calităţi: ambiţia şi bunul simţ.

5. Ce anume este cineva, începe să se arate abia atunci când talentul său scade. Talentul este şi o podoabă, podoaba este şi un ascunziş.

Specialistul în relaţii publice - lămurire

M-am hotărât să scriu această postare pentru că de foarte multe ori această profesie a ridicat semne mari de întrebare, a fost confundată cu alte profesii şi a generat confuzii. În cele ce urmează voi încerca să fac un mic exerciţiu şi voi construi o fişă a postului, dar ieşind din rigorile academice, simplificând-o şi încercând să fiu cât mai clar şi mai explicit.

Definirea ocupaţiei:

Specialiştii în relaţii publice creează şi gestionează imaginea publică a unor instituţii, societăţi comerciale, partide şi organizaţii politice, organizaţii non-guvernamentale etc.; mediază conflicte şi consiliază negocierile, gestioneză relaţiile organizaţiei cu mass-media în calitate de purtător de cuvânt sau funcţionar în cadrul biroului de presă, redactează mesaje scrise şi audio-vizuale, orga-nizează evenimente mediatice (conferinţe de presă, expoziţii, lansări de bunuri sau servicii etc.).

Descrierea ocupaţiei, conţinutul muncii

Specialistul în relaţii publice desfăşoară o multitudine de activităţi care vizează în ansamblu constuirea imaginii publice, respectiv planificarea de programe specializate care încep cu analiza problemelor şi oportunităţilor, definirea scopurilor programului, recomandări şi planificare de ac-tivităţi şi implicit, măsurarea rezultatelor activităţilor întreprinse în cadrul programului. Specia-listul în relaţii publice întreţine în permanent relaţia cu managementul organizaţiei sau clientul pentru care lucrează.

Conţinutul muncii specialistului în relaţii publice constă în: activităţi de scriere şi editare de materiale pentru diferite categorii de public, relaţii cu media, ceea ce înseamnă cultivarea şi menţinerea unor relaţii bune de colaborare cu mass-media, crearea identităţii de companie/ corporaţie cu mijloacele publicităţii corporate, care înseamnă prezentarea cu precădere a ele-mentelor de identificare a companiei şi mai puţin a produselor acesteia, comunicarea orală şi eficientă cu indivizi şi grupuri în cadrul întâlnirilor, prezentărilor sau alte tipuri de evenimente colective, producţia de broşuri, rapoarte, filme şi programe multimedia ca mijloace importante de comunicare, organizarea de evenimente speciale- conferinţe de presă, expoziţii, „zile deschise”, competiţii şi programe de premiere pentru activităţi deosebite, toate având ca scop câştigarea atenţiei audienţelor specifice, cercetarea şi evaluarea sunt două din activităţile de căpătâi ale spe-cialisului de relaţii publice. Prima constă în colectarea de informaţii pe o anumită temă ce vor constitui baza strategiei programului, în timp ce evaluarea programului reprezintă activitatea întreprinsă în vederea determinării viitoarei strategii în cadrul programului de Relaţii Publice conceput.

Atribuţii si responsabilităţi

• cercetare, colectare, prelucrare, analiză şi sinteză a informaţiilor;

• elaborarea, crearea sau selectarea de materiale scrise, video, foto, audio pentru organizaţia sau clientul pentru care lucrează;

• diseminarea de informaţii către jurnalişti, acţionari, investitori, instituţii guvernamentale şi toate categoriile de public care fac parte din sfera de interes a organizaţiei sau clientului pentru care lucrează;

• colaborarea eficientă cu echipa în cadrul căreia lucrează şi cu ceilalţi colaboratori;

• legătura permanentă cu clientul sau echipa managerială pentru care lucrează;

• organizarea şi participarea la evenimente în beneficial organizaţiei sau clientului pt. care lucrează;

Program de lucru

Program de lucru neregulat. Se lucrează uneori la sfârşit de săptămână.

Mediul de lucru

Se lucrează atât în interior, la birou, în condiţii normale de luminozitate şi temperatură, într-un micro-climat de confort organic, cât şi în exterior: organizare şi participare la evenimente, întâlniri cu clienţi, jurnalişti, sesiuni foto, video etc.

Situaţii de risc

Riscul major îl reprezintă neregularitatea programului, stress-ul determinat de termenele de predare a materialelor, organizarea evenimentelor, relaţiile cu diversele segmente de public cu care lucrează.

Cerinţe pentru exercitare

Cerinţe medicale

• integritate anatomo-funcţională a membrelor superioare şi inferioare

• acuitate vizual-cromatică şi auditivă normală

• vorbire normală

Cerinţe psihice

• flexibilitate

• minuţiozitate

• sociabilitate

• spirit de observaţie

• atenţie distributivă

• capacitatea de a lucra cu oamenii

• adaptarea la sarcini schimbătoare

• capacitate de a evalua şi a lua decizii

Activităţi fizice

• lucrul în poziţie şezând perioade lungi de timp

• lucrul în mişcare periode scurte, dar de mare intensitate

• folosirea mâinilor şi degetelor

• vorbire

• ascultare

• vedere clară

• cuprindere în câmpul vizual a unui nr.mare de obiecte

• diferenţierea culorilor, formelor, volumelor

Deprinderi transferabile

• utilizarea computerelor şi a altor echipamente electronice

• acordarea de consultanţă şi consiliere

• cumpărarea şi vânzarea de produse, tehnici şi servicii

• acordarea şi transmiterea de informaţii

• elaborarea / conceperea de documente, materiale

• asigurarea de servicii

• deprinderi de a lucra în grup

• analizarea şi evaluarea informaţiei

• planificarea şi organizarea operaţiilor şi activităţilor

Cerinţe de educaţie şi pregătire profesională

Practicarea meseriei necesită o pregătire de nivel superior în domeniul Relaţiilor Publice şi a Comunicării Sociale. Sunt necesare cunoştiinţe de management, marketing, publicitate, jurnalism, psihologie socială, cercetarea opiniei publice.

Salarizare, promovare şi alte avantaje

În cadrul societăţilor comerciale, prin contractul colectiv şi cel individual de muncă se stabilesc prin negociere clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, promovarea şi alte drepturi şi obli­gaţii ce decurg din raporturile de muncă, în condiţiile legii. Salariul poate varia între 400 şi 2000 de euro (în acest moment).

Dinamica ocupaţiei pe piaţa muncii

Specializări

• analist economico-financiar (referent, expert, consilier)

• analist politic (referent, expert, consilier)

• asistent manager

• asistent de relaţii publice

• cercetător în comunicare şi relaţii publice (asistent cercetare)

• consilier pentru comunicare

• consilier de relaţii publice

• consilier pentru resurse umane

• director de comunicare

• director de programe şi relaţii internaţionale

• director de relaţii publice

• funcţionar pentru informarea publică (referent, expert, consilier)

• funcţionar pentru relaţii cu publicul (referent, expert, consilier)

• funcţionar pentru protocolul instituţional (referent, expert, consilier)

• funcţonar pentru biroul de presă (documentarist, referent,expert)

• funcţionar pentru secretariat şi corespondenţă profesională (documentarist, secretar,expert)

• impresar

• mediator (expert, consilier)

• negociator (expert, consilier)

• organizator de aniversări oficiale şi ceremonii publice(referent, expert)

• organizator de evenimente mediatice (referent, expert)

• training/ event manager

• purtător de cuvânt (consilier)

• redactor de mesaje scrise şi audiovizuale (documentarist, referent, expert, consilier)

• specialist în activitatea de lobby (documentarist, referent, expert, consilier)

• specialist în elaborarea proiectelor de dezvoltare (documentarist, referent, expert, consilier)

• specialist în colectare de fonduri (referent, expert)

• specialist în comunicare interculturală (documentarist, referent, expert, consilier)

• şef de cabinet (expert, consilier)

• şef de celulă de criză

• membru al corpului diplomatic (ataşat cultural, ataşat de presă, consilier economic, ambasador)

• funcţionar al instituţiilor din cadrul Uniunii Europene

• interpret pt. Uniunea Europeană

• expert în marketing politic şi electoral

Este o mini-fişă de post care acceptă corecturi şi adăugiri. Colegii mei din domeniu pot veni cu noi idei :)

Discuţia critică

"Un retor autentic nu este incoerent decât atunci când tace".( Ignatio Silone )

Gândindu-mă la recenta trecere în lumea celor drepţi a profesorului universitar George Pruteanu mi-a venit în minte o veche însemnare din primul an de facultate în care făceam referire la discuţia critică. Voi reda în cele ce urmează câteva principii referitoare la acest subiect.

Regulile ce trebuie să guverneze etapele succesive ale unei discuţii critice:

1. Participanţii nu trebuie să se împiedice unul pe altul de a susţine sau a pune la îndoială tezele care se confruntă. Această regulă se aplică în faza conflictuală a discuţiei critice. Ea e trans­gresată dacă un participant încearcă să impună anumite restricţii tezelor avansate sau puse în discuţie sau să limiteze dreptul fundamental al celeilalte părţi de a susţine şi a pune la îndoială propria sa poziţie: eliminarea interlocutorului ca participant serios la discuţie fie exercitând presiuni asupra lui ( de felul: „ar trebui să ţii seama de repercusiunile asupra relaţiilor noastre personale”- argumentum ad baculum ; „nu poţi face aşa ceva”- argumentum ad misericordium ), fie prin atac direct la persoana lui ( argumen­tu­m ad hominem )- desconsiderându-i competenţa, obiectivitatea, integritatea sau credi­­­bi­li­tatea ( punându-i la îndoială intenţiile; descriindu-l ca fiind stupid, ticălos, arătând incon­­secvenţa ideilor şi a acţiunilor sale trecute în raport cu cele prezente )
2. Oricine consimte unei teze e obligat s-o apere dacă i se cere. Modalităţi de transgregrare: invocarea evidenţei tezei; garantarea exactităţii ei prin apel la autoritatea sau onestitatea celui ce o susţine; formularea tezei de o manieră care să o facă nefalsificabilă ( se omit elementele cantitative şi se adaugă calificări esenţialiste, imunizând-o împotriva oricărei critici ); deplasarea obligaţiei de a dovedi, prin cererea adresată oponentului de a arăta inexactitatea tezei ( „dacă nu mă crezi, dovedeşte-mi că n-am dreptate” ).
3. Critica unei teze trebuie să se refere la teza realmente avansată de protagonist. Această regulă e încalcată dacă se atribuie interlocutorului o teză fictivă sau dacă poziţia sa a fost deformată.
4. O teză nu poate fi apărată decât invocând argumente telative la acea teză. Regula poate fi transgregată dacă o teză e apărată prin argumente care nu au o legătură cu ea ( argumentaţie non-pertinentă ) sau prin mijloace străine argumentaţiei, căreia i se substituie vicleniile retoricii înşelătoare. Aceasta exploatează fie emoţiile sau prejudecăţiile publicului, fie trăsăturile personale ale interlocutorului, logosul fiind astfel înlocuit de pathos şi de ethos.
5. O persoană trebuie socotită obligată faţă de premisele neexplicitate ale tezei pe care o susţinuse. Regula este încălcată dacă reconstrucţia premisei implicite constituie o exagerare sau dacă protagonistul neagă adeziunea sa la o premisă neexprimată, deşi aceasta a fost reconstruită corect.
6. Trebuie să considerăm că o teză este apărată în mod concludent dacă se recurge la argumente născute dintr-un punct de vedere comun, bazate pe fapte şi valori împărtăşite iniţial sau pe parcurs. Avem de-a face cu o încălcare a acestei reguli dacă o propoziţie e prezentată ca punct de plecare comun, deşi nu e cazul, sau este pusă în discuţie în condiţiile în care aparţine clar punctului de plecare comun.
7. Trebuie să considerăm concludentă apărarea unei teze prin argumente care aplică în mod corect o schemă de argumentaţie îndeobşte acceptată. Transgresarea corespunde aici alegerii unei scheme care nu convine propoziţiei respective sau aplicării inadecvate a unei scheme corecte şi pertinente. Remarca se referă în egală măsură la toate tipurile de argumentare.
8. Argumentele utilizate într-o discuţie critică trebuie să fie valide sau să fie supuse validării prin explicitarea uneia sau mai multor premise neexprimate. Formele de transmitere a acestei reguli sunt foarte variate şi nu întotdeauna uşor de recunoscut. Să reţinem doar confuzia între condiţii necesare şi suficiente, confuzia între proprietăţile părţilor şi cele ale întregului.
9. Eşecul unei apărări trebuie să-l facă pe protagonist să-şi retracteze teza, după cum reuşita unei apărări trebuie să-l facă pe oponent să-şi retracteze îndoielile privind acea teză. Se transgresează această regulă care se aplică fazei terminale a discuţiei dacă una din părţi refuză să satisfacă exigenţele ei, dar şi dacă îi exagerează consecinţele pe care e îndrep­tăţită să le tragă.
10. Enunţurile nu trebuie să fie vagi şi de neînţeles, nici confuze şi ambigue, ele trebuie să facă obiectul unei interpretări cât se poate de precise. Această regulă se aplică în toate fazele discuţiei critice şi poate fi transgresată de toţi participanţii.

In memoriam George Pruteanu

Dumnezeu să-l odihnească!

Bloguri "picante"

Pentru cei interesaţi de domeniul marketingului şi comunicării recomand 4 bloguri "picante":

http://ianescu.blogspot.com/

Ioana ANESCU este Partener la PICANT. Absolventa a Facultatii de Marketing din cadrul ASE Bucuresti, Ioana s-a specializat in marketing si comunicare pentru servicii si cercetare de marketing.

Ioana ANESCU a ocupat posturi de Marketing Manager la mai multe companii de recrutare si servicii de resurse umane.

http://naumof.blogspot.com/

Nicolae NAUMOF este Partener la PICANT. El este absolvent al Facultatii de Marketing din cadrul ASE Bucuresti, fiind specializat in Marketing prin targuri si expozitii si comunicare on-line.

Nicolae NAUMOF are o vasta experienta ca trainer si lector, sustinand pana in acest moment peste 45 de cursuri, traininguri si prelegeri pe teme de marketing si comunicare.

Nicolae NAUMOF a fost implicat in organizarea a peste 35 de evenimente de la mici traininguri in regim deschis pana la conferinte de afaceri si targuri si expozitii.

http://claudiu.gamulescu.ro/

Claudiu GAMULESCU este doctorand in cadrul ASE Bucuresti, specializare relatii internationale, comert si comert electronic.

Claudiu GAMULESCU este Online Business Developper al Underclick.ro, consultanta Internet, si este consultant principal pentru multe din siturile din Romania.

Claudiu a dezvoltat proiecte web precum ClubAfaceri.ro, Sport365.ro si NetSport.ro si a colaborat cu agentiile ArboMedia si NetBridge.

http://florinapinzaru.wordpress.com/

Florina PINZARU este un Trainer experimentat si consultant în Comunicare si Marketing. Actualmente este Coordonator comunicare de marketing pentru Distrigaz Sud - Grup Gaz de France si Lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice, SNSPA Bucuresti. Cadru didactic asociat la ASE Bucuresti.

Experienta în relatii publice: Evolutiv, pentru contul Mobexpert (2004-2006), Ministerul Educatiei si Cercetarii (2003), Universitatea Virtuala de Afaceri (2003-2005).

Studii:
Majeure de Marketing et Communication la Sciences-Po Paris.
Absolventa de ASE (Relatii Economice Internationale) si SNSPA (Comunicare si Relatii Publice).
Masterat în Marketing strategic la ASE Bucuresti.
Doctor în economie la ASE Bucuresti.

Ele reprezintă o lectură extrem de plăcută şi utilă pentru cei care îşi doresc să pătrundă în tainele celor două domenii.

Costel Busuioc - Pavarotti al României- a câştigat concursul Hijos de Babel

Costel in marea finala
Uploaded by chk230

RIUF 2008 - 15-16 martie

Romanian International University Fair - cea de-a 4-a editie, si datorita succesului de anii trecuti se va petrece si in Timisoara si Iasi.

Peste 100 de institutii educationale internationale ofera tinerilor romani acces la programe de studii universitare, masterat si doctorat sau programe de MBA. Vor mai fi prezenti agenti educationali ce ofera materiale si servicii de consiliere, centre culturale si de informare ce reprezinta sisteme educationale internationale, organizatii ce ofera programe de burse pentru studii universitare / post-universitare, scoli ce ofera cursuri de limbi straine etc.

In paralel cu expozitia se vor desfasura o serie de evenimente conexe: seminarii, prezentari, sesiuni de informare, conferinte si dezbateri, ce vor beneficia de prezenta a numerosi tineri romani studenti si absolventi ai unor institutii internationale de prestigiu.

Unde se desfasoara?

In Bucuresti: 15 - 16 Martie, la Teatrul National Bucuresti (TNB), si in Timisoara pe 19 Martie si la Iasi pe 21 Martie.

De ce merita sa participi?

Printre cele mai renumite universităţi prezente la RIUF în acest an se numără: University of Essex, University of Kent şi Coventry University din Marea Britanie; Université d’Orléans, Université Jean Monnet - Saint Etienne şi EM Lyon - Ecole de Management de Lyon din Franţa; University of Amsterdam, The Hague University, University of Groningen şi Utrecht University din Olanda; Diplomatische Akademie Wien şi Webster University din Austria; Universität Freiburg şi Globe Business College Munich din Germania; Ecole Hoteliere de Lausanne şi „César Ritz“ Colleges Switzerland din Elvetia; Universita Bocconi, Politecnico di Milano şi Istituto Europeo di Design din Italia. Paleta de universităţi este însă mult mai largă, anul acesta anunţându-şi prezenţa 25 de instituţii din Franţa, 14 din Marea Britanie, 14 din Germania şi Austria, 8 din Olanda, 5 din Elveţia şi multe altele.

Pentru mai multe detalii - www.riuf.ro.

QS World MBA Tour- 13 martie

JW Marriott Bucharest Grand Hotel, Calea 13 Septembrie, 90
Exclusive scholarships worth $1.2M available at the fairs from Wharton, IE, MIP and other leading schools

Fund your studies:

Information on financial aid and loans

Complimentary copies of the TopMBA Career Guide for the first 100 visitors

At the fair:

Pre-Fair MBA Admissions Panel at 17:00

Top Full-time, Distance & Executive MBA Programs

MBA & GMAT Bookstore

TopMBA.com International MBA Recruitment and Salary Report 2007

Michael Armstrong la Bucureşti- 26 martie

Miercuri, 26 martie 2008
Hotel Howard Johnson Bucuresti
Sala Platinum

Strategii si stratageme in razboiul talentelor

Lumea afacerilor se schimba cu o viteza fulgeratoare. Si multe organizatii se lupta sa tina pasul.

Care este cea mai mare provocare cu care se confrunta managerii de HR in organizatiile anului 2008? este...

• Expansiunea business-urilor?
• Dezvoltarea ledership-ului?
• Razboiul pentru talente?
• Integrarea generatiei Y?
• Dezvoltarea pepinierii interne?

Invitat special:
Michael Armstrong consultant, unul dintre cei mai influenti specialisti in HR din UK.

Michael Armstrong este partener al CIPD, institut in cadrul caruia a ocupat pozitia de examinator timp de cinci ani. Experienta sa profesionala cuprinde 8 ani ca practician in domeniul Resurselor umane, 12 ani ca Director de Resurse Umane si cinci ani in Management general incluzand responsabilitati de planificare corporatista. Timp de 20 de ani a fost consultant in sectorul public, privat si de voluntariat iar acum este Managing Partner e-reward.

Cititorii Human Resources Magazine l-au votat in 2007 intre cei 100 cei mai influenti specialisti in RU din UK.

Scrierile sale cuprind:

• Manual de practica a Managementului resurselor Umane (10 editii)
• Management Strategic in RU (3 editii)
• Management Performant (3 editii)
• Manual de recompensa a angajatilor (2 editii)

Cartiile sale au fost vandute in peste jumatate de milion de exemplare si au fost traduse in peste 17 limbi.

In cadrul acestui forum vom dezbate aceste chestiuni si vom favoriza crearea unui mediu interactiv bazat pe schimbul de cunostinte in cadrul sesiunii plenare cat si a panelurilor:

Panel I: "Conducta" de talente sau misiune imposibila? Innoiti-va liderii pentru asigurarea unei tranzitii de succes pe plan executiv

Panel II: O noua abordare a perfomantei: Dezvoltarea organizationala.RU, rol strategic in organizatia secolului XXI

Pentru mai multe amanunte vizitati http://www.moneyexpress.ro/evenimente#michael-armstrong

La mulţi ani tuturor doamnelor şi domnişoarelor!

Câte ceva despre cultura organizaţională

Termenul de cultură, desemnează în mod obişnuit un ansamblu de idei, credinţe, tradiţii, valori şi cunoştinţe, pe care se fundamentează acţiunea umană. Oamenii care se identifică cu o astfel de cultură, se comportă într-un mod considerat acceptabil pe plan social şi cultural.

Dacă aplicăm acest concept la organizaţii, putem da o definiţie practică pentru cultura orga­nizaţională, în care ideile, credinţele, tradiţiile, valorile şi cunoştinţele, îşi găsesc expresia în stilul managerial dominant, în felul în care se efectuează munca, în modul în care sunt motivaţi oamenii, în imaginea publică a organizaţiilor, etc.

Se poate afima, că organizaţiile posedă culturi la fel precum oamenii au ”personalităţi”. Or­ga­nizaţiile de tipuri diferite, au idei, convingeri şi tradiţii diferite şi se deosebesc prin aspectul fizic, atmosfera şi prin modalităţile lor de a acţiona. Cultura organizaţională reflectă convingeri profund înrădăcinate despre:

• felul în care trebuie organizată munca şi exercitată autoritatea;
• modul în care trebuie recompensaţi şi controlaţi oamenii;
• modul de planificare necesar;
• combinaţia supunere-iniţiativă aşteptată de la oameni;
• programul de lucru, ţinuta vestimentară sau despre excentricităţile personale;
• stimulentele financiare ale angajaţilor;
• cum este efectuat controlul, prin persoane sau comitete desemnate;
• existenţa unor proceduri şi reguli impuse sau contează doar rezultatele, etc.
  

Toate acestea sunt părţi ale culturii organizaţionale, care sunt apoi reflectate în înfăţişarea clădirilor, în trăsăturile personalului angajat, în aspiraţiile personale, în educaţia, starea socială a acestora, etc. Organizaţii din domenii diferite arată şi funcţionează diferit, solicită şi atrag oameni diferiţi, au modalităţi proprii de lucru. Ele au culturi diferite şi este posibil să existe în cadrul unei culturi dominante dintr-o organizaţie subculturi diferite.

Cultura unei organizaţii poate fi influenţată de asemenea, de factori precum ar fi:

• originile organizaţiei – prin care se manifestă caracterul fondatorilor organizaţiei;
  

• tehnologia – care reflectă măsura în care anumite domenii sunt dominante (producţia,mar­­ketingul, administraţia, contabilitatea, etc.) şi sunt capabile să impună în cadrul organi­za­ţiei un set de convingeri, chiar dacă acestea nu asigură eficacitatea organizaţiei. Ea deter­mi­nă coexistenţa unor subculturi în cadrul culturii dominante, făcând viaţa organizaţiei mai complicată. Astfel, diferitele sectoare / departamente, ocupaţii şi profesiuni, au carac­te­­ris­tici proprii, exprimate prin felul în care se desfăşoară activitatea, îşi stabilesc relaţiile dintre ei, cum îşi percep propria organizaţie, felul în care îşi formează păreri despre ei înşişi şi un simţ al valorii personale, cât şi prin modalităţile tipice de a răspunde la situa­ţii­le existente.
  

• evenimentele dramatice – care se referă la o gamă largă de întâmplări din viaţa orga­ni­za­ţiei, cum ar fi : retragerea unui manager important, schimbarea pieţei unui produs, restrân­ge­rea sau extinderea activităţii organizaţiei, grevele, etc. Asemenea situaţii vor putea pro­duce modificări (şocuri) culturale în interiorul organizaţiei.

De asemenea, este important să facem o distincţie clară, dincolo de imaginea publică a orga­­­­­­­­­nizaţiilor, între mit (situaţia ideală) şi realitate, adică între simbolurile de imagine şi sim­bo­­lu­rile profunde. Simbolurile de imagine sunt concepute de organizaţie pentru a produce o anumi­tă impre­­sie, prin emblemă, declaraţia de misiune, rapoartele anuale, cataloagele de produse / ser­vi­cii, etc. Simbolurile profunde sunt reprezentate de caracteristicile cotidiene ale organizaţiei: felul în care sunt trataţi clienţii şi angajaţii, de calitatea produselor / serviciilor furnizate, de modul în care sunt trataţi noii angajaţi, etc. Trebuie să remarcăm, că multe dintre ideile, convingerile şi tradiţiile care determină cultura organizaţională, sunt mai curând implicite decât explicite şi apar ca nişte părţi a unei lumi luate ca atare şi care rareori sunt puse sub semnul întrebării.

La mulţi ani 1 Martie!

Cultura de masă - o privire de ansamblu

Asistăm în ultimele decenii la o serie de fenomene şi procese ce caracterizează evoluţia societăţii umane în ansamblul ei şi care indică faptul că ne aflăm într-o perioadă de mutaţii profunde ce definesc tranziţia de la societatea industrială la un nou tip de societate. Manifestată sub forma unei crize a modelului capitalist de dezvoltare, dar şi prin apariţia unor concepte noi, această tranziţie s-a materializat pe plan internaţional în următoarele fenomene şi procese majore: globalizarea fluxurilor de schimburi materiale şi imateriale, dublată de inte­grarea regională, pe plan naţional, prin reînnoirea interesului statelor pentru dezvoltarea dura­bi­lă, privită sub cele 3 aspecte definitorii(economică, ecologică, socială) şi pentru edificarea unei societăţi a cunoaşterii, iar la nivelul individului prin căutarea unei noi identităţi.

Societăţile moderne, industrializate şi urbanizate sunt societăţi de masă, cu mari aglomeră­ri umane, concentrate în metropole sau centre industriale. În comparaţie cu societăţi­le tradiţionale, societăţile moderne introduc un nou tip de viaţă, în care timpul este segmentat riguros. Astfel, a apărut şi nevoia socială de a umple acest timp liber cu produse, servicii şi activităţi culturale şi distractive. Cultura de masă a apărut ca un răspuns pentru satisfacerea acestei nevoi.

Cultura de masă trebuie raportată la formele culturii moderne pentru a-i înţelege mecanismele şi semnificaţia. Cultura de masă nu este o cultură produsă de mase, ci una pentru mase.­ Dar sub impactul noilor mijloace de comunicare, universul cultural s-a schimbat ra­dical. Acest nou tip de cultură este dependent de sistemul mediatic.

Spre deosebire de creaţiile culturii specializate unde sistemul valoric era predominant, în cultura de masă devine predominant criteriul comercial. Produsele acestei culturi trebuie vân­­dute, iar producerea lor industrială trebuie să fie rentabilă. Uneori, producătorii acestui nou tip de cultură au „tradus” şi operele culturii specializate în codurile şi registrele culturii de masă pentru a putea ajunge la consumatorii de mesaje mediatice.

Cultura de masă a devenit o realitate în societăţile contemporane. Întregul univers planetar este înconjurat acum de o centură densă de informaţii, mesaje şi imagini care stăpânesc imaginarul colectiv şi îi orientează în mare măsură percepţiile asupra realului şi atitudinile. Cultura de masă şi studiul ei a căpătat un rol din ce în ce mai important în societa­tea actuală.

Succesul şi atracţia noilor forme ale culturii de masă, îmbină dimensiunea informativă şi pe cea educativă cu cea de divertisment, devenind forme dominante în societăţile dezvolta­te, fapt ce a dus la extinderea şi pătrunderea acestui tip de cultură în societăţile cu un statut econo­mic şi politic de periferie.

Mai mult decât atât, Edgar Morin, cu o intuiţie genială afirmă că acest tip de cultură pare a fi „prima cultură universală din istoria omenirii”.

După Edgar Morin cultura de masă ar avea trei caracteristici fundamentale: este produsă pe cale industrială, este difuzată de mass media şi se adresează masei, adică unui conglomerat de indivizi diferiţi, unui public care se extinde la nivel planetar.

Această cultură de masă este şi un concept ce a stârnit puncte de vedere critice. Şcoala de la Frankfurt, mai ales prin Adorno şi Marcuse, au dezvoltat o teorie critică a culturii de masă, a culturii produse şi difuzate de sistemul mediatic.

Marcuse vine să facă o analiză din prismă psihanalitică, explorând teoria lui Freud asupra culturii şi dezvoltând-o într-o nouă manieră. În cartea „Omul unidimensional”, Herbert Marcuse spune că analizează unele tendinţe ale capitalismului american care duc către o „societate închisă”, închisă deoarece supune legilor sale şi integrează toate dimensiunile existenţei, atât cea particulară, cât şi cea publică. Puterea negativului – care în etapele anterioare ale dezvoltării societăţii scăpa în mare masură controlului – este acum ţinută în frâu şi devine un factor de coeziune şi afirmare. Mai mult ca oricând, indivizii şi clasele reproduc represiunea pe care o suferă. Iar societatea închisă spre interior se deschide în afară prin expansiunea economică, politică şi militară.

Mass media favorizează o circulaţie intensă a valorilor, dar şi a nonvalorilor. Iar individul, fiind scufundat în acest ocean de gânduri este dominat de stări negative, de stress, fiind suprasolicitat din punct de vedere informaţional şi agresat continuu de producţia abundentă de imagini.

Pericolul cel mai mare este acela de a-l transforma pe individ într-un consumator pasiv, incapabil să participe la formarea personalităţii sale.

Cultura de masă a primit diverse denumiri de la diverşi specialişti din sfera culturii. Astfel, Abraham Moles o numeşte „cultură mozaicată”. El spune că această cultură ar fi determinată de un conglomerat haotic de informaţii şi idei, stări de spirit eterogene, de absenţa legăturilor stabile dintre componentele culturii, de lipsa de ierarhie şi ordine a elementelor ce tabloul cultural al individului, de un relativism valoric, lipsă de coerenţă şi de stil.

Sistemele mediatice au transformat societăţile şi au dobândit o putere fantastică, fiind nu doar „a patra putere” într-un stat, ci şi forţa de care nu se mai poate dispensa nici un tip de putere. Competenţa comunicativă a devenit astăzi un concept care intră obligatoriu în definiţia puterii, fiind un element strategic ce poate decide nu doar succesul unor agenţi sociali, ci şi locul pe care îl deţin societăţile, culturile, naţiunile şi statele pe scena mondială.

După cum bine s-a putut observa cultura de masă domină vieţile oamenilor. Putem spune că trăim într-o lume a duplicatelor, a reproducerilor, a simulacrelor, o lume în care valorile se amestecă.

Dar putem lărgi puţin sfera discuţiei noastre şi să observăm ce urmează după această societate de consum, după cultura de masă atât de mult discutată şi să vedem modalitatea în care reacţionează fiinţa umană la profundele schimbări. L-aş cita aici pe biologul român Grigore T. Popa, care în lucrările sale din anii `40 anticipa criza societăţii actuale şi constata cu amărăciune că omenirea a căzut în primitivism, în dezastru moral, în „semicivilizaţie”. Avertismentul său rămîne în continuare valabil, realitatea istorică arătându-ne că omenirea ar fi fost mai curând o semicivilizaţie. Ceea ce este important de reţinut de la acest autor, acesta fiind şi scopul pentru care l-am pomenit, este faptul că el presupune că după această societate a cunoaşterii urmează o societate a conştiinţei care va fi în esenţă o societate morală. Este aproape o prefigurare a societăţii conştiinţei pe care astăzi o înţelegem ca o a treia etapă în Era informaţiei. Societatea conştiinţei este cea care ar putea scoate omenirea din starea de semicivilizaţie pentru a o trece cu adevărat în aceea a civilizaţiei. Nu vreau să lărgim prea mult discuţia referitoare la societatea conştiinţei pentru că nu acesta este obiectul eseului de faţă, dar merită să ne ridicăm numeroase semne de întrebare cu referire la rolul pe care cultura de masă îl are în pregătirea societăţii conştiinţei. Iar Şcoala de la Frankfurt cu reprezentanţii săi de seamă, Adorno şi Marcuse a încercat să explice modul în care societatea umană este influenţată de cultura de masă şi să adopte o poziţie critică faţă de această problemă. Şi fiindcă trăim într-o societate a enciclopedismului artificial ar fi bine ca din când în când să fim mai atenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi să nu uităm că cunoaşterea şi conştiinţa sunt marile resurse ale viitorului pe care să sperăm că vom şti să le folosim.

În 1770, d`Holbach îşi începea lucrarea sa „Systeme de la nature”, care cuprindea ideile fundamentale ale iluminismului, cu remarca: „Omul este nefericit pentru că nu cunoaşte natura”. Astăzi, în concluzia încercării de a conceptualiza premisele tranziţiei spre societatea cunoaşterii, putem afirma că omul este nefericit pentru că nu se cunoaşte pe sine ca fiinţă creată după chipul lui Dumnezeu, ceea ce îl împiedică să valorifice imensul potenţial cognitiv cu care a fost înzestrat. Societatea cunoaşterii are drept scop evidenţierea şi utilizarea acestui potenţial.

Dan Puric - Despre identitatea poporului român

Dan Puric - 1 - Identitatea poporului roman
Uploaded by bogdan82

Dan Puric - 2 - Identitatea poporului roman
Uploaded by bogdan82

Dan Puric - 3 - Identitatea poporului roman
Uploaded by bogdan82

Dan Puric - 4 - Identitatea poporului roman
Uploaded by bogdan82

Încă o întâlnire cu fascinantul Dan Puric, un fin observator al lumii în care trăim şi un extrem de profund gânditor. De această dată îl găsim în rândul studenţilor, loc în care se simte de fiecare dată extrem de bine. E vorba de întâlnirea de marţi, 19 februarie 2008, ora 18:00, în amfiteatrul Odobescu de la Facultatea de Litere (Universitatea din Bucureşti, str. Edgar Quinet, nr.14).
A fost vorba de Amfiteatrul deschis Team Work. Amfiteatrul Deschis Team Work reprezintă oportunitatea unei întâlniri între studenţi şi personalităţi din diverse domenii, ce pot contribui prin exemplul şi experienţa lor la dezvoltarea personală a tinerilor. Printre invitaţii de până acum ai Amfiteatrului Deschis s-au numărat: Dan Puric, Florin Piersic Jr., Mircea Cărtărescu, Simona Popescu, Mircea Toma, Ioan T. Morar, Florin Iaru sau Florian Pittiş.
Întrebarea sub semnul căreia s-a desfăşurat întâlnirea a fost CINE SUNTEM NOI? O întrebare extrem de justă în condiţiile recentei noastre aderări în UE şi al iminentei globalizări.
Amfiteatrul a devenit în scurt timp neîncăpător, sute de oameni dorind să audieze un discurs inconfundabil care de fiecare dată aduce cu sine superbe subiecte de discuţie. Dan Puric a reuşit încă o dată să îşi încânte auditoriul cu o gândire clară, structurată. A reuşit să zugrăvească cu deosebit talent tabloul poporului român. A oferit exemple pline de trăire creştină şi a insuflat acest lucru celor care îl ascultau. Fiecare cuvânt pornea din suflet şi se îndrepta spre suflet.
O adevărată lecţie despre România, români, creştinism şi puterea de a merge mai departe într-o lume care pare a fi în declin moral.
Vă invit să îl ascultaţi cu mare atenţie şi să pătrundeţi tainele cuvintelor sale!
După cum îl caracterizează un coleg din blogosferă, este inimitabil, irezistibil, inconfundabil. E Dan Puric. Al nostru!

Dan Puric - TVR CULTURAL

Vă invit din nou la vizionarea unei emisiuni superbe ce îl are ca invitat pe marele nostru om de cultură, Dan Puric.

Implicarea emoţională, o forţă motivaţională nelimitată

Lumea afacerilor de astăzi poartă amprenta globalizării şi poate fi asemănată cu un vas imens care pluteşte peste valuri agitate, gata oricând să naufragieze. Economia globalizată se ca­­racterizează prin pieţe hiperconcurenţiale globale şi multiculturale, în care constanta este schim­­barea şi turbulenţa. În acest context deosebit de ostil, scopul oricărei firme nu mai este ma­­ximizarea profiturilor, ci supravieţuirea. Pentru a supravieţui şi a se dezvolta, preţurile şi implicit reducerea costurilor şi-au pierdut rolul de factor decisiv şi de avantaj competiţional. De asemenea, universul locurilor de muncă s-a schimbat radical, fiind frecventă migraţia de la un loc de muncă la altul, care are efecte negative asupra păstrării confidenţialităţii.

Pentru a supravieţui şi a se adapta unei asemenea situaţii, companiile pot examina şi în­cer­ca să aplice cele mai bune şi mai revoluţionare practici, din cadrul organizaţiilor vizionare (Collins şi Porras, 2006) şi cele ale managerilor excepţionali (Buckingam şi Coffman, 2005). Im­plementarea strategiilor practicate de aceste organizaţii, vor conduce nu numai la supra­vie­ţu­irea lor, ci şi la o creştere constantă reală a profiturilor, la o fidelizarea angajaţilor şi a cli­en­ţi­lor, la inovaţii surprinzătoare şi la un spirit de iniţiativă dezvoltat. Ceea ce au descoperit şi ceea ce utilizează organizaţiile vizionare şi managerii de elită, este puterea nelimitată a re­sur­­­sei umane, modul nou de a trata oamenii prin maximizarea ta­len­­­­telor individuale înnăscute ale angajaţilor (Coffman şi Conzalez-Molina, 2007, p. 15), prin crearea unor locuri de mun­că de excepţie, puternice şi pline de viaţă şi prin implicarea emo­­­­­ţională şi prin fideli­za­rea an­ga­­jaţilor şi a clienţilor.

Bibliografie:

Buckingham, Marcus şi Coffman, Curt. (2004). Manager contra curentului. Bucureşti:

Editura ALLFA.

Coffman, Curt şi Conzalez-Molina, Gabriel. (2007). Calea Gallup. Economia emoţională –

calea sigură către succes. Bucureşti: Editura ALLFA.

Costel Busuioc - Pavarotti al României

Despre iubire cu părintele arhim. Teofil Pârâianu

Parcurgând cuvintele pline de înţelepciune ale marelui nostru duhovnic Teofil Pârâianu, am rememorat şi una din discuţiile acestuia cu tinerii privitoare la tema iubirii. Spunea părintele: Sfântul apostol Pavel spune: "dragostea rabdă îndelung, este plină de bunatate, nu ştie de pizmă, nu se laudă, dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, dragostea niciodată nu piere. Prin urmare cel ce iubeşte are toate acestea: şi răbdare, şi bunătate, şi dreptate, şi adevăr, şi nădejde, toate acestea sunt cuprinse în iubire."

"Aşadar aceste două lucruri să le aveţi în vedere: credinţa lucrătoare în iubire, credinţa şi iubirea, credinţa unită cu iubirea, iubirea manifestată de credinţă, iubirea întemeiată pe credinţă. Aceste lucruri trebuie să le aveti în vedere de la tinerete pâna la batrânete. Iubirea este fericire. Sa stiti ca cineva care iubeste e fericit. E bine sa cautam iubirea pâna la masura aceea sa ne trasportam unii pe altii din afara înauntru, sa ajungem sa ne trasportam unii pe altii în noi. Despre Dumnezeu se spune ca este iubire, si ca orice iubire, iubirea lui Dumnezeu trasfera în iubire, adica noi suntem iubiti de Dumnezeu si primiti în Dumnezeu. La fel si noi trebuie sa avem iubire fata de Dumnezeu si asta înseamna ca Dumnezeu vine în noi, îl purtam în noi. Poeta Zorica Latcu a scris o poezie intitulata "Te port în mine" cu ideea aceasta ca atunci iubesti pe cineva când îl porti în tine. Si zice asa:

"Te port în suflet, ca pe-un vas de preţ,

Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi,

Te port în trup, în sânii albi şi grei,

Cum poartă rodia samânţa ei.

Te port în minte, ca pe-un imn sfinţit,

Un cântec vechi, cu crai din Rasarit.

Şi port la gât, nepreţuit şirag,

Strânsoarea cald-a braţului tău drag.

Te port în mine tainic, ca pe-un vis,

În cer înalt de noapte te-am închis.

Te port lumină rimenă de zori,

Cum poartă florile mireasma lor.

Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.

O poamă aurita de smochin,

Te port în braţe, horbote subţiri,

Mănunchi legat cu grija, fir cu fir.

Cum poartă floarea rodul de cais,

Adânc te port în trupul meu şi-n vis."

"Prin urmare, adevărata iubire aduce în fiinta celui care iubeste pe cel pe care îl iubeste: pe Dumnezeu, pe oameni, pe parinti, pe prieteni, pe cunoscuti, pe toti cei catre care ne este iubirea, îi aducem în sufletul nostru si îi purtam în noi. Un cuvânt de la Sfântul Munte zice asa: inima mea nu are decât intrari, iesiri nu are, cine a intrat odata în inima mea nu mai poate iesi de acolo pentru ca inima mea nu mai poate iesi de acolo pentru ca inima mea nu are decât intrari nu are si iesiri.

La tinerete omul e propriu pentru iubire, însa demulte ori e propriu pentru o iubire egoista. Trebuie să avem iubirea asa cum o are în consideratie Dumnezeu, adica, o iubire care ne fericeste si o iubire care fericeste pe cei din jurul nostru. Eu ma bucur de aceasta întâlnire, de faptul ca ati petrecut câteva zile la manastire, ma bucur ca ati luat parte la sfintele slujbe cu noi, ma bucur de aceia dintre voi care v-ati spovedit, ma bucur de preocuparile pe care le aveti, dar va atrag atentia: Dumnezeu trebuie sa fie pe primul loc în viata noastra, pe primul plan al existentei noastre, întâi e Dumnezeu si apoi omul, Dumnezeu trebuie sa fie pe primul loc în inima noastra, daca nu-i pe primul loc nu-i pe locul care i se cuvine. Credinta în Dumnezeu este o credinta despovaratoare, o credinta care ne ajuta sa ocolim lucrurile rele, credinta trebuie sa fie unita cu iubirea, sa fie lucratoare în iubire, dupa cuvântul: de a-si avea credinta atât de multa încât sa mut si muntii, daca nu am iubire nimic nu sunt, n-am nici o valoare."

Interviu cu Dumnezeu - Octavian Paler

Recitind fragmente din opera lui Octavian Paler nu am putut să trec cu vederea peste un fragment drag sufletului meu şi anume "Interviu cu Dumnezeu". Am să redau în cele ce urmează acest fragment şi vă invit să reflectăm cu mare atenţie la aceste cuvinte pline de însemnătate.

Am visat că am avut un interviu cu Dumnezeu.

“Deci, vrei să ai un interviu cu mine?” a întrebat Dumnezeu.

“Dacă ai timp...”, am răspuns eu.

Dumnezeu a zâmbit.

“Timpul meu este veşnic; ce te gândeşti să mă întrebi?”

“Ce te surprinde cel mai mult la omenire?…"

Dumnezeu a răspuns...

Că, gândindu-se cu îngrijorare la viitor, ei uită prezentul, astfel că ei nu trăiesc nici în prezent, nici în viitor. Că ei trăiesc ca şi când nu vor muri niciodată, şi mor ca şi când n-ar fi trăit vreodată…”

“Că se plictisesc cu copilăria - se grăbesc să crească mari şi apoi iarăşi tânjesc să fie copii. Că îşi pierd sănătatea ca să facă bani şi apoi îşi cheltuiesc banii ca să-şi refacă sănătatea. Braţele Lui Dumnezeu m-au luat şi am tăcut un moment, apoi am întrebat... “Ca un părinte, care sunt câteva din lecţiile vieţii pe care vrei să le înveţe copiii Tăi?”

Dumnezeu a răspuns zâmbind: “Să înveţe că ei nu pot face pe nimeni să-i iubească. Ce pot face însă, este să se lase iubiţi.

Să înveţe că cel mai valoros lucru nu este ceea ce au în viaţa lor, ci pe cine îl au în viaţa lor.

Să înveţe că nu-i bine să se compare pe ei înşişi cu alţii.

Să înveţe că o persoană bogată nu este una care are cel mai mult, ci una căreia îi trebuie cel mai puţin. Să înveţe că doar în câteva secunde pot provoca răni adânci în persoana iubită, şi pot trece mulţi ani ca să le vindece.

Să înveţe să ierte prin practicarea iertării.

Să înveţe că sunt persoane care îi iubesc cu mult,

dar pur şi simplu nu ştiu să exprime sau să-şi arate sentimentele. Să înveţe că banii pot cumpăra orice, dar nu...

FERICIREA !!!!

Să înveţe că doi oameni pot privi la acelaşi lucru dar îl pot vedea foarte diferit.

Să înveţe că nu totdeauna este suficient să fie iertaţi de alţii, ci, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi. Şi să înveţe că Eu sunt aici cu ei -- întotdeauna.”

Ostrovul- o adevărată capodoperă cinematografică

Revizionam în această seară filmul "Ostrovul", producţie cinematografică rusească din anul 2006. Un film de excepţie pe care îl recomand cu căldură. După cum afirma şi părintele Rafail Noica, filmul este o predică cu mijloacele moderne, cinematografice. Actorii sunt desăvârşiţi. E mai mult decât un film, e adevărată trăire duhovnicească.

Mi-a plăcut şi aprecierea lui Danion Vasile cu privire la film, el numindu-l un film rugăciune.

" Filmul şochează prin simplitatea lui. Ne arată o lume în care Dumnezeu lucrează în chip minunat. Ne cheamă, de altfel, să vedem cu alţi ochi lumea în care trăim. Şi pe care o credeam pustie…"
(Lumea credinţei, aprilie 2007)

Este o peliculă în care liniştea îţi ridică întrebări de o puternică profunzime, te face să pătrunzi tainele acestei lumi şi să încerci să le înţelegi.

Este un film care merită trăit secvenţă cu secvenţă şi care la fiecare nouă vizionare aduce noi şi noi sensuri, noi şi noi zvâcniri sufleteşti.

Icoane ortodoxe rusesti

Părintele Stăniloae- Despre Dumnezeu

Cuvinte ziditoare

"În viata crestinului, deznadejdea si nepasarea sunt distrugatoare. Pe cel care a cazut în pacat, deznadejdea nu-l lasa sa se ridice, iar pe cel care este în picioare, nepasarea îl face sa cada. Deznadejdea îl lipseste pe om de bunatatile pe care le-a dobândit, iar nepasarea nu-l lasa sa scape de relele care îl apasa. Nepasarea îl coboara din ceruri, pe când deznadejdea îl coboara de tot în prapastia rautatii. Iata cât de mare este puterea celor doua patimi."
(Sf. Ioan Gură de Aur)