Descurcă-te! de N. Steinhardt

Mă refer la din ce în ce mai folositul şi mai răspânditul verb a se descurca, unul dintre cele mai abjecte şi mai odioase din lexicul românesc. A-i spune cuiva: „descurcă-te” înseamnă a lansa o invitaţie la mită, şperţ, minciună, linguşire, făţărnicie, furt. „Descurcă-te” înseamnă, de fapt, fă ce ştii, orice-ar fi, numai să iasă treaba ori să existe aparenţa că a ieşit.

„Descurcă-te” este expresia verbală, activă şi nocivă a supremei şmecherii… Mărturisesc că este un subiect care mă obsedează. Simt şmecheria cum târcoleşte în jurul nostru, asemenea unui duh rău, şi cum vrea să ne prindă în laţul ei pe care-l cred ireversibil. Noi, pe vremea noastră, aveam un verb, poate la prima vedere analog cu a se descurca: verbul a răzbate. Numai că a răzbate avea cu totul altă conotaţie şi ducea la cu totul alte valori. Răzbătător era omul care prin muncă şi capacitatea sa înfrunta şi înfrângea greutăţile vieţii, izbutind să le străbată până la o împlinire a sa.

 

Sursa: http://www.alexandrasvet.ro/