Predica Bartolomeu Anania la Sf. Dimitrie Izvoratorul de Mir

Fabrica de supradotaţi a lui Florian Colceag (III). De la "omul-marfă" la omul divin

Există o Românie de care habar n-avem. Ceea ce ni se livrează zilnic la televizor, sau ceea ce vedem direct în instituţii, în politică, în lumea afacerilor, este o ficţiune, un coşmar. Există însa, repet, şi o altă Românie: o Românie reală, a valorilor care ne definesc şi care ne-ar putea propulsa pe adevărata traiectorie a identităţii noastre ca naţie şi popor. Această Românie are mai multe straturi de existenţă sau, mai exact, de persistenţă: una subterană, debranşată total de la simulacrul sistemului numit convenţional (şi impropriu) democraţie – categorie care aşteaptă, mai mult sau mai puţin conştient, să se polarizeze în jurul unui adevăr funcţional – şi alta la vedere, alcătuită din oameni care s-au apucat deja de treabă, fără să mai ceară protecţie şi subvenţie de la statul politic sau de de la partidul stat (care se recompune, iată, din propriile deşeuri!).

Unul dintre aceşti oameni este profesorul Florian Colceag. Ceea ce a conceput el, după mulţi ani de observare şi cercetare a societăţii româneşti, poartă denumirea trufaşă de MODEL DE ŢARĂ. Trufaşă – după cum se va vedea - doar în aparenţă sau numai pentru cine n-are niciun interes să creadă! Florian Colceag n-a conceput însă numai proiectul, ci a pregătit şi oamenii care să-l pună în practică. În afară de aceştia, s-au “înrolat” deja, în echipa de făptuitori, personalităţi importante, academicieni, inventatori, tineri entuziaşti din România şi diaspora. Voi reveni curând asupra acestora, ca şi asupra “Modelului de ţară”. Deocamdata voi prezenta, în linii foarte largi, traseul acţiunii bine direcţionate a profesorului Colceag, fondatorul asociaţiei IRSCA Gifted Education – România.

4% din totalul populaţiei din România – în topul curbei Gaus

Ca să pună în operă acest proiect premergător, Florian Colceag a avut în vedere mai multe realităţi statistice, constatări sociologice şi tendinţe mondiale. Astfel, ultimii 25 de ani au demonstrat că dezvoltarea economică, socială şi culturală a unei ţări este în directă dependenţă de dezvoltarea educaţiei copiilor supradotaţi şi talentaţi şi de utilizarea capacităţilor acestora pe plan naţional, ca vârf de lance în dezvoltare. Copiii supradotaţi ce nu sunt integraţi într-un sistem iniţial educativ, ulterior economic, de management sau politic, emigrează în ţările ce le oferă şanse de afirmare. Cei ce sunt integraţi contribuie în mod esenţial la dezvoltarea locală pe toate planurile. Istoria ne-a arătat de mai multe ori că societatea a recunoscut valorile supradotaţilor, dar în general cu mare întârziere, uneori de zeci sau sute de ani după moartea lor.

Exemple sunt nenumarate: Von Neumen, Gauss, Gaulois, Mendel, Mozart, Vivaldi, Van Gogh, Da Vinci sau, mai recent, Ramanujan, Sidis, Eminescu. Timpurile moderne au descoperit însă, prin gifted education, recunoaşterea şi promovarea ideilor în timp real. Conform datelor publicate de cercetări recente, 5-10% din populaţia lumii o reprezintă supradotaţii, dintre aceştia diferenţiindu-se unii cu capacităţi extrem de mari (doar 2% din populaţia lumii). În România, cercetarile psihologilor au constatat că procentul celor aflaţi în topul curbei Gauss se apropie de 4% din totalul populaţiei (faţă de 2% la nivel mondial). Aceste repere n-au stârnit nicio tresărire de interes la nivelul instituţiilor fundamentale din România.

Natura divină a omului, nu omul-marfă!

De aceea profesorul Florian Colceag n-a mai aşteptat sprijinul sau bunăvoinţa preşedinţiei, guvernelor sau camerelor parlamentare. În septembrie 2004, la iniţiativa sa, în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor al Judecătoriei sect. 4, Bucureşti, era înregistrată oficial IRSCA Gifted Education - Romania: o asociaţie non-profit cu scopul de a promova şi sprijini dezvoltarea persoanelor cu har şi talent în toate domeniile, de a forma resurse umane capabile, de a atrage în această activitate tineri foarte inzestraţi şi cu o înclinaţie deosebită spre cercetare, de a aduce o contribuţie esenţială în dezvoltarea prestigiului acestor activităţi pe plan naţional şi internaţional.

În 2005, IRSCA Gifted Education a iniţiat şi a fondat EDUGATE – Consorţiul Român pentru Educaţia Copiilor şi Tinerilor Supradotaţi şi Talentaţi, care astăzi coagulează eforturile reprezentanţilor societăţii civile, ai mediului de afaceri şi instituţional într-un prim program naţional de gifted education. EDUGATE este astăzi una dintre cele mai mari iniţiative educaţionale private în România şi, totodată, iniţiatorul proiectului de lege privind educaţia tinerilor supradotaţi, capabili de performanţă inaltă.

În 2006, IRSCA Gifted Education devine membru WCGTC (World Council for Gifted and Talented Children) şi ECHA (The European Council for High Ability), cele mai înalte foruri la nivel internaţional şi european în domeniul educaţiei copiilor supradotaţi.

"Prin gifted education se respectă natura divină a omului şi nu omul-marfă, omul de consum – spune Florian Colceag, preşedintele IRSCA Gifted Education. Noi promovăm omul creator, omul capabil să-şi dezvolte potenţialele”.

Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/clubul-presei-transatlantice/view/fabrica-de-supradotati-a-lui-florian-colceag-iii-de-la-omul-marfa-la-omul-divin

Fabrica de supradotaţi a lui Florian Colceag (II). România, pepinieră de genii

În decembrie 1989, România lui Ceauşescu nu avea niciun leu datorii. În 2009, România lui Băsescu nu mai avea niciun leu la buget. Tot ce s-a produs în cei 20 de ani prevăzuţi de Brucan a fost, sub diverse ipostaze, dezastru. Şi în tot acest timp, personalităţile, creierele, specialiştii autentici care ar fi putut salva din punct de vedere economic şi moral România au fost ţinuţi pe tuşă sau descurajaţi. Cei mai mulţi au emigrat. România a fost condusă de infractori cu dosare penale (nefinalizate) sau de indivizi mediocri. Mediocritatea instituţională este a doua mare problemă a României, după hoţie.

“Când un mediocru ajunge într-o funcţie publică, chiar dacă e bine intenţionat, se află în imposibilitate de a face ceva, deoarece nu înţelege problemele societăţii – spune Florian Colceag, preşedintele IRSCA Gifted Education. Înţeleg doar propriile lor probleme, singurele pe care le rezolvă, în sensul financiar. O demonstrează topurile bogaţilor. Acest mediocru angajează un alt mediocru, nu un om capabil, fiindu-i teamă că îşi poate pierde postul. Iar angajatul îşi va linguşi şeful, simţind oricând că acesta îl poate da afară. Efectul se vede în politică. Oamenii care îl susţin material sau altfel pe unul dintre candidaţi vor fi răsplătiţi prin funcţii publice. Un om care a lipit afişe poate deveni şef al nu ştiu cărui departament, fără a avea nicio competenţă”.

Florian Colceag este preşedintele şi fondatorul IRSCA Gifted Education, adică ceea ce am numit “fabrica de supradotaţi”.

Lista de inventar a titlurilor

Licenţiat în matematici fractale, doctor în economie şi specialist internaţional în guvernanţă sustenabilă, prof dr. Florian Colceag are, ca profesor, 20 de ani de experienţă în educaţia copiilor supradotaţi şi în antrenarea copiilor olimpici la matematică, a obţinând cu aceştia peste 60 de medalii de aur la competiţii internaţionale în această disciplină. Este reprezentant în România al World Council for Gifted and Talented Education. Titlurile lui de recunoaştere internaţională sunt impresionante. Este membru al: British Columbia Organization for Gifted Education; Hub Austega, the Australian organization for Gifted Education; Centre for Complex Studies, non-governmental, non-profit institute in Bucharest, Romania, Member of Director’s Committee, 2001; World Council for Gifted and Talented Children, Membrer and delegate to represent Romania in1999 and 2005; European Community, Arion Commission (sharing of education information between European countries based in Geneva), Member and Delegate of Romania 1999; National Council for Curricula Development (Romania), Member 1998; National Council for Educational Reform (Romania), Member 1997. Este, de asemenea, preşedintele EDUGATE (Consorţiul Roman pentru Educaţia Copiilor şi Tinerilor Supradotaţi si Talentaţi). La capitolul titulaturi şi recunoaşteri s-ar putea adăuga şi altele, dar textul s-ar transforma într-o lungă listă de inventar.

“Aşa-i când n-ai lucrul tău!”

Să prezentăm lucrurile altfel: ca să obţină aceste recunoaşteri şi ca să facă în mod ştiinţific ceea ce oricum făcea, din vocaţie, a trebuit să se specializeze în SUA. Iar ca să ajungă acolo a trebuit să-şi vândă casa. Rezultatul: câteva sute de copii supradotaţi au primit şansa vieţii de la un modest profesor de matematică. Când nimeni nu a mişcat un deget, Florian Colceag le-a întins o mână de ajutor: şi-a pus la bătaie timpul, sfaturile, dar şi resursele financiare. Timp de peste 20 de ani el le-a uşurat drumul în viaţă micilor genii. Unii dintre cei îndrumaţi de profesorul Colceag au ajuns între timp profesori universitari în străinătate, muzicieni recunoscuţi internaţional sau informaticieni de top.
După 2001, Florian Colceag a lucrat un an şi ceva în Ministerul Învăţământului, de unde a fost înlăturat. Devenise incomod, probabil datorită competenţei...
Atunci şi-a zis, ca olteanul care pierde trenul: “Aşa-i când n-ai lucrul tău!”, dar nu s-a oprit aici. Deşi la origine este oltean, s-a apucat de treabă ca ardeleanul, construindu-şi singur propriul sistem educaţional: IRSCA Gifted Education.
“Nu am plecat din ţară, pentru că aici resursele domeniului de care mă ocup sunt maxime – spune el. Şi pentru că tocmai haosul în care trăim duce la apariţia unor oameni extraordinari. Ţara asta este o pepinieră de genii, ceea ce este demonstrat şi după statisticile istorice, şi după cele recente. Iar aceşti oameni sunt capabili să se polarizeze, să se adune pe un orizont de schimbare”.

(VA URMA)

Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/clubul-presei-transatlantice/view/fabrica-de-supradotati-a-lui-florian-colceag-ii-romania-pepiniera-de-genii

Valeriu Gafencu - Sfantul Inchisorilor, teatru radiofonic la Radio Romania

Regizorul spectacolului, Petru Hadârcă, s-a născut în Basarabia, la Sângerei, în aceeaşi localitate cu Valeriu Gafencu. La audiţia cu public desfăşurată pe scena Sălii de Concerte „Mihail Jora", va participa Dan Puric, interpretul lui Valeriu Gafencu, alături de ceilalţi actori din distribuţie, echipa de realizatori şi invitaţii speciali: personalităţi ale vieţii culturale şi politice, istorici, clerici, foşti deţinuţi politici, jurnalişti.

Valeriu Gafencu -- „sfântul închisorilor", cum l-a numit Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii -- şi alţi tineri au fost arestaţi în 1941, în timpul regimului Antonescu, pentru activitatea lor în Frăţiile de Cruce. În închisoare, în inima lor începe o frământare profundă în privinţa rostului pentru care au fost încarceraţi. Sufletele lor caută ceva care să-i ridice deasupra suferinţelor pe care le trăiau. În perioada dinainte de instalarea regimului comunist au ocazia să citească Sfânta Scriptură şi alte cărţi duhovniceşti, să se adâncescă în rugăciune.

Fabrica de supradotaţi a lui Florian Colceag (I)

Se caută soluţii pentru ieşirea din criză a României. Cică n-ar fi (soluţii). Cică nu sunt bani. Cică… Un om cu mintea întreagă ar râde, dacă n-ar fi de plâns. Dacă n-ar fi dramatic. “România nu de bani duce lipsă, ci de gospodari” – spunea Mugur Isărescu, în urmă cu vreo patru ani, şi avea dreptate. Trebuie să fii tâmpit sau leneş - zicem noi - pentru a nu fi în stare să gestionezi o bogăţie uriaşă gata constituită, plus resursele şi potenţialul.

Şi totuşi se întâmplă. Se întâmplă nu fiindcă iubiţii noştri conducători ar fi fost sau sunt retardaţi, ci pentru că sunt hoţi. Adică au furat sau au vândut (ceea ce este, în fond, acelaşi lucru) la preţ de dumping tot ce se putea vinde din ceea ce numim generic - ţară. Au vândut-o cu toptanul şi paralâcul, cui s-a oferit s-o cumpere. Iar noi îi plătim ca să ne fure mai bine…

În sfârşit, lucrurile acestea, şi multe altele pe aceeaşi temă, s-au tot spus şi continuă să se spună, de douăzeci de ani…
Întrebarea care se pune este, totuşi: ce-i de făcut? Şi derivatele ei: mai este ceva de făcut? Există soluţii? Răspunsul este: DA. Există şi resurse, şi soluţii. Le vom prezenta pe rând, de câte ori vom avea ocazia, chiar în “paginile” acestui site. Şi nu doar vom semnala, ci şi vom face. Dar, toate la rândul lor…

Să începem cu începutul, adică cu resursele. Cea mai mare, cea mai importantă şi cea mai profitabilă resursă a României este creierul uman. Creierul românesc. Deşi exploatarea lui ar fi mult mai ieftină şi mai puţin solicitantă decât un complex industrial de extragere a aurului la Roşia Montană, n-o facem. N-o facem deloc. Mai mult, am distrus şi ceea ce funcţiona în timpul comunismului. Sistemul educaţional, practic, nu mai există. A dispărut prin “modernizări” succesive. Şi totuşi, paradoxal, continuă să se nască valori, parcă în ciuda acestei agresiuni concentrate, venită din toate părţile. Se nasc spontan, sălbatic, neobservate, neajutate, nemeritate. Nu există nicio speranţă că situaţia s-ar putea redresa cu sprijin instituţional sau bugetar. Douăzeci de ani au demonstrat-o din plin. Speranţa vine din altă parte…

Trăieşte în România un om care nu numai că a observat existenţa acestui rezervor imens de resurse, dar s-a şi apucat să-l prelucreze, să-l optimizeze şi să-l ducă la nivelul maxim de performanţă. Numele lui este Florian Colceag iar ceea ce a reuşit să creeze în România, prin resurse proprii, se numeşte IRSCA Gifted Education. S-ar putea numi însă foarte bine “fabrica de supradotaţi”. Nu-i creează el, bineînţeles, ci doar îi pune în funcţiune. Graţie lui Florian Colceag lumea e mai bogată, mai inteligentă, mai supradotată. Lumea, dar nu şi România. În România, nimeni nu dă doi bani pe cea mai scumpă materie din lume: materia cenuşie…

(VA URMA)

Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/clubul-presei-transatlantice/view/fabrica-de-supradotati-a-lui-florian-colceag-i__

Klaus Kenneth la emisiunea Flori de Pateric, Eveniment TV – Sibiu

Klaus Kenneth (Flori de pateric) from Claudiu on Vimeo.

Steve Jobs Documentary

Genialii nimănui

Din seria români de excepţie vi-l prezint pe Ciprian Manolescu

Ciprian Manolescu (born December 24, 1978) is a Romanian mathematician. He is presently an Associate Professor in the mathematics department at the University of California, Los Angeles.

He completed his first 8 classes at School no. 11 Mihai Eminescu and secondary education at Ion Brătianu High School in Piteşti, and his undergrad and Ph.D. at Harvard University under the direction of Peter B. Kronheimer. His thesis topic was A spectrum valued TQFT from the Seiberg–Witten equations. His research interests span the areas of gauge theory, symplectic geometry, algebraic topology, and low-dimensional topology.

He is among the handful of recipients of the Clay Research Fellowship (2004–2008).

He was the winner of the Morgan Prize, awarded jointly by AMS-MAA-SIAM, in 2002. His undergraduate thesis was on Finite dimensional approximation in Seiberg–Witten theory.

He has one of the best records ever in mathematical competitions:

• He holds the sole distinction of writing three perfect papers at the International Mathematical Olympiad: Toronto, Canada (1995); Bombay, India (1996); Mar del Plata, Argentina (1997).
• He placed in the top 5 on the William Lowell Putnam Mathematical Competition for college undergraduates in 1997, 1998, and 2000.

Source: http://en.wikipedia.org/wiki/Ciprian_Manolescu

Steve Jobs talks about managing people

Academia Inteligenţelor Multiple (Făgăraş, 2011)

Cer nou (Zorica Laţcu)

Grăit-am ieri prin lacrimi cu Domnul şi i-am spus:
“De noi cum nu Ţi-e silă Prea Scumpul meu Iisus?
Cum nu-ţi întorci Tu faţa cu silă de la noi
Şi cum mai vrei să suferi făptura de noroi?
Cum vrei să calce-n lume piciorul Tău curat
Cel care peste aripi de înger a călcat ?
Cum poala prea curată, Stapane, n-o fereşti,
În tina omenească să nu ţi-o murdăreşti?
Cum poţi să suferi, Doamne, miros de putregai,
Când ai tămâia dulce a crinilor din rai?
Cum suferi bezna noastră, Tu, soare strălucit,
Cum poţi să rabzi ocara, Tu, Domnul prea slăvit?
Şi cum fiind căldura iubirilor cereşti,
În inima mea rece Tu vrei să locuieşti?
Tu, Cel ce stai în ceruri cu mari luminători,
În iadul meu, Stăpâne, cum vrei să Te cobori?
Ca Petru ani de-a rândul te-am izgonit mereu
Ieşi de la mine, Doamne că păcătos sunt eu.
Dar n-ai plecat! Ba încă, cu pasul Tău curat,
Ai coborât tot cerul în iadul meu spurcat.
Cu pasul Tău pe mine de tot m-ai curăţit,
Cu raza Ta tot chipul Tu mi l-ai strălucit.
Cu focul Tău pe mine, cel rece, m-ai aprins
Şi peste sărăcia mea goală ai întins
Un colţ al hainei Tale şi m-ai făcut bogat,
Mi-ai dat inel, coroană, porfiră de-mpărat.
Mi-ai încăput în suflet, Tu, Cel neâncăput,
Şi sufletul meu, iată, cer nou Tu l-ai făcut.
În sufletul meu astăzi Tu însuţi locuieşti
Cu Maica Prea Curată, cu cetele-i cereşti.
Şi pentru toate acestea, Iisuse prea iubit,
În cerul nou din suflet să fii în veci slăvit”

Pe 7 octombrie 1912 se nastea in Balti, Basarabia, Parintele Sofian Boghiu - iconarul de suflete

Pe 6 octombrie 1902 se năştea Petre Ţuţea

Fantasticul său discurs de la Stanford (2005)

Steve Jobs: A life in technology

In memoriam Steve Jobs (1955-2011)

Între geniu şi indiferenţă

Interviu cu Manoel de Oliveira, cel mai batran cineast in activitate

7 secrete ale părinţilor de succes

N. Steinhardt – Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea

“Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctora­te­le (ca profesorul din Lecţia lui Eugen Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate con­gre­se­le internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, în­ţe­le­gere. Niţică susţinută bună cuviinţă.

Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti si totodată un atribut al culturii. Bunătatea este alt nume al definiţiei date de Aristotel omului: fiinţă socială.

Fără bunătate nu putem convieţui decât în condiţii de groază şi justificând amarnica afirmaţie a lui Sartre: ceilalţi, iată iadul! Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieţii obşteşti. Berdiaev spunea: pâinea pentru mine este o problemă materială (subînţeles egoistă, vulgară), dar pâinea aproapelui meu, continua Berdiaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplini întru totul bunătatea.

Ştim că de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pământului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pământului, de la Gutenberg şi până astăzi, si de am fi tobă de carte si de erudiţie, si de am cunoaste întrebuinţarea tuturor termenilor specifici tuturor ştiinţelor şi tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culţi dacă suntem nişte pizmăreţi, nişte bădărani şi nişte răi la suflet.

Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoştinţe, ci o subţirime a caracterului şi capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute desuetă şi sentimentală.
Să nu săvârşim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simplii făcători de cărţi şi drept oameni de cultură pe simpli memorizatori de informaţii“.

Kiran Bir Sethi îi învaţă pe copii să ia atitudine

Kiran Bir Sethi ne împărtăşeşte cum şcoala sa inovatoare din Riverside India îi învaţă pe copii cea mai importantă lecţie a vieţii:"Eu pot.". Priviţi cum elevii ei iau problemele locale în propriile mâini, conduc şi alţi tineri, îşi educă chiar şi părinţii.

Geoff Mulgan: A short intro to the Studio School

Some kids learn by listening; others learn by doing. Geoff Mulgan gives a short introduction to the Studio School, a new kind of school in the UK where small teams of kids learn by working on projects that are, as Mulgan puts it, "for real."

27.09.2011 – Părintele Adrian Făgețeanu a trecut la Domnul

WEBIT 2011. România a ajuns pe locul I. Competiţia s-a relansat!

Ieri a revenit, în concursul internaţional de influenţă online WEBIT 2011, „Tzarul Nicolai”, dar cu numele lui real, FLORINEL NICOLAI DECIU, şi cu toate punctele acumulate ca „Tzar”. În aceste condiţii, România nu mai poate pierde, în faţa Bulgariei, locul 2.

Mai mult decât atât, s-a întâmplat un fapt nesperat: cu cele aproximativ 2.000 de puncte ale „Tzarului”, România a ajuns pe locul 1, depăşind Italia. Competiţia s-a relansat, în termeni mult mai optimişti, de aceea vă rog să mă votaţi în continuare! Susţinându-mă pe mine, susţineţi CERTITUDINEA şi echipa României.

Dar, pentru ca efectul să fie deplin, votaţi toată lista. Pentru fiecare vot acordat unuia de pe listă, un procent intră în contul liderului (vârful de piramidă, „Tzarul”), care se duce în sus împreună cu toată lista, ceea ce înseamnă puncte pentru România. De asemenea, fiecare vot primit de lider generează puncte pentru fiecare membru al piramidei sale. Ceea ce înseamnă, iarăşi, puncte pentru România. Dar, oricum aţi vota, amintiţi-vă de CERTITUDINEA măcar o dată pe zi şi votaţi MIRON MANEGA ! (împreună cu toată lista)

Lista completă a echipei!

1 Tzarul Nicolai (Florinel Nicolai Deciu) http://bit.ly/bPrifT

2 Miron Manega http://bit.ly/bfcH6d

3 Mişcarea Euro-Civică Română: http://bit.ly/9yufXA

4 Radu Gamulea http://bit.ly/cp58xA

5 Lucretia Berzintu http://bit.ly/ds0diH

6 Dan-Octavian Catana http://bit.ly/8ZT8A2

7 Loredana Ganescu http://bit.ly/9i81A4

8 Milky Way Galaxy http://bit.ly/b4Atfq

9 Marcel Raducu http://bit.ly/cHaKxS

10 Elena Raducu http://bit.ly/dtZJ5P

11 Gelu Vlasin http://bit.ly/a3TnyZ

12 Marius Erimia http://bit.ly/c95304

13 Constanta Abalasei-Donosa http://bit.ly/bQur3l

14 Rodica Eugenia Fiedler http://bit.ly/cNg4Ik

15 Angela Furtuna http://bit.ly/9TxMFd

16 Eduard Cristian Ionita http://bit.ly/9kzU3R

17 Ana Break http://bit.ly/92RH7B

18 Codrean Tiron Viorela http://bit.ly/c9Zx6I

19 Anca Lupu http://bit.ly/ao8IRe

20 Dorina Ciocan http://bit.ly/9xqNFw

21 Dorina Ciocan http://bit.ly/bEgbOv

22 Cel Mai Influent Romanhttp://bit.ly/cn1lsz

23 Ovidiu Bufnila http://bit.ly/c14vr0

24 FLORINEL NICOLAI DECIU http://bit.ly/aQJJTg

25 Clanul Liceenilor http://bit.ly/arlSto

26 Horatio Corneliu http://bit.ly/cvaXwD

27 Mihai Antonescu http://bit.ly/aZtcCu

28 Constantin Zologhttp://bit.ly/dlkjJr

29 Ibrahim Musahttp://bit.ly/96BsEx

30 Marius I http://bit.ly/ais22Q

31 Becart Valentina http://bit.ly/dpecWl

32 Mona Bernhardt Lorinczi http://bit.ly/9ok2fw

Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/clubul-presei-transatlantice/view/webit-2011-romania-a-ajuns-pe-locul-i-competitia-s-a-relansat

CURAJUL (Părintele Nicolae STEINHARDT – Dăruind vei dobândi)

„Este o prea rareori pomenită şi totuşi esenţială însuşire creştină. Poate că, îndată după virtuţile te­ologale, ocupă locul de frunte. Fără de curaj existenţa Bisericii nu ar fi de conceput: a fost nevoie, ca să ia fiinţă, de curajul Întemeietorului ei; ca să dureze, de cel al discipolilor săi.

Ni se vorbeşte de blândeţea Domnului, care-I asemuit unui miel blând şi lipsit de glas. Metafora e îndreptăţită şi înduioşătoare. Nu mai puţin este aceea ce adoptă drept cuvânt-imagine un leu viteaz. Cine oare s-ar fi urcat pe cruce, primind de bună voie una din morţile cele mai cumplite din câte se pot închipui, de nu un viteaz cu inimă de leu? Care fire de nu una de inflexibilă tărie ar fi îndurat vreme de trei ani şi jumătate, senină şi calmă, ura, vrajba, perfidia, ambuscadele vrăjmaşilor? Ar fi stat, neclinti­tă şi neânfricată, în faţa dregătorului şi a sinedriului? (A nepăsării unuia şi înverşunării celorlalţi?) Şi cum altfel decât act de îndrăzneală ar putea fi socotită plecarea Apostolilor la propovăduire printre oa­me­ni ostili fără a duce cu ei nici traistă nici toiag nici pâine nici bani? Şi care inşi de nu dintre cei mai dâr­ji şi mai neştiutori de teamă ar fi răbdat chinuri cu adevărat atroce mai degrabă decât să-şi lepede, fie şi în schimbul celor mai ademenitoare făgăduieli, credinţa? Nu-i deloc neexact din punct de vedere is­to­ric ori exagerat din punct de vedere psihologic a spune că sângele martirilor constituie podoaba, pur­pu­­ra şi vizonul Bisericii; e şi temeiul ei, în sensul cel mai strict şi mai tehnic al cuvântului.

Că aşa stau lucrurile o dovedeşte nu numai procesul evolutiv al instituţiei ecleziastice, ci şi textul însuşi al Scripturii care, parcă prevestitor, a pus accentul pe această calitate intrinsecă şi sine qua non a creş­tinismului. Mântuitorul şi ucenicii Lui au ştiut prea bine şi ab initio unde săţăşluieşte marea taină a creşterii şi durabilităţii Legii noi. De aceea şi aflăm nenumărate referiri, în Evanghelii, în Faptele Apos­tolilor, în Epistole, la socotirea curajului drept trăsătură fundamentală a caracterului unui creştin.

Martir înseamnă martor, dar sinonimul substantivului este: erou. Desigur că mucenicii au depus măr­turie de fidelitate, smerenie, statornicie, putere de pătimire. Şi-au mărturisit deopotrivă inimoşenia, vrednică de a celor mai bravi dintre eroii vieţii profane (militare şi civile). …e simplu, dacă vrei să fii li­ber să nu-ţi fie frică de moarte. Iată de ce aurul, vizonul, purpura şi podoaba Bisericii se confundă cu sân­gele de pe Cruce şi cu sângele martirilor. Paralel celor mai strălucite victorii militare ale istoriei pro­fa­ne. De la Duhul Sfânt şi din sângele acesta s-a întrupat şi a dăinuit şi de-a pururi va dăinui Biserica lui Hristos.

În textele scripturistice, îndemnurile la curaj ale Domnului sunt numeroase.

Nu te teme îi spune (Marcu 5, 36; Luca 8, 50) mai marelui sinagogii, lui Iair, când vin unii şi-i ves­­tesc că fiica lui a murit. Nu te teme, crede numai şi se va izbăvi. (Credinţa este, prin urmare, re­cu­nos­cu­tă a fi o faptă de curaj, iar curajul e declarat, aidoma credinţei, o taină). Lui Simon, la fel i se gră­ieş­te: Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni (Luca 5, 10). Ucenicilor şi mulţimii, tot aşa: Nu te teme, turmă mică (Luca 12, 32). Nu te teme găsim şi în Apocalipsă (1, 17). Acelaşi îndemn apare şi în for­­ma plurală: Deci nu vă temeţi (Matei 10, 26); aşadar nu vă temeţi (Matei 10, 31); îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi (Matei 14, 27; Ioan 6, 20): toate către Apostoli, când s-au speriat văzându-L că um­blă pe mare. La Schimbarea la faţă, după trecerea norului luminos, se aprope de Petru, Iacov şi Ioan şi atin­­­gându-i le zice aşijderea: sculaţi-vă şi nu vă temeţi (Matei 17, 7). Îngerul către femeile venite la mor­mânt: Nu vă temeţi (Matei 28, 5), iar Domnul repetă şi El, aceloraşi: Nu vă temeţi (Matei 28, 10). Îngerul Domnului către păstori: Nu vă temeţi (Luca 2, 10), căci iată vestesc vouă bucurie mare. Când Iisus se arată celor unsprezece şi ei se înfricoşează crezând că văd duh (Luca 24, 36-37), nu rosteşte ace­lea­şi cuvinte, dar sensul vorbelor: „Pace vouă” şi „De ce sunteţi tulburaţi”, este identic cu „nu vă te­me­ţi”. („Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze” stă scris la Ioan (14, 27)). Când scena um­bla­tului pe apă pe vreme rea este povestită de Ioan (6, 19-20), cuvintele folosite sunt aceleaşi ca la Matei: „Ei s-au înfricoşat; iar El le-a zis: Eu sunt, nu vă temeţi”.

Alteori întâlnim: nu vă înspăimântaţi. Astfel, la Marcu 16, 6 (Îngerul către femei, în dimineaţa Duminicii de după răstignire).

Frica e vrednică de certare şi dojană: de ce vă este frică, puţin credincioşilor? Li se spune (Matei 4, 40) celor din corabie, înspăimântaţi de valurile ce o acopereau. La fel la Marcu (4, 40): „pentru ce sun­teţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă? Fără frică îşi dorise să primească darurile cereşti şi Za­ha­ria, tatăl Înaintemergătorului, după ce ascris numele copilului pe tăbliţă. Formele negative nu te te­me, nu vă temeţi, nu vă înspăimântaţi, să nu se tulbure inima voastră sunt adesea înlocuite prin imbol­dul la curaj: Îndrăzneşte, fiule (Matei 9, 2 către un slăbănog); îndrăzneşte, fiică (matei 9, 22; Luca 8, 48: către femeia cu scurgere la sân);Îndrăzniţi (Matei 14, 27; Ioan 10, 33); „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”; Îndrăzniţi (Marcu 6, 50); Îndrăzneşte, scoală-te! (Marcu 10, 49: că­tre orbul Bartimeu).

Care este efectul principal al fricii? Îndepărtarea de Hristos. Relatarea de la Luca 8, 37 e pe de­plin edificatoare: după ce scoate duhurile rele din omul demonizat, iar porcii se aruncă în lac, mulţimea din ţinutul Gadarenilor „e cuprinsă de frică mare”. Urmează consecinţa: „L-au rugat pe El toată mul­ţi­mea să plece de la ei”. (Matei 8, 34 şi Marcu 5, 17 zic: L-au rugat să treacă sau să se ducă din hoatrele lor). Legătura de cauzalitate e limpede: îi cer să plece pentru că le este frică: Frica, aşadar, aduce cu sine ruperea de Hristos.

Dacă „nu vă tulburaţi” este echivalentul lui „nu vă înfricoşaţi”, căci îngrijorarea e tot o formă a fri­cii, probabi că Marta a fost cercetată şi din pricina caeasta, Domnul ştiind că îngrijorarea zămisleşte sim­ţăminte şi stări ale minţii străine învăţăturii Lui.

La Faptele Apostolilor apar mereu aceleaşi poveţe: îndrăzneşte, îndrăzneşte Pavele, iar el (ei) îndrăznind …

De asemenea, în mai toate Epistolele Sfântului Pavel: „de aceea nu ne pierdem curajul” (2 Co­rin­te­ni 4, 16); „Îndrăznind deci totdeauna (2 Corinteni 5, 6); „Fără să vă înfricoşaţi întru nimic” (Filip 1, 28); „Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii” (2 Timotei 1, 7: frica, aşadar e de la diavol, ca şi pă­ca­tul, ca şi moartea; textul acesta e capital, ne dă posibilitatea să deprindem adevărat sorginte a fricii). Apos­tolul creştinilor, mai înainte de orice le cere să fie îndrăzneţi. „Drept aceea, fraţilor, având în­drăz­nea­lă, să intrăm în Sfânta sfintelor, prin sângele lui Iisus”. (Evrei 10, 19). Tot el adoptă în repetate rân­duri stilul şi tonul cel mai militar cu putinţă: „În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă pâ­nă la sânge” (Evrei 12, 4): David, hanibal, Cezar, Napoleon, nu le-ar fi vorbit altminteri ostaşilor lor); „Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică …” (1 Timotei 6, 17) „Luptă … ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus (2 Timotei 2, 3).

Textul de la Efeseni (6, 11) şi următoarele e plin de cuvinte cu iz ostăşesc:… întăriţi-vă întru puterea … îmbrăcaţi-vă cu toate armele … luaţi toate armele …toate biruindu-le …staţi deci tari … având mijlocul vostru încins … îmbrăcându-vă cu platoşa … pavăza … credinţei … luaţi şi coiful mân­tuirii şi sabia Duhului … S-ar zice că răsfoim un regulament militar, că citim un ordin de al unui căpitan de oşti.

Există în Noul Testament un stil imperativ al curajului, obârşia căruia se află în porunca dată lui Avraam: „Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău” (facerea 13, 1) – şi Avraam ascultă, plin de curaj, neştiind încotro merge şi unde se va opri, ca un bun ostaş ce se află (Evrei 11, 8). Sti­lul evanghelic militar se manifestă şi prin verbele „active”, verbe îmbolditoare, imperioase, răsu­nă­toa­re ca: stăruiţi, întrebaţi, vegheaţi, privegheaţi, treziţi-vă, cuceriţi, priviţi cu luare aminte, fiţi gata, mer­geţi, cereţi, căutaţi, bateţi, încingeţi-vă.

Acestea toate din partea Mântuitorului şi Apostolilor Săi. Dar şi creştinul, având bună îndrăz­nea­lă, le spune în acelaşi mod, în aceeaşi tonalitate a neînfricării: „Nu mă voi teme!” (Evrei 13, 6). De ce? Pentru că ştie două lucruri: mai întâi că „partea celor fricoşi … este iezerul care arde cu foc şi pu­cioa­să” (Apocalipsa 21, 8 – însuşirea osândiţilor începe cu fricoşii, ei mai întâi; necredincioşii, spurcaţii, ucigaşii, desfrânaţii, fermecărorii, închinătorii la idoli şi mincinoşii sunt menţionaţi în urma lor) – iar apoi, şi mai ales, că „În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica” (1 Ioan 4, 18). În felul aces­ta curajul ajunge a fi alături de dragoste, singura virtute în veci nepieritoare.

Domnul ne scoate din robia păcatului şi totodată ne eliberează din tirania fricii. Ne dăruieşte cele două nestemate: libertatea şi curajul. Aşa fiind, creştinului nici nu-i incumbă îndatoriri mai sfinte şi mai de seamă decât a iubi şi a-şi dovedi curajul. Ca unii care suntem urmaşi prin credinţă ai celor care l-au văzut pe Dumnezeu întrupat, ni se aplică textul de la Evrei 11, 27, reprodus pe statuia amiralului de Coligny, pe una din străzile pariziene: „A rămas neclintit ca unul care a văzut pe nevăzutul îm­pă­rat”. Covârşitoarea însemnătate acordată curajului atât de Domnul Hristos cât şi de Biserică rezultă şi din aceea că precum scrie la matei 11, 12 „împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea”. Cerurile, spune limbajul popular (tot în stil marţial), se cuceresc. …

Drept concluzie aş cere voie să afirm: Dacă vechea Lege a putut fi rezumată îndouă porunci: să iu­beşti pe Dumnezeu şi să iubeşti pe aproapele tău (Matei 22, 37; Marcu 12, 30-31; Luca 10, 27), Le­gea nouă poate – sub aspect ei operaţional – fi conspectată astfel: crede, iubeşte şi nu te înfricoşa. Frica: păcat urât în ochii Domnului; curajul: virtute mult plăcută Lui şi consubstanţială sitauaţiei de creştin”.

Debtocracy

DESPRE ROBIA MODERNĂ

Când laşi toate celea în sama libertăţii şi, prin urmare, a egoismului omenesc, nu va fi bine. De multe ori, în Anglia s-a dizbătut întrebarea dacă n-ar fi bine să se lucreze duminicele, şi se găsise economişti care să calculeze ce pierderi însemnate are industrialul englez prin ţinerea sărbătorilor. O fericire că biserica e acolo îndestul de puternică pentru a rezista unor asemenea tentative împotriva săracului, asigurându-i şi acestuia partea sa de odihnă şi bucurie, într-o lume pe care scriptura o numeşte cu drept cuvânt ,,Valea plângerilor”.

La noi, în ţara absolutei libertăţi, este însă cu putinţă ca lucrătoriul să nu se bucure nici de duminecă, nici de sărbătoare, să nu se bucure nici de răgazul pe care scriptura îl asigură până şi animalelor. Mania de a trata pe om ca simplă maşină, ca unealtă pentru producere, este întâi tot ce poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoasă prin urmările ei. Căci vita de muncă se cruţă la boală, i se măsură puterile, nu se încarcă peste măsură, pierderea ei e egală cu cumpărarea unei alteia, încât interesul bine înţeles al proprietarului este cruţarea.

La om, lucrul se schimbă. Poate să se stingă în bună voie..., se va găsi totdeauna altul la loc, căci nevoia e o dăscăliţă amară, care primeşte orice condiţii. În alte ţări sunt societăţi pentru apărarea animalelor, de sine înţelegându-se că religia şi organizarea socială îi asigurează omului zilele sale de odihnă, la noi însă nu va fi minune dacă vom vedea tratându-se organismul cel mai nobil de pe pământ cu o lipsă de cruţare de care sunt ferite şi organismele cele inferioare.

Ne-a trebuit această espunere pentru a caracteriza soarta lucrătorilor din fabrica regiei monopolului tutunurilor. Muncind 12-14 oare pe zi, aceste zile lungi şi negre nu sunt întrerupte nici de dumineci, nici de sărbători, încât cestiunea socială, atât de ventilată în Europa, trebue s-o revedem la noi în forma ei cea mai crudă. Iată dar materialul de oameni supus acestui tratament:

200 de lucrătoare
10 tăietori cu maşina a tutunului prost
3 tăietori cu maşina a tutunului bun
2 cari desfac tutunul cu trompa
1 amestecător
1 tăietor de hârtie
3 privighetori a lucrătorilor
3 amploiaţi superiori
1 diurnist

Iată, dar, 224 de oameni, a patra parte dintr-o mie, care nu cunosc nici sărbătoare, nici altă odihnă decât somnul.
Se poate că regia, câştigând puţin sau nimic din toată afacerea, să fie silită de a întrebuinţa asemenea mijloace, pentru a se susţinea; dar nouă ni se pare că soarta „dividendelor” e cu mult mai puţin importantă decât aceea a omului chemat să le producă.

Onor. primărie, care cu drept cuvânt a ordonat respectarea duminecilor şi sărbătorilor din partea comercianţilor, ar trebui să ordone aceeaşi respectare din partea fabricelor. Să nu uităm că trăim într-un stat creştin, că numai chinezul n-are sărbători, pe când religia creştină, a celor ,,dezmoşteniţi”, li asigură şi acestora partea lor de bucurie în lume.

O altă cestiune, care priveşte numai administraţia oraşului nostru, este că lucrătoarele, pornind noaptea de la fabrică pe şoseaua din valea Bahluiului, sunt espuse obrăzniciei stâlpilor de cafenele, cari tocmai în vremea ieşirei fetelor din fabrică găsesc că primblarea pe întunecoasele uliţi e foarte aerisitoare. De aceea, ar trebui ca felinarele să fie mai dese şi mai cu samă să fie aprinse, asemenea nici prezenţa unui număr mai mare de serjenţi de noapte nu e de prisos

[CURIERUL DE IAŞI, 12 decembrie 1876]

Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/editorial/view/despre-robia-modernA

DECALOG- Ernest Bernea

1. Iubiţi adevărul; nu puneţi în scenă ca ceva real un fapt,
atunci când adevărul e altul; iubiţi adevărul că el e lumină
şi frumuseţe, e Dumnezeu.

2. Greşeala să nu o acoperiţi, ci să o ispăşiţi; se ştie că mărturisită e jumătate iertată.

3. Fiţi buni cu oamenii, dar apropierea de ei să o faceţi cu înţelepciune; să nu faceţi ca ei decât atunci când aveţi încrederea că cugetul şi fapta lor sânt bune.

4. Să nu acordaţi intimitate oricui; nu o datoraţi integral decât celor ce vă sânt rudenii spirituale. Intimismul, fără discernământ, e mai mult decât o vulgaritate, e un păcat: te vinzi şi nu ştii cui.

5. În relaţiile cu oamenii fiţi buni şi drepţi; orice acordaţi mai mult decât se cuvine poate cultiva înşelăciunea şi se plăteşte scump.

6. Evitaţi contactul apropiat cu oamenii lipsiţi de inteligenţă şi bunătate; fiţi pentru ei un model de înţelepciune şi virtute.

7. Fiţi statornici în hotărârile voastre; consecvenţa întăreşte personalitatea.

8. Când iubiţi pe cineva, dăruiţi-vă integral; o dragoste adevărată cere depăşire de sine, puritate şi putere de jertfă. Dragostea mare are un fior religios.

9. Să vă respectaţi cuvântul. Cuvântul nu este un instrument de inducere în eroare şi nici ceva cu care poţi răni sufletele oamenilor; cuvântul trebuie să aibă izvoarele cele mai pure, adică divinitatea.

10. Fiţi sinceri şi curaţi în tot ce faceţi, ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă.

Sursa: http://www.alexandrasvet.ro/decalog-ernest-bernea.html

ZIUA CRUCII

Într-una din cântările Bisericii, alcătuită după Psalmii lui David, preamărim pe Dum­ne­zeu în cu­vin­tele: „Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru; înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nos­­tru, şi vă închinaţi aşter­nu­tului picioarelor Lui, că Sfânt este”. O altă cântare bise­ri­ceas­că, prea­mărind crucea, zice: „Acum vedem aş­­ternutul unde au stătut picioarele Tale Stă­pâ­ne...” „Astăzi cu adevărat cuvântul cel de Dumnezeu grăitor al lui David a luat sfârşit, că ia­tă arătat ne închinăm şi aşternutului preacuratelor Tale picioare”.

Deci până la răstignirea Domnului pe cruce, crucea era lemnul morţii celei mai de ocară. Prin sfintele Sale patimi,Iisus a schimbat ocara în slavă, încât Apostolul Pavel nu găsea alt cuvânt în care să se laude decât în Crucea Domnului, mustrând pe cei ce sunt vrăjmaşii crucii.

Deci lemnul crucii a fost prevestit prin prooroci, prin Moise şi prin David. Prin proo­ro­cul David ne po­runceşte să ne închinăm Crucii, aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este.

Oare de ce zice despre Cruce că e aşternut numai al picioarelor Lui? - Fiindcă Iisus S-a răs­tignit pe Cru­ce nu cu fiinţa Sa dumnezeiască, ci cu firea omenească, Adam cel nou, ceea ce în graiul profetului e tot una cu picioarele lui Dumnezeu.

Să lămurim ceva şi din înţelesul crucii ca suferinţă.

Suferinţa, necazurile, încercările sunt cea mai necunoscută cruce, deşi fiecare are de dus câte una. Mai toţi se roagă lui Dumnezeu să-i scape de cruce. Nu e bine aşa. E semn că oa­me­nii nu-i cunosc rostul şi nu-i cunosc pe sfinţi. Iată de pildă ce spune Sfântul Marcu Ascetul, că prin aceasta se cunoaşte dacă o are ci­neva, dacă primeşte cu bucurie necazurile. Tot acest sfânt ne spune despre crucea încercărilor, că pentru trei pricini vin asupra noastră:

1. ca pedeapsă pentru păcatele făcute („pedeapsă” în graiul bătrânilor înseamnă în­vă­ţare de minte);

2. pentru ferirea de cele ce altfel le-am face; şi

3. pentru întărirea virtuţii. „Să nu spui că se poate câştiga virtutea fară necazuri: căci vir­tu­tea ne­cer­ca­tă în necazuri nu e întărită!” (Filocalia I, p. 236-266).

Cea mai grea încercare a vieţii este necazul morţii. Cum stăm faţă de o asemenea în­cer­ca­re? Ar trebui să stăm şi mai liniştiţi ca faţă de cruce; fiindcă Mântuitorul, prin moartea Sa, a schimbat nu numai rostul cru­­cii din ocară în slavă, ci a schimbat şi rostul morţii şi l-a făcut bun. Până la Iisus moartea era o pe­deap­să dată firii omeneşti, plată a păcatului. De la înfrân­ge­rea morţii, prin învierea Omului nou, moartea, cea mai grea încercare a vieţii acesteia, s-a schim­­bat în moarte a păcatului şi a izbăvirii firii omeneşti. Aşa ne în­vaţă Sf. Maxim Mărtu­ri­si­to­rul.

Iată de ce prăznuind Crucea vorbim de înviere şi a morţii omorâre.

Acestea sunt cunoştinţe duhovniceşti care dau curaj vieţii acesteia, îi dau înţeles şi o li­niş­te cu atât mai mare cu cât e mai învolburată marea societăţii omeneşti.

Iată pe ce temelie stăm, în praznicul înălţării, când zicem:

„Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim !”...

Sâmbăta, 14 septembrie 1949, Ziua Crucii.

Sursa: Părintele Arsenie BOCA. (2006). Cuvinte vii. Ediţia a-II-a. Deva: Editura Charisma. pp. 16– 17.

CELE 3 CRUCI

„Sfântul Marcu ne spune despre crucea încercărilor, că pentru trei pricini vin asupra noas­tră:

1. Ca pedeapsă pentru păcatele săvârşite;

2. Pentru ferirea de cele ce altfel le-am face;

3. Pentru întărirea virtuţii;... virtutea necercată în necazuri nu este întărită”.

Iar din scrierile, cuvintele şi viaţa Părintelui Arsenie deducem că în viaţa pământească omul are trei cruci de purtat:

1. Crucea de prevenire (ferire), prin care Dumnezeu ne ţine departe de ispite şi păcate

2. Crucea de îndreptare (ispăşire, pedeapsă), prin care plătim pentru păcatele făcute sau moştenite;

3. Crucea de întărire (jertfă), prin care ne dăruim aproapelui, prin care trăim şi chiar murim pentru a­proa­pele. Aceasta e crucea creştinului. Numai cine iubeşte pe aproapele este creştin adevărat (In. 13, 35). Iar a ne jertfi pentru aproapele înseamnă a ne înmulţi talanţii pe care ni i-a dat Dumnezeu „spre folosul tuturor” (1 Pt.4, 10), talanţii destinului.

Cine-Şi îngroapă talanţii în pământul inimii (în subconştient), în întumericul egoismului (al lenei, in­di­fe­renţei şi uitării), nu ajunge la crucea de jertfă, ci din contra, tâlhăresc viaţa aproapelui precum cei doi tâl­hari răstigniţi în stânga şi în dreapta lui Iisus.

Observăm că aceste trei cruci sunt asemenea unui tratament pe care Dumnezeu ni-l administrează pen­tru a ne lecui de bolile sufleteşti şi care are trei trepte: prevenirea apariţei bolii, îndreptarea (însănă­to­şi­rea) şi întărirea sufletului.

Sursa: O sinteză a lucrării Părintelui Arsenie BOCA, p. 408.