100 de ani de la nașterea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist-Dumnezeu să îl numere printre drepții Săi!

ROMÂNIA - Genialitatea și antrenarea geniilor

165 de ani de la naşterea inegalabilului poet naţional Mihai Eminescu

25 de ani de la plecarea la Domnul a Sfântului Părinte Arsenie Boca

OMAGIU PĂRINTELUI DRAG – (Părintelui Arsenie Boca)
poezie scrisă de Zorica Laţcu (cu numele de călugărie Măicuţa Teodosia)

Noi, cei ce l-am cunoscut,
Şi Părinte drag l-am avut,
Simţim astăzi adâncă durere,
Dar şi mare mângâiere.
Căci noi ştim că şi acum,
Nu va înceta nici cum,
Viu să fie-n amintiri,
Chipul sfintei lui iubiri.
Şi cu toţi nădăjduim,
Cu Părintele să fim,
De vom împlini curat,
Sfaturile ce ne-a dat.
Iar acum la despărţire,
Cu smerenie şi iubire,
De la cel plecat în zare,
Cerem binecuvântare…

Cu nemărginită recunoştinţă,
Teodosia – Zorica Laţcu,
împreună cu toţi credincioşii,
copii ai Părintelui.

Piramida averilor lumii

 Sursa: http://www.businessmagazin.ro/galerie-foto/analize/infografice/piramida-averilor-lumii-slideshow13486728/full-size

Reguli jurnalistice, acum 100 de ani (1912)

Tehnologia revoluționară din filmul Avatar se dezvoltă la Cluj. Interviu cu Daniela Florescu, "mama" internetului

Cerinţă fundamentală pentru a fi Preşedintele României

Voyage virtuel en Roumanie/ Virtual trip in Romania (musique/ music: Gheorghe Zamfir)

Val Guraliuc în dialog cu prof. dr. Florian Colceag

Reforma sistemului bancar în România

Diagnosticul specific situaţiei actuale

- Utilizarea etalonului monetar-hârtie şi a creditului monetizat în stil mare, a făcut ca activitatea economică să fie guvernată de Principiul imposibilităţilor în practică, care afirmă că este imposibil să se calculeze şi să se pună în practică, în orice moment, volumul normal de circulaţie mo-netară simultan cu utilizarea deplină a resurselor naturale şi umane (adică, fără şomaj voluntar), stabilitatea preţurilor (adică, fără inflaţie sau deflaţie), echilibru bugetar (adică, fără deficite şi fără surplusuri) şi echilibru în balanţa comercială şi de plăţi (adică, fără deficite şi fără surplusuri).
- Creditul monetizat de bănci cu sprijinul BNR este nominal, artificial, neacoperit şi schimbă circulaţia monetară cu sume imense, este inflaţionist sau deflaţionist şi constituie sursa principală a celor mai multe dezechilibre din economia naţională, care nu pot fi corectate satisfăcător prin nicio politică raţională. Acesta rupe legătura naturală dintre producător şi consumator, dând posibilitate producătorului să întrebuinţeze strategia de piaţă, adică să manipuleze oferta şi să-şi asigure o poziţie de monopol şi un preţ de monopol. Consumatorul va trebui să plătească un preţ de monopol mai ridicat, în care se includ surplusul de profit şi o dobândă la bancă. Deci, consumatorul este exploatat de două ori, odată de producător şi a doua oară de bancă.
- Joseph A. Schumpeter este singurul mare economist modern care a descris procesul de monetizare a creditului bancar şi a arătat că efectul inflaţionist, derivat din operaţiunile de credit bancar, produce un fenomen nou, numit economii forţate, adică masa de consumatori este forţată indirect să cumpere cu aceeaşi sumă de venit curent, mai puţin decât ar fi cazul dacă nu ar exista această practică bancară. Deci, venitul real al consumatorilor este redus automat, cu o anumită fracţiune, care, în agregat, este egală cu suma creditelor acordate de bănci intreprinzătorilor. Prin această practică bancară, au fost finanţate în era modernă, 75% din investiţiile tehnologice, iar numai 25% prin economiile voluntare ale oamenilor. Este surprinzător că acesta nu a observat că investiţiile tehnologice pot fi finanţate la fel de bine prin economiile voluntare, fără a mai genera probleme sociale aşa de complicate moştenite din era modernă.
Deosebirea dintre economiile voluntare şi cele forţate constituie cheia principală care ne ajută să înţelegem natura şi felul cum funcţionează o economie mixtă de pieţe capitaliste şi se bucură direct de fructele productivităţii, prin dobânda primită la economiile încredinţate în bănci sau prin dividende, dacă au cumpărat acţiuni. În cazul economiilor forţate, oamenii pierd proprietatea capitalului şi implicit, pierd şi participarea directă la profitul rezultat din creşterea productivităţii. Ceea ce câştigă lucrătorii este un loc de muncă creat de fabrici, dar la un salariu din care se scade automat fracţia de economisire forţată.
Aici se află, fenomenul de plus-valoare, observat corect de MARX, dar interpretat complet fals, deoarece îl atribuie proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. În realitate, plus-valoarea nu are nimic de a face cu instituţia proprietăţii private, ci este un fenomen derivat din mecanismul financiar al băncilor moderne, prin monetizarea creditului nominal, aşa cum a explicat profesorul şi bancherul Schumpeter (1956, p. 206). Pentru el, „Esenţa creditului se află în procesul de creaţie a unui astfel de ban. Este metoda specific capitalistă de a efectua progres economic. Ea dă scop funcţiei capitaliste a banului, în opo¬ziţie cu funcţia sa ordinară de pe piaţă”. Dacă pentru MARX, moneda (îndeplineşte numai funcţii monetare în circulaţia simplă de mărfuri după formula C1xMxM2; devine capital în circulaţia inversă de mărfuri după formula MxCxM’) este un ban de aur sau argint, atunci în realitate moneda este un ban de credit bancar monetizat, aşa cum l-a văzut Scumpeter.
În legătură cu funcţia capitalistă a banului se ridică trei probleme:
• Creditul monetizat de bănci, produce în mod automat, efectul inflaţionist, care în acord cu principiul imposibilităţilor, nu poate să fie controlat satisfăcător prin strategia macroeconomică şi lasă în urmă o instabilitate financiară.
• În momente de încredere pe piaţă, creditul bancar se extinde în mod automat şi încurajează speculaţiile de tot felul, care iniţiază o perioadă de expansiune (boom) economică artificială până ce se ajunge la un punct critic, unde se vede că este ceva anormal în economie şi atunci încrederea începe să dispară şi odată cu ea şi creditul bancar cu care agenţii economici se obişnuiseră. Rezultatul final este stagnarea economică şi o criză cu şomaj. Acesta este fenomenul numit conjuctural instabilitate economică.
• Efectul inflaţionist produce mai departe fenomenul de economii forţate sau mai exact spus economii expropriate ilegitim fără nicio despăgubire echitabilă. Interesant este că nu se încalcă nicio lege în regimul capitalist, deoarece aceasta este metoda specific capitalistă de a efectua progres economic.
Iată modul în care oamenii sunt înşelaţi, în numele progresului economic, prin asemenea me-tode de finanţare şi sunt lipsiţi zilnic de o porţiune din venitul lor real. Ei sunt lipsiţi nu numai de capitalul propriu (economiile voluntare) dar şi de fructele acestui capital, care ajunge pe alte mâini. Cei care sunt pe ultima treaptă socială sunt condamnaţi să nu mai poată căpăta niciodată independenţa economică. Adevărata protecţie socială există numai acolo unde fiecare cetăţean capabil de lucru îşi câştigă onorabil existenţa şi în plus, poate să facă şi economii pentru viitor.
Într-o societate modernă civilizată, unde este aplicată tehnologia pe o scară întinsă, nu ar trebui să existe sărăcie, dar sărăcie totuşi există şi în ţările cu cea mai înaintată tehnologie. Aceasta confirmă adevărul că finanţarea tehnologiei prin economii expropriate ilegitim creează, simultan, bogăţie pentru unii şi sărăcie pentru alţii. Aceasta este o contradicţie economică, care trebuie să le dea de gândit celor care guvernează.
În regimul capitalist occidental s-a crezut că această contradicţie s-ar putea rezolva prin intervenţia statului în economie, adică să iei de la cei care au mai mult şi să dai la cei care au mai puţin sau deloc. Metoda aceasta nu a funcţionat, deoarece numărul celor care se înscriau pentru ajutor social a crescut mereu.
Lecţia de tras din această expunere este că în judecarea unei probleme economice, trebuie să ţinem seama de două lucruri principale: deosebirea între banul real, acoperit şi banul de hârtie şi de credit bancar monetizat; deosebirea între creditul real, acoperit şi creditul nominal neacoperit:
• Dacă alegem banul real de aur combinat cu creditul real acoperit, atunci am îndeplinit două condiţii principale pentru echilibru stabil cu preţuri stabile şi fără şomaj.
• Dacă alegem banul de hârtie şi de credit bancar monetizat combinat cu creditul nominal neacoperit atunci am luat calea dezechilibrului şi trebuie să ne aşteptăm la instabilitate financiară, economică şi socială, însoţită de inflaţie şi şomaj.

Scopul reformei – Organizarea unui sistem bancar privat de echilibru stabil, eficient, protejat împotriva crizelor şi cu adevărat compatibil cu o societate liberă (adică, o societate non-intervenţionistă).

Obiectivele reformei:

- Promovarea unui sistem de bănci private care acordă numai credite reale, acoperite şi care utilizează numai bani reali, acoperiţi în aur sau produse naţionale standardizate.
- Suprimarea înşelării şi exploatării oamenilor prin mecanismul monetizării creditului bancar nominal, neacoperit.

Soluţia propusă:

- Se va interzice prin noua lege bancară (şi prin Constituţie) monetizarea de credit sub orice formă, adică deschiderea de conturi sau acordarea de împrumuturi fără a poseda întreaga sumă în moneda oficială (lei interni şi externi).
- Băncile private vor oferi servicii de intermediere între cei care aduc depozite la vedere sau economii pe diferite termene şi cei care au nevoie de aceste fonduri pentru investiţii în capital circulant sau capital fix. Ele sunt organizate în două secţiuni:
• Un departament care se va ocupa cu tranzacţiile de fonduri lichide ca depozite la vedere, ce se pot utiliza în orice moment prin diverse instrumente de plată (CEC, ordin de plată, etc.). toate aceste conturi trebuie să fie acoperite 100% în monedă oficială, adică lei interni sau externi. Acest departament, fiind legat de toate instituţiile bancare şi financiare, piaţa monetară va fi lichidă 100% în orice moment, astfel încât este imposibil să apară o criză financiară, care bântuie uneori în capitalism.
• Un alt departament care se va ocupa numai de tranzacţiile de capital real (adică, de colectarea economiilor particulare la diverse scadenţe şi plasarea lor în ivestiţii productive, aranjate în aceeaşi ordine de scadenţă). Acest departament fiind legat de toate instituţiile bancare şi financiare, piaţa de capitaluri va fi la fel de stabilă, în sensul că volumul investiţiilor nu va putea să depăşească volumul economiilor, o condiţie esenţială a echilibrului general stabil. Şi care, mai departe, face imposibilă dezvoltarea fenomenului conjuctural ce determină atâtea probleme economice şi financiare în capitalism.
- Creditul real, natural, acoperit există de când există lumea aceasta. Creditorul poseda cantitatea de bunuri, servicii sau monedă oficială pe care o împrumuta debitorului pe un anumit termen, cu sau fără dobândă.. Acest tip de credit real nu schimbă circulaţia monetară şi deci nu poate fi inflaţionist sau deflaţionist, el este productiv fără a produce probleme de dezechilibru. El este limitat de volumul producţiei şi a venitului real şi constituie un element de echilibru în economie. Din păcate, creditul real, care există în orice economie, nu este organizat cum trebuie, un este colectat la sursă şi un este orientat să servească producţia şi consumul optim.
- Conducătorii sindicatelor ar trebui să renunţe la greve şi la solicitări de majorare a salariilor care să compenseze inflaţia şi ar trebui să lupte viguros pentru a opri prin lege emiterea banilor de hârtie şi de credit bancar monetizat, deoarece acolo se află sămânţa primară a răului social, caracterizat prin inflaţie, şomaj şi economii forţate!

Avantajele aplicării reformei:

- Băncile private existente, înfiinţate pe baza pricipiilor capitaliste, nestabile şi de dezechilibru, vor fi transformate în instituţii financiare bazate pe principii de echilibru stabil şi protejate împotriva crizelor.
- Creditul din economie, în acest sistem de echilibru stabil, va fi real, adică acoperit totdeauna şi va sta la dispoziţia celor care îl merită. Este genul de credit care nu poate fi manipulat de BNR în cooperare cu băncile private.
- Băncile nu vor mai putea împrumuta ceva ce nu există (putere de cumpărare abstractă sau bani scripturali) şi astfel va fi eliminată marea înşelătorie bancară pentru a obţine supraprofituri!
- Creditul natural, real, acoperit este de mare folos partenerilor fiecărei tranzacţii şi pentru întreaga economie naţională, deoarece nu schimbă circulaţia monetară şi prin urmare nu poate fi inflaţionist sau deflaţionist.
- Asigura dezvoltarea unei economii de piaţă liberă, umană şi fără înşelarea şi exploatarea celor mulţi.
- Noul sistem bancar este chemat să aibă o funcţie socială, aceea de a servi poporul, în schimbul unei indemnizaţii normale, iar nu să-l exploateze în căutarea de profituri nelegitime.

Reforma monetară în România

Diagnosticul specific situaţiei actuale

- Banii de hârtie şi de credit monetizat utilizaţi astăzi, reprezintă o formă de monedă de dezechilibru, cu o instabilitate inerentă. Moneda utilizată nu este o monedă reală, ci este una nominală, artificială şi falsă, doar un simbol fără niciun conţinut. De aceea, preţurile, costurile, cheltuielile şi veniturile exprimate în bani, devin în mod automat nominale, artificiale şi false. Aici, se află sorgintea unei miriade de probleme de dezechilibru, pe care le putem observa zilnic în toate ţările lumii.
- Utilizarea inflaţiei ca măsură politică pentru contracararea şomajului involuntar de masă.
- Calitatea mediocră sau inferioară a principalelor instituţii ale economiei naţionale (banii, băncile, bursele, bugetul, cursul de schimb valutar, ecologia) nu permite îndeplinirea satisfăcătoare a funcţiilor sociale cerute de o societate şi o economie modernă.
- În anul 2005, BNR a realizat, din păcate, doar o parte a reformei monetare şi anume acea operaţie tehnică numită denominare (corect ar fi să utilizăm termenul denominalizare) şi care a constat în reducerea valorii nominale a leului, pe baza regulii: 1 leu nou = 10.000 lei vechi. Ar fi interesant să aflăm cum a estimat BNR această constantă (10.000) prin care s-a redus valoarea nominală a monedei naţionale!

Scopul reformei – asigurarea stabilităţii monetare şi a stabilităţii preţurilor.

Obiectivele reformei:

 
- Introducerea unui sistem monetar sănătos – etalonul monetar-marfă (aur) – adică, a unui regim monetar cu o singură monedă sănătoasă şi acoperită, adevăratul leu greu; acesta va fi parametrul natural care guvernează automat economia naţională.
- Asigurarea stabilităţii cursului de schimb valutar şi a balanţei de plăţi internaţionale.
- Eliminarea şi interzicerea utilizării inflaţiei ca măsură politică în guvernare!

Soluţia propusă

 
- Stabilitatea monedei naţionale va fi ridicată la nivel de drept fundamental al omului (şi care va trebui să fie introdus în Constituţie ca articol obligatoriu)!
- Crearea unui sistem monetar sănătos, care să aibă un mecanism de funcţionare automată şi care să servească numai interesele economiei naţionale şi numai nevoile cetăţenilor români.
- Moneda, pentru economia naţională, este ca şi sângele pentru corpul uman. Astfel, dacă sângele nu are o anumită puritate şi viteză, atunci corpul se îmbolnăveşte şi nu poate să funcţioneze normal! Similar, când în economia naţională nu circulă o monedă sănătoasă şi cu o viteză normală de echilibru, vom avea o economie naţională nesănătoasă, care va cunoaşte crize.
- O monedă sănătoasă trebuie să îndeplinească următoarele patru funcţii principale:
• Să fie un măsurător monetar precis, obiectiv şi de încredere, pentru determinarea valorilor de schimb în bunuri, valori mobiliare, valută sau servicii (pentru calculul economic).
• Să fie un instrument obiectiv şi de încredere care să faciliteze formarea capitalului prin economii voluntare ale oamenilor, stimulat cu o dobândă adecvată şi în concordanţă cu principiul productivităţii factorului capital.
• Să fie un mijlocitor de schimb neutral.
• Să fie un instrument obiectiv pentru executarea de plăţi şi obligaţii, astfel încât să nu fie avantajaţi nici creditorii şi nici debitorii.
- Introducerea unui leu nou mai greu, acoperit în aur, pentru relaţiile externe şi a unui leu tot la fel de greu, dar acoperit 100% cu produse naţionale valoroase şi standardizate, pentru relaţiile interne. Noua monedă naţională va fi stabilă! Operaţiunile tehnice care vor trebui să fie realizate constau în următoarele:
• Calcularea circulaţiei monetare totale în ziua D (N), compusă din: bilete de bancă în circulaţie, emise de BNR; credite deschise de BNR sub forma de depozite la vedere sau conturi curente în favoarea băncilor private sau altor clienţi români sau străini; depozite la vedere în băncile private sau publice în favoarea agenţilor economici români şi străini; economii la termen în băncile private sau publice.
• Determinarea parităţii oficiale a Leului nou de aur: spre exemplu: 1 Leu nou = 0,0625 gr. aur la o fineţe de 900/1000. Deci, 1 kg aur = 1000 gr / 0,0625 gr = 16000 Lei noi.
• Circulaţia monetară de aur X1= rezervele de aur de la BNR, inclusiv soldurile în valută străină convertibile (dolar SUA, euro, etc.), adică preschimbate în aur x 16000.
• Acoperirea Leului intern (circulaţia monetară-produse) X2 = rezervele de produse naţionale standardizate, aflate în posesia statului şi blocate în ziua D, pentru a servi drept primă acoperire a leului intern, cu o evaluare la preţuri medii internaţionale.
• Calculul proporţiei dintre banii vechi, depreciaţi prin inflaţie şi banii noi, mai grei = N / (X1 +X2). Să presupunem că rezultatul a fost 100 lei vechi = 1 Leu nou.
• Schimbarea leilor vechi pe baza proporţiei calculate anterior. În ziua D, va fi oprită orice emisiune de lei vechi şi se vor schimba lei vechi pentru lei noi în proporţia calculată 100 lei vechi = 1 Leu nou.
• Rezervele de aur vor rămâne blocate pentru a se asigura o acoperire parţială a leului nou, mai greu. Se va calcula o rată specială de convertibilitate, care va fi cu mult mai scăzută faţă noua paritate oficială, atât de scăzută încât mai mult ca sigur, nimeni nu va face uz de această convertibilitate specială. Aurul existent va rămâne la BNR, ca un tezaur naţional pentru vremuri grele!
• După ziua D, orice emisiune de monedă oficială se va face după schema următoare:
- Lei de aur externi, acoperiţi 100%, prin depunerea de aur pentru monetizare şi prin acoperirea costului de batere dacă depunătorul doreşte să aibă monede de aur, pe care le poate întrebuinţa aşa cum doreşte, fără nicio restricţie sau control.
- Lei de aur externi, rezultaţi din exporturi şi concretizaţi în valută străină, se pot vinde liber pentru plata importurilor. Aceştia nu sunt convrtibili în aur imediat, ci numai la data când se încheie balanţa anuală de plăţi internaţionale.
- Lei interni, acoperiţi 100% în produse naţionale standardizate (grâu, porumb, secară, orz, cherestea, vinuri, argint şi alte metale) al căror preţ este exprimat în lei aur (standardul monetar oficial) şi va fluctua liber pe piaţă după legea cereri şi ofertei, produse depozitate în magaziile speciale ale BNR, care emite bilete de bancă speciale până la suma produselor depozitate, minus cheltuielile de conservare şi de înmagazinare pe o perioadă limitată.
BNR va veghea ca cele trei feluri de lei să circule cu aceeaşi valoare pe piaţa internă, lucru posibil, deoarece toate sunt acoperite, respectându-se doar natura proprie a convertibilităţii. Posesorii de lei interni acoperiţi în produse nu pot veni la BNR să ceară aur sau lei externi. Aurul şi leii externi se vând şi se cumpără liber pe piaţă, iar BNR nu are nimic de-a face cu asemenea tranzacţii.
Leii interni au o funcţie principală de mare valoare în economia naţională. Străinii care ar acumula lei interni nu pot cere aur sau lei externi de la BNR. Ei vor fi trataţi în acelaşi fel ca şi cetăţenii români.
Pentru ca cele trei feluri de lei să circule pe piaţa internă la paritate, BNR va putea să ia orice măsuri necesare pentru a împiedica speculaţiile pure din partea străinilor, cât şi a cetăţenilor români.
• Aplicarea imediată a principiului justiţiei sociale în ziua D. În aceeaşi zi D, printr-o proclamaţie a guvernului, se va anunţa că toate preţurile, obligaţiile, veniturile, impozitele, adică toate activele şi pasivele economiei naţionale, sunt reduse în aceeaşi proporţie calculată (100 lei vechi = 1 Leu nou mai greu). Rezultatul va fi: nimeni nu pierde nimic şi nimeni nu câştigă nimic.
- Convertibilitatea leului în aur pe pieţele externe nu prezintă riscul pierderi rezervelor de aur din ţară, deoarece vom avea o convertibilitate de echilibru, diferită de cea oferită de FMI, care se bazează pe credite luate din străinătate (Pentru a obţine credite de la FMI sau de la Banca Mondială, ţările sunt obligate să menţină cursul de schimb faţă de dolarul american la o rată fixă, iar pentru a putea menţine rata fixă faţă de dolar, ele trebuie să aibă rezerve oficiale în dolari, care provin de obicei tot din împrumuturi din străinătate! Pentru a apăra aceste rezerve, ţările sunt forţate să respecte programe de austeritate, cu dobânzi foarte ridicate şi taxe exagerate, măsuri care conduc la stagnare economică). Nu sunt necesare împrumuturi străine, deoarece leul extern, derivat din tranzacţiile internaţionale este convertibil în aur şi cu referire la soldul net datorat la sfârşitul fiecărui an. Mecanismul de autoreglare a cursului de schimb va veghea ca importurile şi creanţele dintr-o ţară oarecare, până la sfârşitul anului, să se echilibreze cu exporturile şi creanţele României, astfel încât niciun gram de aur nu va părăsi ţara!
- Moneda acoperită în aur, nu necesită existenţa unei cantităţi mari de aur, deoarece într-un sistem de echilibru general stabil, există un mecanism de auto reglare a cursului de schimb al valutelor străine, în jurul parităţii oficiale a leului extern, acesta servind numai ca măsurător constant şi echitabil al valorilor de schimb în tranzacţiile de import şi export, iar nu ca mijloc de plată.

Avantajele aplicării reformei

- Reforma monetară reprezintă capul de pod care duce la şi sprijină rezolvarea celorlalte probleme/ dezechilibre de bază.
- Reforma monetară nu costă nimic, curăţă inflaţia produsă de leul de hârtie şi de credit monetizat până la rădăcină şi introduce un leu nou real, scoperit în aur şi diverse produse naţionale standardizate şi conservate în magazii speciale ale BNR!
- Etalonul monetar-marfă (aur) constituie o modalitate de protecţie a cetăţenilor ţării împotriva guvernelor risipitoare. El face independentă cantitatea de bani corespunzătoare lui de politicile guvernului şi a partidelor politice şi încurajează aplicarea unor politici economice sănătoase.
- Moneda acoperită 100% în aur sau în alte produse naţionale standardizate este moneda reală care nu mai poate fi manipulată de tehnocraţii sau de politicienii aflaţi la guvernare, închizându-se astfel principala supapă de corupţie politică! Ea va îndeplini şi funcţia de parametru natural, care rămâne constant (adică, rămâne întotdeauna egal cu 0,0625 gr aur) şi perfect stabil, pentru întreaga economie naţională.
- Noua monedă asigură măsurarea precisă a valorilor de schimb în tranzacţiile comerciale şi fi-nanciare, atât pe piaţa internă cât şi pe aceea externă. Ea fiind neutră simultan pentru partenerii unei tranzacţii, va elimina definitiv fenomenul de exploatare a omului de către alţi oameni sau de instituţii naţionale sau străine.
- Interzicerea şi eliminarea banilor de hârtie va conduce la distrugerea originii răului social, caracterizat prin şomaj, inflaţie şi economii forţate (adică, economii expropriate ilegitim fără nicio despăgubire echitabilă).
- Calculul economic va fi sănătos şi de încredere, iar politicile economice vor fi caracterizate prin constanţă şi predictibilitate.
- Leul intern, acoperit în diverse produse naţionale asigură: evitarea crizelor financiare şi economice (inflaţie, deflaţie, şomaj); formarea de capital real, adică a economiilor voluntare şi productive; stimularea unei dezvoltări economice echilibrate în toată ţara.
- Preţurile vor fi stabile, reale şi de echilibru.