Scrisoare Oficiala catre Institutiile Statului

Lajos Kristof, Ambasadorul copiilor cu potential inalt aflati in situatie de risc social major din Sistemul de Protectie a Copilului din Romania. Discursul sau a fost rostit pe 16 aprilie 2009 la lansarea proiectului Centrului Gifted Education si a fost trimis pe data de 22 Aprilie catre toate institutiile statului implicate in educatie in Romania.

---

Scrisoare oficiala adresata de Lajos Kristof, Ambasadorul copiilor cu potential inalt aflati in situatie de risc social major catre:

Presedentia Romaniei, Comisia Prezidentiala pentru Educatie, Camera Deputatilor, Senatul Romaniei, Agentia Nationala pentru protectia drepturilor copilului din cadrul Guvernului Romaniei, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului

---

Cu fiecare copil salvezi o lume

Priviti-ma ca pe un “succes story” al vremii noastre dintre Carpati…

Crescut in centrele de plasament de la trei ani, privat de afectiunea unei mame si a unui tata, pe care nimic nu le poate substitui… m-am salvat prin cognitiv si prin faptul ca am fost ajutat sa-mi implinesc setea de cunoastere. Sunt student, am sarcini nationale intr-o miscare generoasa, de suflet, de ajutorare a copilului cu nevoi speciale, fie el orfan, geniu ori special prin unicitatea combinatiei de precaritate fizica ori mentala; si sunt poet, ceea ce mie mi se pare un mic miracol. Maturizandu-ma intens, am lasat in urma o copilarie sumbra… cat a tuturor copiilor orfani. Am, asadar, o bogata viata personala. Dar, ma credeti, mi-ar fi imposibil sa fac altceva in viata sociala. Vreau sa-i ajut pe ceilalti copii orfani ca mine. Caci nimic nu e mai presus decat viata pe care Dumnezeu o da fiecarui copil.

Vedem in presa atatea imagini triste din vietile copiilor incat putem spune ca Romania pierde in fiecare moment speranta de a crea oameni. Copii excelenti umiliti de saracie si mizerie. Tineri devotati pentru scoala se rateaza si renunta pentru ca nu mai cred in viitorul de maine. Cel al Romaniei. Este tara europeana care i-a speriat de educatia noastra. Au fugit de noi! I-am lasat sa isi gaseasca refugiul in alte tari, in loc sa ii pregatim in tara noastra pentru a deveni invingatori, puternici sa dezvolte societatea, sa o duca mai departe generatiilor.

Raman totusi abandonati mii de copii lasati în grija strainilor dupa ce, din cauza saraciei, parintii lor au plecat in tari straine sa castige mai multi bani. Au devenit copii CES. Copii cu cerinte educationale speciale, cu intarzieri de dezvoltare, cu tulburari emotionale si de comportament. Copiii au fost abandonati de cei care le-au dat viata si sunt crescuţi acum de straini sau rude indepărtate. A fost o miscare premeditata care trebuia sa se intample, insa criza economica a ripostat involuntar, lovind in motorul performantei.

Motivul prezentei mele este unul hotarator: sa schimb destinele milioanelor de copii care nu au avut sansa de creste armonios, celor care au fost privati de educatia talentelor. Probabil ca multi oameni isi mai pun inca aceasta intrebare. Cine nu a vazut vreodata, pe ecranul televizorului, copii orfani sau abandonati, imbracati murdar care dadeau din cap si care aveau privirea fixa asemanatoare unor retardati psihic, atintita parca, undeva dincolo de lumea aceasta? Aceasta este imaginea care ne reprezinta in ochii opiniei publice si, din pacate, aceasta este imaginea simbol a Romaniei care a facut inconjurul planetei. Din fericire, aceasta imagine este departe de realitate. Copiii si tinerii din centrele de plasament nu sunt redusi mintali, chiar daca intr-adevar ei se confrunta cu multe probleme de natura afectiva. Reprezinta de fapt, populatia majoritara in lume care isi apara singuri drepturile, cu propriile lor forte. Dovada o pot prezenta mai multi tineri. Iata, eu NU m-am ratat, am viata in fata si-mi cunosc drumul. Sunt un fost copil parasit… in sensul de fost copil! Parasit sunt inca si nimic nu poate schimba acest lucru. Insa despre copii doresc sa va vorbesc si despre un posibil viitor al lor, mai putin vitreg, care depinde si de dumneavoastra: cu fiecare copil salvezi o lume, acesta este mesajul meu pentru toti de aici.

Am sa va marturisesc o mica poveste, chiar a verisorului meu. Astazi este angajatul unei firme de paza. A pasit curajos pragul societatii. Laureat al premiilor nationale in teatru, si cateva premii internationale la sectiunea teatru. Visa sa ajunga actor! Scria scenarii. Nimic din istoria sa nu l-a facut ajutat insa sa mearga mai departe. A uitat cat de departe de visul lui a ajuns. A privit uluit catre iluziile acestei ‚educatii’ pe care a primit-o la Centrul de Plasament, unde instrumentul de baza erau bataia umilitoare si pedepsele aspre, in care uita pur si simplu de propria existenta sufleteasca. Apoi, a devenit un agent de paza. I-am fi putut salva talentul? Categoric, da.

Decid să mă dedic orfanilor, în care mă recunosc… şi să încerc să le luminez viaţa, în oricare dintre modurile în care mă pot implica. Avem acum în faţa un proiect de o rară generozitate. Un centru care descoperă talente, dezvoltă inteligenţe. Un vis care ajunge să capete triumful celor mai mareţe soluţii, care învinge toate tristeţile. Centrul care aduce speranţă milioanelor de copii aflaţi în dificultate, copii care au nevoie de înţelegerea şi sprijinul nostru mai mult decât alţii. Este un proiect măreţ pe care visez să îl dăruiesc unor generaţii întregi.

Am început deja pregătirile.

O dovadă vie o reprezentă Centrul Speranţa din Moscova, unde printr-un parteneriat intitulat “Russian Teacher Training for At-Risk Students, realizat prin colaborarea intre University of Winnipeg din Canada si Russian Academy for Advanced Professional Standards and In-Service Teacher Training, au reuşit să antreneze în copii aflaţi în situaţii de risc (delincvenţa, părinţi bolnavi incurabil, single parents, familii cu standard de viaţă sub nivelul sărăciei, părinţi care se bat, copii bolnavi incurabil, părinţi tineri - early child, etc) o schimbare fundamentală într-un mediu care le-a hrănit potenţialul transformându-i în lideri de opinie, figuri centrale ale comunităţii, câştigători de concursuri şi competiţii şi i-a văzut integrându-se în societate cu succes.

Pornind de la acest proiect de success, am iniţiat contactele şi am primit deja susţinerea internaţională din partea profesorului K.W. McCluskey - decan al facultăţii de Psihologia Educaţiei în cadrul Universităţii Winnipeg din Canada, şi cu sprijinul colegilor mei din IRSCA Gifted Education şi al mentorului meu, dl. Profesor Florian Colceag, cel care îmi îndrumă paşii spre tainele mentoratului în educaţia talentelor copiilor, dorim să înfiinţăm un astfel de centru de tip Nadhejda (Speranta) şi în România. Click aici pentru detalii despre Centrul HOPE worldwide-Russia (Nadezhda po vsemu miru), de 5 ori premiat in competitia anuala pentru proiecte sociale a Moscovei pentru cel mai bun proiect social.

Un centru axat pe dezvoltarea unor valori cheie ce recunosc interesele, ideile, şi provocările de dezvoltare unice ale fiecărui copil, susţinându-i potenţialul şi hrănindu-i abilităţile naturale.
Şansa pe care o visez pentru fiecare copil aflat astăzi într-un centru de plasament.

Concluzie finala pentru Autoritatile Romaniei

Va invit sa asigurati conditiile necesare pentru a lansa urmatoarele planuri de actiune pe care le doresc puse in practica:

- Infiintarea Consiliului Copiilor din Sistemul de Protectie a Copilului
- Infiintarea Comitetului Consultativ la nivel de Guvern pentru Educatia si Bunastarea Copiilor aflati in Situatii de Risc Social Major
- Infiintarea unui serviciu rezidential la standarde internationale de succes care sa urmareasca dezvoltarea abilitatilor sociale, a potentialului natural si descoperirea talentelor copiilor aflati in dificultate avand ca exemplu de succes la nivel mondial Centrul Nadjezdha din Moscova

Sursa: http://giftededu.org/noutati