A început sesiunea de vot pentru cel mai bun trainer, ediţia 2009. Voturile se încheie pe data de 25 februarie. Câştigătorul va primi premiul de "Cel mai popular trainer" în cadrul Galei Business-Edu Awards din 27 februarie. Puteţi vota simplu înregistrându-vă cu user şi parolă pe site-ul http://awards.business-edu.ro.
Iepurasul isi facea lucrarea de licenta.
Who is Dave Ulrich?David Olson Ulrich (born September 13, 1953) is a writer, speaker, management consultant and university professor. Ulrich’s writing focuses on Human Resources (HR) and Leadership issues. Ulrich is a professor of business at the Ross School of Business, University of Michigan and co-founder of The RBL Group. He has written 15 books covering topics in HR and Leadership. Ulrich is currently on the Board of Directors for Herman Miller, and a Fellow in the National Academy of Human Resources, and is on the Board of Trustees of Southern Virginia University.
Dave Ulrich has been ranked the #1 Management Educator & Guru by BusinessWeek, selected by Fast Company as one of the 10 most innovative and creative leaders, and named the most influential person in HR by HR Magazine.
Dave Ulrich’s professional focus has addressed questions on how organizations add value to customers and investors through leadership and strategic human resource practices. Much of his research has included how organizations change, learning, collaboration, accountability, talent, and leadership in human resources.
Honors and awards
2007: Listed as the most influential person in HR by HR Magazine.
Awarded the Lifetime Achievement in Workplace Learning and Performance by the American Society for Training and Development.
Awarded Honorary Doctorate from University of Abertay Dundee in Scotland for outstanding achievements in business strategy and research.
2006: Most influential person in HR by HR Magazine.
2005: Selected by Fast Company as one of the 10 most innovative and creative leaders.
2004: Ranked as No. 2 among management thinkers by Executive Excellence in 2004.
2001: Ranked by BusinessWeek as No. 1 management educator and guru
2000: George Petitpas Memorial Award from World Federation of Personnel Management for lifetime contributions to human resource profession.
Listed in Forbes as one of the "world's top five" business coaches.
Society of Human Resource Management Book of the Year award for Results-Based Leadership.
1998: Award for Professional Excellence for lifetime contributions for intellectual leadership of the profession from Society for Human Resource Management.
International Association of Corporate and Professional Recruitment lifetime achievement award.
Employment Management Association, lifetime achievement (PRO) award.
1997: Warner W. Stockberger Achievement Award by International Personnel Management Association to "recognize an individual in private or public life who has made a contribution toward improvement of public personnel management at any level of government."
1995: The Pro Meritus Award from the Employment Management Association for "outstanding contribution to the human resources field."
1994: Elected Fellow, National Academy of Human Resources.
1993: Listed in BusinessWeek in 1993 as one of the "top ten" global executive educators.
1992: Awarded "paper of the year" award by Human Resource Planning Society.
1991: Awarded "researcher of the year" award by Society for Human Resource Management.
Source: http://en.wikipedia.org/wiki/Dave_Ulrich
More details about conference: http://strategyconference.hr-club.ro/
1. Six Degrees From Dave: Dave is a principal of recruitment-training firm Dave Mendoza & Associates Inc. Self-described as a “master cybersleuth".
2. Advanced Online Recruiting Techniques: Blog author Glenn Gutmacher has been an interactive-products manager for Community Newspaper Company, where he launched the JobSmart site in 1996.
Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererita, fostul judeţ Hotin, azi Republica Moldova, d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român basarabean. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.Grigore Vieru s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de 7 clase din satul natal în anul 1950, după care urmează şcoala medie din orăşelul Lipcani pe care o termină în 1953.
În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, facultatea Filologie şi Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”.
La 8 iunie 1960 se căsătoreşte cu Raisa, profesoară de română şi latină, născută Nacu şi se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.
În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul XX”: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:
Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul
În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea societăţii Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăşi la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi.
La 5 decembrie 2005, poetul Grigore Vieru a suferit un accident suspect ce i-ar fi putut curma viaţa. Poetul s-a declarat convins că nu a fost vorba de o situaţie întâmplătoare şi banală.[2]
Pe 16 ianuarie 2009 poetul a suferit un grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului şi a plamânilor şi contuzia organelor abdominale, având şanse minime de supravieţuire.[3] Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chişinău–Hînceşti–Cimişlia–Basarabeasca.[4] La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova şi director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chişinău, aflat într-o stare mai uşoară.[3]
Deşi fiecare film este independent, majoritatea au acelaşi decor (un bloc de locuinţe din Varşovia), iar unele personaje se cunosc între ele. Există şi un personaj fără nume, posibil supranatural, care observă personajele principale la momente cheie, dar nu intervine niciodată. Distribuţia mare include atât actori celebri, cât şi necunoscuţi, mulţi dintre ei fiind folosiţi de Kieślowski în alte filme. Tipic pentru Kieślowski, tonul majorităţii filmelor din serie este meditativ şi melancolic, cu excepţia ultimului, care, (asemenea filmului „Trei Culori: Alb”) este o comedie neagră.
Seria a fost concepută când Piesiewicz, care văzuse o operă de artă din secolul XVI ce ilustra poruncile prin scene din acea perioadă, a propus un echivalent modern. Kieślowski, deşi agnostic, era preocupat de provocarea filosofică şi dorea să facă din serie un portret al suferinţelor societăţii poloneze, evitând în mod intenţionat chestiunile politice pe care le prezentase în filmele sale precedente. Iniţial, dorise să angajeze zece regizori diferiţi, dar a hotărât şă regizeze el însuşi întreaga serie, folosind totuşi regizori de imagine diferiţi.
Cele zece filme sunt cunoscute pur şi simplu după număr (de exemplu: „Decalogul: Unu”), deşi mai sunt cunoscute şi după versiunea prescurtată a Celor zece porunci (vezi mai jos pentru exemplificare şi discuţie). Cu toate acestea, Kieślowski a declarat că filmele nu se suprapun exact cu poruncile şi nu a folosit el însuşi numele acestora. Se pare însă că serialul urmăreşte mai degrabă enumerarea catolică a poruncilor. După numărătoarea iudaică, prima poruncă este „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău” (interpretată ca o poruncă să se creadă în Dumnezeu); în primul film, calculatorul este considerat un simbol al unui zeu fals, corespunzând celei de-a doua porunci iudaice. În multe numărători atât iudaice, cât şi creştine (inclusiv la ortodocşi şi mulţi protestanţi), există o singură poruncă despre „poftă”; în tradiţia catolică se regăsesc două, iar filmul al nouălea, referitor la suspiciunile unui soţ faţă propria soţie, pare că implică această deosebire. (Trebuie luat în seamă şi faptul că Polonia este o ţară majoritar catolică.)
Kieślowski a extins filmele „Cinci” şi „Şase” în filme de lung metraj: Krótki film o zabijaniu („Un scurt film despre omor”) şi Krótki film o miłości („Un scurt film despre iubire”), folosind aceiaşi actori şi modificând puţin acţiunea. Aceste proiecte făceau parte din obligaţia contractuală faţă de producători, deoarece filmele de lung metraj puteau fi distribuite mai uşor în străinătate.
Vă las să ALEGEŢI! Între a fi stâncă sau a fi amoebă. (Dan Puric)
