Stăpâna
mea preabinecuvântată, folositoarea neamului omenesc, scăparea şi
mântuirea celor ce aleargă la tine! Ştiu, cu adevărat ştiu că mult am
greşit şi te-am mâniat, preamilostiva Doamnă, ca şi pe preabunul
Dumnezeu, carele din tine S-a născut cu trup. Am în minte multele
chipuri ale celor care mai înainte de mine au mâniat bunătatea Lui: pe
vameşi, pe desfrânate şi pe ceilalţi
păcătoşi cărora li s-a dat iertare de păcate, pentru pocăinţa şi
mărturisirea lor. Deci aceste miluite chipuri punându-le înaintea
ochilor sufletului meu celui păcătos şi privind spre atâta îndurare
primită de dânşii de la Dumnezeu, am îndrăznit şi eu păcătosul, a alerga
cu pocăinţă la milostivirea ta cea bună, o , preacurată Stăpână; să-mi
dai mână de ajutor şi să ceri la Fiul Tău iertarea păcatelor mele celor
grele. Cred şi mărturisesc că că acela pe care L-ai născut este cu
adevărat Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu, judecătorul viilor şi al
morţilor, care va să răsplătească fiecăruia după faptele lui. Cred iar
şi mărturisesc că tu eşti cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, izvorul
milei, mângâierea celor ce plâng, ajutătoarea celor pierduţi, puternică
şi neîncetată mijlocitoate către Dumnezeu, care iubeşti neamul
creştinesc, şi stai bună pentru îndreptarea mea. Că într-adevăr nu este
alt ajutor şi acoperământ oamenilor afară de tine, o Stăpână
preaîndurată, şi nimeni nădăjduind în tine şi prin tine mijlocind la
Dumnezeu , nimeni nu este părăsit. Pentru aceasta rog bunătatea ta cea
nemăsurată, deschide-mi uşile îndurării tale, celui ce am rătăcit şi am
căzut în noroiul adâncului. Nu te scârbi de mine şi nu trece cu vederea
rugăciunea mea, a păcătosului şi nu mă lasă pe mine nevrednicul pe care
întru pierzare vrăjmaşul cel rău cu răutate m-a răpit, ci îmblânzeşte
pentru mine pe milostivul Dumnezeu, cel ce S-a născut din tine, să ierte
păcatele mele şi să mă mântuiască din pieirea mea; ca şi eu cu toţi cei
ce au dobândit iertare, să cânt şi să preamăresc îndurarea cea
nemăsurată a lui Dumnezeu celui născut din tine şi neînfruntată
folosinţa ta cea spre mine, în viaţa aceasta şi-n veacul cel de veci.
Amin.
