Wednesday, April 24, 2013
Thursday, April 18, 2013
Wednesday, April 10, 2013
Un comentariu la modelul economic albanez
Sistemul fiscal utilizat în Albania este unul specific
ţărilor emergente: Brazilia, Turcia, Georgia, Africa de Sud, Norvegia, etc.
Aceste ţări au avut oameni politici curajoşi şi competenţi, dar şi experţi şcoliţi
în marile universităţi (de ex. HARVARD) unde se învaţă despre aşa ceva.
În anul 2009, actualul Ministru delegat pentru buget din
cabinetul Victor PONTA, conf. univ. dr. Liviu VOINEA, a tratat subiectul
cotei unice într-o carte a sa. Iată în rezumat elementele principale ale
aplicării cotei unice, aşa cum a fost aceasta gândită de doi profesori
americani:
Avantajele aplicării cotei unice de impozitare a veniturilor
§ simplitate şi eficienţă;
§ reducerea numărului de funcţionari publici care o gestionează;
§ reducerea birocraţiei;
§ colectarea mai bună a veniturilor la bugetul public.
Cerinţele aplicării cotei unice de impozitare a veniturilor
§
nicio taxă pe: economii şi pensii;
câştigurile obţinute în străinătate; câştigurile de capital; moşteniri; donaţii;
§
nicio scutire sau deducere;
§ afacerile vor fi impozitate pe veniturile facturate şi încasate, nu pe profit!
§ Dacă veniturile impozitate ≤ PRAG ANUAL*
atunci
COTA UNICĂ =
0 (zero)
altfel
COTA UNICĂ =
16%.
* Observaţie
În
SUA, cota unică propusă este de 19%, iar PRAG ANUAL = 22500 USD.
Sursa:
Voinea,
Liviu (2009). Sfârşitul
economiei iluziei. Criză şi anticriză: o abordare
heterodoxă. Bucureşti : Editura
Publica.
Constatăm o mare discrepanţă între teoria şi practica
aplicării cotei unice la noi şi că guvernanţii noştri au fost şi sunt
preocupaţi doar de mărimea cotei unice, nu şi de baza acesteia de impozitare.
Oare de ce actualul consilier al Primului-ministru, domnul conf. univ. dr.
Liviu VOINEA, nu îi luminează pe aceea care ne guvernează ţara ?
Sursa crizei prin care trece România este rezultatul
aplicării de 23 de ani a unor idei eronate de guvernare. Nu avem nevoie de
nimic altceva decât de înlocuirea ideilor greşite prin idei mai bune şi mai
corecte şi de oameni competenţi!
Dar aşa cum a remarcat profesorul Henry MINTZBERG, în
cartea sa Manager, nu MBA, apărută în anul 2007 la Editura Meteor Press:
«Societatea noastră a înclinat tot mai mult spre dezechilibru, în favoarea
economicului şi în defavoarea socialului. Trebuie să ne îndreptăm
către echilibru, în guvernare, în afaceri şi în sectorul social.»
Pentru aceasta este necesar să aplicăm un Plan de
reforme integrale şi de structură, bazat pe condiţii de echilibru general
stabil. Şi putem afirma că există o asemenea soluţie românească
originală! Avem nevoie doar de voinţă politică pentru a fi aplicată!
Monday, April 8, 2013
Saturday, April 6, 2013
Wednesday, April 3, 2013
Cuvinte înţelepte (Academician Leon Dănăilă)
"Domnului putere i-am cerut, el mi-a dat greutăţi care m-au calit.
I-am cerut înţelepciune şi mi-a dat probleme pe care a trebuit să le rezolv.
Am cerut avansare şi mi-a dat un creier cugetător şi putere trupească pentru a munci.
Am cerut curaj şi Dumnezeu mi-a dat pericole pe care am fost obligat să le înfrunt.
Am cerut să pot iubi şi bunul Dumnezeu mi-a dat oameni aflaţi în suferinţă pe care să îi pot ajuta.
Nimic nu mi-a dat Dumnezeu din ceea ce am cerut, dar mi-a dat tot ceea ce am avut nevoie.
Ruga mea a fost ascultată!"
I-am cerut înţelepciune şi mi-a dat probleme pe care a trebuit să le rezolv.
Am cerut avansare şi mi-a dat un creier cugetător şi putere trupească pentru a munci.
Am cerut curaj şi Dumnezeu mi-a dat pericole pe care am fost obligat să le înfrunt.
Am cerut să pot iubi şi bunul Dumnezeu mi-a dat oameni aflaţi în suferinţă pe care să îi pot ajuta.
Nimic nu mi-a dat Dumnezeu din ceea ce am cerut, dar mi-a dat tot ceea ce am avut nevoie.
Ruga mea a fost ascultată!"
Tuesday, March 26, 2013
Saturday, March 23, 2013
Thursday, March 21, 2013
Wednesday, March 20, 2013
Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea: "Nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!"
“Chiar
dacă se știe că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum
și limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai
puțină lume cunoaște că limba română, sau precursoarea sa, vine din
locul din care se trage limba latină, și nu invers. Cu alte cuvinte, nu
limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o
limbă românească. Așadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munții Bucegi,
din Brașov, din București. Voi sunteți cei care ați oferit un vehicul
minunat lumii occidentale (limba latină).” (această declarație șocantă o puteți vedea în înregistrarea de mai jos, după minutul 51:40)
Sursa: http://danielroxin.blogspot.ro/2013/03/fost-consilier-al-papei-ioan-paul-al-ii.html
Mărgăritare duhovniceşti. Iubirea de arginţi
Iubirea de arginţi este rădăcina tuturor relelor, iar lăcomia este fiica iubirii de arginţi. Trebuie să tăiem din sufletul nostru cu toată grija rădăcina tuturor relelor, ştiind cu siguranţă că, dacă rămâne rădăcina, cu uşurinţă cresc şi ramurile.
Aşa cum cel
care are picioarele legate nu poate să meargă cu uşurinţă, la fel şi cel care
adună bani nu poate să urce la cer. Banii sunt necesari pentru întreţinerea
omului. Mulţi însă pentru bani îşi jertfesc sănătatea, conştiinţa, chiar şi
sufletele lor.
Cel care a
gustat cele cereşti le dispreţuieşte cu uşurinţă pe cele pământeşti. Cel care
nu le-a gustat, însă, se mulţumeşte cu bunurile sale pământeşti.
Cel care a
biruit această patimă încetează să mai aibă griji. Cel care este legat de ea nu
va face niciodată rugăciune curată.
Pentru cei
lumeşti „iubirea de arginţi este rădăcina tuturor relelor” (I Timotei 6,
10), în timp ce pentru călugări rădăcina relelor este îmbuibarea pântecului.
Iubitorul
de arginţi se aseamănă cu un avar. El adună ca să se fălească în faţa
altora. Şi astfel pierde bucuria dăruitului şi răsplata dumnezeiască.
Iubitorul de arginţi se face folositor altora doar după moartea lui.
Un avvă
nevoitor a fost întrebat despre cum se poartă iubitorul de arginţi cu
prietenii lui. „Ca şi cu pungile!” a răspuns „Cât timp sunt pline,
le ţine, când se golesc le aruncă”.
SURSA: Cuv. Paisie AGHIORITUL (2009). Mica
filocalie. Galaţi: Editura
Egumeniţa. pp. 169-170
Mărgăritare duhovniceşti. Iubirea de sine
Când omul
se iubeşte pe sine, adică are egoism, pe toate le tâlcuieşte aşa cum se
iubeşte pe sine. Astfel, pe fiecare le explică după cum îi vine bine.
Dacă
încetezi să te iubeşti pe tine însuţi, atunci vei fi plăcut lui Dumnezeu.
SURSA: Cuv. Paisie AGHIORITUL (2009). Mica
filocalie. Galaţi: Editura
Egumeniţa. pag. 171.
Tuesday, March 19, 2013
Monday, March 18, 2013
Metanie (Radu Gyr)
Doamne, fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrima velintă
Ca într-un pat adânc şi cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin.
Din înfrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cadelniţă spre cer;
Şi din fiece dezastru
şi crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
şi fă zâmbet înţelept.
Friday, March 15, 2013
Monday, March 11, 2013
Friday, March 8, 2013
Thursday, March 7, 2013
Subscribe to:
Posts (Atom)
Si Deus nobiscum, quis contra nos?
Îndrăzneşte să cunoşti!Ducit Amor Patriae
Tot ceea ce este necesar ca răul să triumfe este ca oamenii buni să stea cu mâinile în sân. (Edmund Burke)
Încearcă să nu fii un om de succes, ci un om de valoare! (Albert Einstein)
Nu voi fi un om obişnuit pentru că am dreptul să fiu extraordinar. (Peter O`Toole)
Modestia este, faţă de merit, ceea ce este umbra pentru figurile dintr-un tablou: îi dau forţă şi relief. (La Bruyere)
Maestru este numai acela care este dăruit cu harul de a învăţa pe alţii. Cu adevărat maestru este numai cel care, având el însuşi multă bogăţie sufletească, ştie să dea tot, ştiinţă, pricepere şi suflet, fără intenţii preconcepute şi fără să aştepte nimic în schimb. (Octavian Fodor)
Talent hits a target no one else can hit, genius hits a target no one else can see. (Schopenhauer)
We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act, but a habit. (Aristotle)
We are what we repeatedly do. Excellence, then, is not an act, but a habit. (Aristotle)
























