Așa cum l-am cunoscut eu… scrisoare-film cu doamna Constanța Ianolide

Sfaturi din inimă pentru toţi tinerii

"Dragii mei tineri, voi sunteți în floarea vârstei, trăiți-vă tinerețea! E a voastră! Și trebuie s-o trăiți înainte de a fi prea târziu, dar în limitele decenței și ale bunei cuviințe. Nu vă imaginați cât este de plăcut să-ți trăiești tinerețea fără ca mai târziu să-ți fie rușine sau să-ți pară rău de faptele pe care le-ai făcut. Dragii mei, păstrați-vă sănătatea sufletului, așa cum țineți cel puțin la sănătatea trupului vostru. Învățați-vă înainte de toate să aveți spirit de discernământ, a deosebi între bine și rău, între sănătos și nesănătos, între folositor și nefolositor. Este începutul înțelepciunii voastre de tineri."

Sursa: http://ortodoxiatinerilor.ro/libertatea/19880-sfaturi-tineri-bartolomeu-anania

"Românii, cum au fost şi cum sunt"

Cartea "Românii, cum au fost şi cum sunt" a prof.univ.dr. Constantin Schifirneţ va fi lansată vineri 22 noiembrie 2013, ora 19,00, la Târgul Internaţional Gaudeamus de către TRITONIC BOOKS, standul 17 parter.

Andrei Mureşanu-16 noiembrie 1816

Andrei Mureșanu, unul dintre cei mai mari poeţi ai ţării noastre, s-a născut în data de 16 noiembrie 1816.
"Deşteaptă-te, române", poemul scris de Andrei Mureşanu în 1848 – sub numele "Un răsunet" - şi adaptat muzical de Anton Pann în acelaşi an, a devenit imnul naţional al României după 1989.

Desen de Vali Ivan, graficianul ziarului Adevărul

Scrisoarea lui Abraham Lincoln catre Directorul Scolii unde invata fiul lui.

Un cuvant catre profesori.

“{Fiul meu} va trebui sa invete ca nu toti oamenii sunt sinceri si onesti.

Dar invatati-l daca puteti minunatia cartilor…dar totusi dati-i timp sa se gandeasca la misterul etern al pasarilor cerului, a albinelor de sub soare si a florilor de pe camp.

In scoala, invatati-l ca e mult mai onorabil sa esueze decat sa triseze…

Invatati-l sa aiba incredere in propriile-i idei, chiar daca ceilalti ii spun ca se inseala. Invatati-l sa fie amabil cu oamenii amabili si dur cu cei duri.

Incercati sa-i dati fiului meu taria de a nu urma multimea, sa nu urmeze turma…

Invatati-l sa-i asculte pe toti oamenii; dar invatati-l de asemenea sa selecteze ceea ce a auzit printr-un ecran al adevarului , si sa pastreze doar ce e bun.

Invatati-l daca puteti, cum sa rada cand e trist… invatati-l ca nu e nici o rusine in a plange.

Invatati-l sa fie grijuliu cu cinicii si sa fie atent la lingusitori.

Invatati-l sa-si vanda creierul celor care dau mai mult, dar niciodata sa nu puna un pret pe sufletul si inima lui.

Invatati-l sa-si astupe urechile la barfa…si sa lupte cand crede ca aceasta este solutia.

Tratati-l gentil, dar nu-l protejati, deoarece numai testul focului face otelul bun.

Lasati-l sa aiba curajul de a fi nerabdator.

Lasati-l sa aiba curajul de a fi brav.

Invatati-l sa aiba intotdeauna incredere sublima in el insusi, deoarece apoi va avea incredere in umanitate.

Aceasta este o cerinta mare, dar vedeti totusi ce puteti face. Este asa un copil de treaba, fiul meu! – Abraham Lincoln”

Sursa: http://revistauniversulmeu.wordpress.com/2013/04/06/scrisoarea-lui-abraham-lincoln-catre-directorul-scolii-unde-invata-fiul-lui/

Prof. Univ. Dr Ilie Bădescu-Obstacole sociale în calea către o societate bună

Interviu exceptional cu profesorul Florian Colceag, realizat de Lajos Kr...

ROUMANIE -La Terre en Or-

ROUMANIE -La Terre en Or- from SOMETHINGMORE on Vimeo.

FLORIN COLCEAG, "antrenorul de genii" - interviul de la Jocuri de putere- 18.10.2013

FLORIN COLCEAG, "antrenorul de genii... by medialert

MICHAEL THOMPSON: CUM POT AVEA COPIII NOSTRI SUCCES IN VIATA

INSEAD Professor Manfred Kets De Vries on star performers

Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi

De ce tot mai greu se înţeleg oamenii astăzi?

Observăm tot mai mult că oamenii se înţeleg din ce în ce mai greu fie că e vorba despre familie, fie de relaţiile cu prietenii sau de serviciu. De fapt, oamenii nu realizează că ceea ce se întâmplă se datorează într-o măsură tot mai mare apariţiei unor grave probleme de comunicare. De ce ne înţelegem tot mai greu? Pe ce se bazează înţelegerea noastră?

Se întemeiază pe ceea ce avem lăuntric comun, fie ca dat de conştiinţă, fie ca experienţă de viaţă. Nu poţi să împărtăşeşti cuiva ceva ce e complet străin de experienţa lui. Nu înţelege! Când vorbim despre ceva anume, ne înţelegem şi vorbim despre acelaşi lucru tocmai pentru că avem aceeaşi experienţă. Sunt două tipuri de experienţe comune. Una ce ţine de ceea ce am fost făcuţi noi, cum suntem construiţi noi. De exemplu, când unui copil îi vorbeşti despre un lucru că e bun sau rău, înţelege foarte uşor, pentru că are ceva în el care îi luminează acel înţeles. E vorba despre ceva aprioric, cum spunea Kant, de categoriile bine-rău, frumos-urât. În psihologie, de la Noam Chomsky încoace, se vorbeşte despre nişte matrici generatoare, constitutive conştiinţei noastre care generează structurile fundamentale de limbaj şi categoriile cognitiv-fundamentale. Deci le avem deja şi ele nu fac decât să se dezvolte prin experienţă. Copilul are experienţa aceasta a binelui. Ştie, simte şi când îi spui: „Mă, aia nu e bine!“, el înţelege. Deci, în primul rând, experienţa comună care ne favorizează înţelegerea dintre noi este ceea ce ţine de ontologic, de onthos, de cum am fost făcuţi noi, de ceea ce suntem noi, chip al lui Dumnezeu.

Alt lucru care ar trebui să fie comun şi să constituie o punte de înţelegere între oameni este experienţa pe care am avut-o din copilăria noastră şi până în momentul respectivei comunicări. Cu cât această experienţă este mai asemănătoare cu a celorlalţi, cu atât comunicarea va funcţiona mai bine. Avem aici o experienţă rezultată în urma relaţiei noastre cu cei din familie, cu mama, cu tatăl, cu bunicii, cu cei din comunitatea în care trăim, a relaţiei cu natura, cu cărţile sau tot ceea ce înseamnă educaţie şi viaţă din copilăria noastră şi până la maturitate.

Necazul pentru lumea de astăzi este că oamenii au din ce în ce mai puţin o experienţă cognitivă comună. Aceasta, pentru că între noi şi părinţii noştri a intervenit cineva, între noi şi lume - natură şi ceilalţi oameni - s-a interpus ceva şi chiar între noi şi noi înşine s-a ridicat un zid, iar acesta este ecranul. Din ce în ce mai mult, experienţa omului societăţii mediatice este configurată televizionar, adică prin televizor şi internet. Care este problema?

În momentul în care a apărut televiziunea, justificarea acesteia era aceea că reflectă realitatea, un fel de oglindă în care se concentrează ce este mai semnificativ din lumea care ne înconjoară. În timp însă, cercetătorii culturii televizualului constată că lumea tv sau lumea internetului este într-o măsură foarte mică o reflexie a lumii reale, şi, în cel mai bun caz, un punct de vedere subiectiv privind realitatea. Aceasta când nu este o pură ficţiune. Apare însă un alt fenomen: lumea reală devine din ce în ce mai mult o reflexie a lumii virtuale. Asta pentru că evenimentele politice se construiesc la televizor şi în general un eveniment care nu e reflectat mediatic e ca şi cum nu ar exista. Oamenii se îmbracă după cum văd la televizor, îşi alcătuiesc agenda discuţiilor cotidiene tot pe marginea actualităţii mediatice şi împărtăşesc majoritatea părerilor dominante în opinia publică. Astfel că George Gergner, unul dintre cei mai mari sociologi ai comunicării din toate timpurile, observa că dacă în trecut oamenii îşi construiau imaginea interioară despre lume în baza experienţei din familie, comunitate, biserică şi şcoală, astăzi, această imagine este configurată eminamente prin interacţiunea cu mass-media. Omul modern, hrănindu-se într-o măsură tot mai mare din izvoarele lumii virtuale, ajunge ca în sângele lui să circule tot mai mult ideile sau reprezentările acesteia despre lume.

Şi mi se va spune din nou că nu este nici o problemă, că lumea a evoluat, încât noua experienţă umană e mult mai bogată şi mai intensă. Aceste idei şi altele asemănătoare se vehiculează în retorica justificativă a mediului virtual. Problema fundamentală este aceea că una este realitatea, şi alta reprezentarea mai mult sau mai puţin fidelă a ei. În spatele realităţii, a zidirii, a făpturii lui Dumnezeu întotdeauna se află raţiunile, logoi, prin care acestea sunt ţinute în existenţă de energiile dumnezeieşti. Acestea, prin împărtăşire, ne hrănesc, ne bucură sufletul, ne dau nădejde, ne motivează. Căci prin toate aceste raţiuni simple, naturale, mintea omului urcă către izvorul lor, către Unul Dumnezeu.

În spatele lumii virtuale însă, se află un conglomerat de reprezentări ale unor mulţimi de subiecte de conştiinţă: scenografi, regizori sau autori anonimi de pe internet. Astfel că experienţa omului mediatic, în loc să afle un numitor comun în zidirea lui Dumnezeu, în raţiunile pe care El le-a pus în creaţie, în Adevăr, aceasta va fi împrăştiată într-o infinitate de opinii, o adevărată legiune, care reprezintă versiuni individualizate ale adevărului. Iar unde sunt mai multe adevăruri nu este nici un adevăr. Scufundaţi într-o lume care nu este reală, cu mintea plină de tot felul de naraţiuni, în limbaj duhovnicesc, idoli de gând, pentru omul prizonier lumii virtuale va fi tot mai dificil să comunice cu cei de lângă el. Problema este una dintre cele mai importante cu care se confruntă şi se vor confrunta psihologia şi psihoterapia zilelor noastre. Conflictele, divorţurile, însingurarea sunt urmările logice ale pierderii reperului comun, a adevărului pus de Dumnezeu în zidirea sa, ca punct de referinţă a comunicării şi înţelegerii dintre noi. În acest context, singura soluţie pe care o văd este revenirea la relaţiile tradiţionale ale omului cu natura, cu ceilalţi oameni şi cu Dumnezeu, păzirea minţii în faţa bombardamentului informaţional şi, desigur, recuperarea în viaţa noastră a dimensiunii psihoterapeutice a vieţii în Biserică. Experienţa Absolutului, a unităţii adevărului în Hristos, este până la urmă cea mai bună terapie a împrăştierii în legiunea de naraţiuni şi opinii care sfâşie trupul umanităţii, şi chiar al Bisericii lui Hristos în zilele noastre.

Dr. Virgiliu GHEORGHE © Ziarullumina.ro

Parintele Arsenie Boca ~ Marturii ~ Necazurile ne vin de pe urma pacatelor

103 ani de la nașterea marelui nostru duhovnic Arsenie Boca

Reduceți pensiile nesimțite ale torționarilor comuniști!!

Despre dor - Mitropolit Bartolomeu Anania (2006)

Mitropolitul Bartolomeu Anania - Rosia Montana (2007)